Determinarea legii divortului pentru sotii care aveau cetatenii diferite la data incheierii casatoriei si care, ulterior, au dobandit cetatenie comuna.

     
     Daca la data desfacerii casatoriei sotii aveau aceeasi cetatenie, legea divortului este, potrivit  dispozitiilor art. 22 rap. la art. 20  alin. 2  din Legea nr. 105/1992,  legea nationala comuna  si nu legea locului incheierii casatoriei.
     
     Reclamantul R.A. a chemat in judecata pe parata H.G., pentru ca prin actiunea ce se va pronunta in cauza sa se dispuna desfacerea casatoriei incheiata intre parti la 16 august 1999, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca dupa incheierea casatoriei a locuit cu parata in Romania, apoi a plecat in Italia, iar din anul 2003 parata a refuzat convietuirea, reclamantul stabilindu-se cu domiciliul in Tirgu Jiu, iar parata continuand sa locuiasca in Italia.
Judecatoria Tirgu Jiu, prin sentinta civila nr. 372 din  26 ianuarie 2006, a respins actiunea de divort formulata de reclamant impotriva paratei.
In considerentele sentinte s-a retinut ca  actiunea reclamantului nu este de competenta instantelor din Romania, intrucat ambele parti sunt cetateni italieni si potrivit art. 20 alin. 2 din Legea nr. 105/2002 divortul este carmuit de legea nationala comuna  a celor doi soti.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin motivele de apel reclamantul a sustinut ca in mod gresit i-a fost respinsa actiunea, deoarece el are domiciliul in Romania, in loc. Tirgu Jiu si potrivit art. 607 Cod pr. civila, competenta solutionarii cererii de divort apartine Judecatoriei Tirgu Jiu.
Tribunalul Gorj, prin decizia civila nr. 228/a din 14 martie 2006, stata in dosarul nr. 971/2006 a respins ca nefondat apelul reclamantului R.A. impotriva sentintei civile nr. 372 din 26.01.2006, pronuntata de Judecatoria Tirgu Jiu, in dosarul nr. 11597/2005.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de apel a retinut ca potrivit art. 22 alin. 1 raportat la art. 20 din Legea nr. 105/1992 divortul este carmuit de legea nationala comuna a celor doi soti, adica legea italiana, intrucat ambii soti sunt cetateni italieni.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticand hotararile instantelor anterioare ca fiind nelegale si solicitand casarea acestora si trimiterea spre rejudecare la instanta de fond.
     Prin decizia civila nr. 340/12 septembrie 2006, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, s-a respins recursul ca nefondat retinandu-se urmatoarele:
     Fata de faptul ca in prezent intimata parata a dobandit si cetatenia italiana ca si reclamantul,  rezulta ca in determinarea legii divortului sunt aplicabile, intr-adevar, dispozitiile art. 22 raportat la art. 20 din Legea nr. 105/1992 lit. a si anume legea nationala comuna a sotilor neavand relevanta locul incheierii casatoriei, in raport de dobandirea unei cetatenii comune a sotilor, cum se incearca a se acredita de catre recurent.
Acest rationament rezulta indubitabil si din faptul ca Legea nr. 105/1992 intelege prin statutul persoanei fizice starea, capacitatea si relatiile de familie ale acesteia.
Prin urmare, dinamica statutului persoanei este determinata, intrucat, statutul personal este supus legii nationale a persoanei fizice ( lex patriae) si care este legea statului a carei cetatenie o are persoana respectiva.
In ceea ce priveste  pe reclamant, acesta are cetatenie italiana.
Parata are in prezent dubla cetatenie, italiana si romana, dar avand domiciliul in Italia, legea sa nationala este tot legea italiana.
In atare situatie, sotii avand la data desfacerii casatoriei cetatenie italiana, comuna, determinarea legii divortului se face prin aplicarea art. 22 raportat la art. 20 lit. a  din Legea 105/1992, aceasta fiind legea nationala comuna a sotilor.
Asa se explica si faptul ca, instantele italiene au pronuntat mai multe hotarari judecatoresti, inclusiv separarea in fapt a  sotilor  prin acordul acestora, ultimul domiciliu comun al sotilor fiind potrivit hotararilor instantei italiene
 ( fila 26 dosar fond) Italia Firenze, Via Salente nr. 19.
Prin urmare actiunea reclamantului, nefiind de competenta instantelor din Romania, in mod corect, in baza art. 157 din legea 105/1992, s-a dispus respingerea acesteia.