Aprecierea cu privire la pretul de adjudecare in raport de pretul de pornire a licitatiei.

Potrivit art.509 C.p.civ., daca nu se ofera pretul la care imobilul a fost evaluat,  licitatia se amana la un termen, de cel mult 60 de zile, cand se porneste de la pretul de 75% din cel de evaluare. Daca nu se obtine nici acest din urma pret, bunul se vinde la cel mai mare pret oferit.
Ca urmare, nu pot fi primite criticile partilor cu privire la vanzarea sub pretul de evaluare, daca lichidatorul judiciar a respectat intocmai procedura reglementata de art.509 C.p.civ.
In materia vanzarii silite la licitatie nu opereaza principiul potrivit caruia pretul trebuie sa fie  serios, aceasta cerinta pentru valabilitatea contractului de vanzare cumparare fiind prevazuta numai in cazul contractelor voluntare, incheiate prin acordul de vointa al partilor.

Prin sentinta nr.308 din 5.05.2005 pronuntata de judecatorul-sindic in dosarul nr.35/F/7/2000, s-a respins contestatia creditorului.  Sentinta a fost casata de Curtea de Apel Craiova in recursul creditorului si s-a trimis cauza pentru rejudecarea contestatiei, in contradictoriu cu adjudecatarul bunului.
Dupa citarea adjudecatarului BNG G SRL Craiova si administrarea de probe cu inscrisuri, judecatorul-sindic a solutionat pe fond contestatia, prin sentinta nr.708 din 17noiembrie 2005, respingand-o ca nefondata.
Impotriva sentintei a formulat recurs creditorul BIR - banca in faliment - reprezentata prin lichidator SC M S SA, criticand-o ca netemeinica si nelegala si sustinand, in esenta, ca valorificarea bunului s-a facut la un pret nereal si neserios in raport de pretul de evaluare.
     Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arata in continuare:
     Curtea apreciaza ca in cauza sunt aplicabile prevederile art.509 cod procedura civila, care au fost intocmai respectate de catre lichidatorul judiciar cu ocazia vanzarii fermei din averea debitorului.
     Potrivit art.509 alin.2, licitatia incepe de la pretul cel mai mare oferit, care trebuie sa fie superior valorii stabilite prin raportul de evaluare, iar in lipsa vreunei oferte, de la pretul de evaluare. Potrivit art.509 alin 5, in cazul in care nu este oferit pretul la care imobilul a fost evaluat, vanzarea se va amana la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o noua publicatie iar la acest termen licitatia va incepe de la pretul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Daca nu se obtine pretul de incepere a licitatiei, la acelasi termen, bunul va fi vandut la cel mai mare pret oferit.
     In cauza, lichidatorul a organizat un numar mare de  licitatii, incepand cu anul 2003. Astfel, dupa 7 licitatii, bunul a fost adjudecat dar contractul de vanzare cumparare  a fost anulat. Licitatiile au fost reluate incepand cu noiembrie 2004, tinandu-se 11 licitatii la care nu s-a putut vinde bunul, din lipsa de ofertanti. Abia la 24 martie 2005, la cea de-a 12 licitatie, bunul a fost adjudecat unuia dintre cei doi participanti la licitatie, la pretul cel mai mare oferit. Faptul ca pretul obtinut este net inferior valorii stabilite prin raportul de expertiza nu constituie un motiv de anulare a licitatiei deoarece dispozitiile codului de procedura civila, prevad ca adjudecarea se poate face la cel mai mare pret oferit (nu stabilit prin evaluare) chiar de la a doua licitatie. In materia vanzarii silite la licitatie nu opereaza principiul potrivit caruia pretul trebuie sa fie  serios, aceasta cerinta pentru valabilitatea contractului de vanzare cumparare fiind prevazuta numai in cazul contractelor voluntare, incheiate prin acordul de vointa al partilor. In materia vanzarii silite, adjudecarea bunului se poate face la orice pret oferit, in conditiile prescrise de textele de lege aplicabile.
      Nu poate fi primit nici motivul ce vizeaza prejudicierea creditorului garantat prin vanzarea la un pret net inferior valorii evaluate, deoarece textul legii permite vanzarea la orice pret incepand cu a doua licitatie. Creditorul isi poate recupera creanta din sumele obtinute din vanzarea altor bunurilor din averea debitorului, in rand cu creditorii chirografari sau tot ca un creditor garantat  daca si-a asigurat  creanta cu o alta garantie.
     Dealtfel, valoarea reala a bunului este valoarea de piata, stabilita de oferta, iar nu cea de evaluare.
     Fata de aceste considerente, avand in vedere respectarea intocmai de catre lichidator a dispozitiilor codului de procedura civila aplicabile in speta, Curtea apreciaza ca hotararea judecatorului-sindic este temeinica si legala incat recursul va fi respins ca nefondat.