Aplicarea art.45 din Legea nr.64/1995 creantelor bugetare

Dupa data deschiderii procedurii insolventei, nu se pot adauga dobanzi si penalitati de intarziere creantelor bugetare, decat in situatia in care s-a confirmat un plan de reorganizare - in acelasi sens sunt si dispozitiile art.117 ( in prezent art.118) alin. 4 din Codul de Procedura Fiscala.

     Tribunalul Dolj - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, prin sentinta nr. 587 din 5 octombrie 2005, pronuntata in dosarul nr.130/F/2004 a admis contestatia  lichidatorului judiciar, a stabilit valoarea, valabilitatea si prioritatea creantei creditoarei DGFP  DOLJ ca fiind in cuantum de 758.034.106 lei, creanta privigeliata si a disjuns cererea avand ca obiect antrenarea raspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei, M V.
     Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea DGFP  DOLJ, considerand ca hotararea instantei de fond a fost data cu aplicarea gresita a legii.
     In motivele de recurs, recurenta creditoare  a invocat faptul ca judecatorul-sindic a pronuntat o hotarare cu aplicarea gresita a legii, deoarece, potrivit art. 117 pct. 4 C. pr.fiscala, dobanzile si penalitatile de intarziere trebuie calculate, pana la data achitarii obligatiilor bugetare sau dupa caz, pana la data intrarii in faliment, astfel incat creanta sa trebuie inscrisa in intregime in tabloul definitiv al creantelor.
     Analizand sentinta pronuntata de Tribunalul Dolj prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor legale incidente in cauza, Curtea constata ca recursul este  nefondat pentru urmatoarele considerente:
     Dupa intrarea in faliment a debitoarei, la data de 12 august 2005, creditoarea DGFP  DOLJ a formulat o cerere de suplimentare a creantei pentru suma de 2.487 RON, constand in dobanzi si penalitati calculate pe perioada 26 ianuarie 2005 - 6 iulie 2005.
     In conformitate cu dispozitiile art. 45 din Legea 64/1995 republicata si modificata prin Legea 149/2004, nici o dobanda, majorare sau penalitate de orice fel, ori cheltuiala nu va putea fi adaugata creantelor nascute ulterior deschiderii procedurii si negarantate cu ipoteca, gaj sau orice alta garantie reala mobiliara, ori drept de retentie de orice fel, sau partilor negarantate din creantele garantate cu astfel de garantii, de la data deschiderii procedurii, in afara de cazul in care prin programul de plata a creantelor cuprins in actul de reorganizare, se deroga de la prevederile de mai sus.
     Or, in speta, Curtea constata ca, creanta cu care recurenta creditoare solicita sa fie inscrisa, consta in dobanzi si penalitati calculate in perioada 26 ianuarie 2005 - 6 iulie 2005, deci dupa data deschiderii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului impotriva debitoarei - 26 ianuarie 2005, iar creanta acesteia nu este garantata, prin vreuna din modalitatile prevazute de lege, ci este privigeliata.
     Prin urmare, aceste dobanzi si penalitati nu pot fi adaugate creantei cu care recurenta creditoare a fost inscrisa in tabelul definitiv al creantelor  impotriva averii debitoarei, intrucat contravine dispozitiilor imperative ale normei legale mai sus invocate.
     In aceste conditii, Curtea constata ca sunt nefondate criticile formulate de recurenta creditoare privind incidenta in cauza a dispozitiilor art. 92 alin. 7 din Legea 64/1995 republicata si modificata prin Legea 149/2004, deoarece norma legala invocata este prevazuta in Sectiunea a V-a din aceeasi lege ce reglementeaza " planul de reorganizare ", astfel incat prevederile sale sunt aplicabile numai in cazul in care planul de reorganizare propus in conditiile art. 91 din aceeasi lege a fost confirmat, iar debitoarea se afla in reorganizare judiciara.
     De asemenea, si dispozitiile art. 117 pct. 4 C.pr. fiscala invocate de recurenta creditoare trebuie interpretate coroborat cu cele ale art. 92 alin. 7 din Legea 64/1995 republicata si modificata prin Legea 149/2004, cu consecinta aplicabilitatii acestora numai in cazul in care debitoarea se afla in faza reorganizarii judiciare.
     Or, in speta, Curtea constata ca nici un plan de reorganizare nu a fost confirmat, iar debitoarea nu s-a aflat in reorganizare judiciara. Dupa deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, debitoarea a intrat direct in faliment, astfel incat, dispozitiile legale invocate de recurenta creditoarea DGFP  DOLJ, nu sunt incidente in cauza.
In consecinta, avand in vedere considerentele expuse, Curtea, constata ca  recursul este nefondat, judecatorul-sindic pronuntand o solutie legala si  temeinica, facand o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente in cauza si in temeiul art. 312 C.pr. civ., il va respinge.
In  acelasi sens:
- decizia nr.160 pronuntata in dosarul nr.40/F/1/2006;
- decizia nr.94 pronuntata in dosarul nr.579/F/1/2005;
- decizia nr.150 pronuntata in dosarul nr.352/F/05/2/2006;
- decizia nr.233 pronuntata in dosarul nr.47/F/1/2006;
- decizia nr.246 pronuntata in dosarul nr.42/F/05/2/2006;