Arestarea preventiva a minorilor intre 14 si 16 ani, masura extrema ce se dispune in cazuri exceptionale.

       
      Verificarea  legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a inculpatului minor  intre 14 si  16 ani se efectueaza in cursul judecatii periodic,  dar nu mai tarziu de 30 de zile.  Mentinerea acestei masuri  in cursul judecatii nu poate fi dispusa decat in mod exceptional. Deci, arestarea sau detinerea unui copil nu va fi decat  o masura extrema si cat mai scurta posibil.
  
      Prin incheierea din sedinta nepublica de la data de 28 iunie 2006 Tribunalul Dolj a mentinut masura arestarii  preventive a inculpatului minor  S.P.F,  trimis in judecata la data de  12 iunie 3006 prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Dolj, pentru savarsirea infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 211 alin. 1, 2 lit. c si alin. 21 lit.b, art. 208, 209 lit. e cod penal si art. 11 pct. 1 din Legea 61/1991.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti, inculpatul a declarat recurs in termen si motivat oral in fata instantei de recurs, solicitand casarea incheierii, revocarea masurii si judecarea sa in stare de libertate.
Recursul inculpatului este fondat si se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare.
Potrivit dispozitiilor art. 160h alin. 2 cod procedura penala,  mentinerea in cursul judecatii a masurii arestarii preventive  a inculpatului minor intre 14 si 16 ani, nu poate fi dispusa decat in mod exceptional.
De asemenea, detinerea unui copil trebuie sa fie conforma  cu legea si nu va fi decat o masura extrema si cat mai scurta posibil, asa cum rezulta din interpretarea art. 37 lit. b  din Conventia cu privire la drepturile copilului,  adoptata de Adunarea generala a ONU la 29 noiembrie 1989, ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990, reglementari aplicabile cu prioritate in raport cu art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei.
In aceiasi ordine de idei, inculpatul arestat are dreptul de a fi eliberat in cursul procedurii judiciare, in lumina dispozitiilor art. 5 paragraful 3 din Conventia  pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In speta, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului la data de 1 iunie 2006, retinandu-se ca fiind indeplinite cerintele art. 143 cod procedura penala cu privire la existenta indiciilor temeinice, respectiv a motivelor verosimile de a presupune ca a savarsit faptele penale  pentru care a fost trimis in judecata, subzistand cazul prevazut de art. 148 lit. h cod procedura penala, respectiv art. 160h alin.1 cod procedura penala.
Intr-adevar, s-a apreciat ca situatia este exceptionala si ca se impune luarea masurii extreme a arestarii preventive a inculpatului minor, avandu-se in vedere  multitudinea si frecventa faptelor, natura si gravitatea acestora, perseverenta infractionala,  varsta victimelor si  implicarea  altui minor  in savarsirea infractiunilor.
Dar, Curtea apreciaza ca durata arestarii preventive, respectiv a privarii de libertate  a inculpatului minor in varsta de 14 ani si 4 luni, apare suficienta  pentru atingerea scopului  preventiv urmarit la momentul alegerii potrivit art. 136 alin. 1 cod procedura penala si intruneste cerinta caracterului scurt  al detinerii, la care se refera  art. 37 lit. b din Conventia cu privire la drepturile copilului, impunandu-se astfel revocarea masurii si judecarea  in stare de libertate, in baza art. 3002  si art. 160b alin. 2 cod procedura penala.
Pe de alta parte, fata de conduita inculpatului care a recunoscut si a regretat faptele comise, nu se poate retine existenta unor motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca  o alta  infractiune sau sa se sustraga in vreun fel de la judecata.
Din  sustinerile  inculpatului, care a fost evaluat cu privire la  existenta discernamantului  si la capacitatea de reprezentare a consecintelor juridice a faptelor sale, se retine ca se va intoarce in familia sa,  respectiv ca va locui cu mama, careia i-a fost incredintat spre crestere si educare prin hotararea judecatoreasca de divort.
Fata de situatia speciala in care se afla minorul, din punct de vedere familial si scolar,de multitudinea cauzelor care au determinat sau favorizat in trecut comportamentul antisocial al acestuia, avand in vedere necesitatea ca in viitor minorul sa nu mai intre in conflict cu legea penala, precum si  dispozitiile Legii 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, Curtea va sesiza cazul DGASPC DOLJ.
Urmeaza ca aceasta institutie publica, in virtutea atributiilor specifice care ii revin in materie, prin serviciile diversificate de care dispune, sa analizeze oportunitatea luarii in evidenta a minorului si a familiei sale, in scopul  gasirii celei mai adecvate solutii pentru sprijinirea si consilierea parintilor, in vederea  supravegherii mai atente a minorului si indeplinirii  de catre acestia a obligatiilor ce le revin fata de copil.
      Pentru toate aceste motive, in baza art. 38515 pct. 2 cod procedura penala se va admite  recursul, se va casa incheierea, se va revoca masura arestarii preventive si se va dispune punerea de indata in libertate a inculpatului minor, daca nu este arestat in alta cauza.