Fals privind identitatea

     Unul din elementele constitutive esentiale ale infractiunii de fals privind identitatea este acela ca elementul material al laturii obiective - respectiv actiunea de prezentare sub identitate falsa ori de atribuire a unei astfel de identitati unei persoane - sa se realizeze pentru a induce sau mentine in eroare un organ sau institutie de stat sau o alta unitate din cele la care se refera art. 145 C.p.
Din modul de redactare al art. 145 C.p. rezulta in mod clar faptul ca au fost avute in vedere numai autoritati, institutii sau persoane juridice de interes public romane, intrucat legea penala romana apara in primul rand ordinea de drept a statului roman. Legea nici nu se putea referi la autoritatile unui alt stat intrucat este posibil ca termenul de "public" sa aiba intelesuri diferite in raport de legislatia fiecarui stat in parte (decizia penala nr. 203/01.03.2006 pronuntata de Curtea de Apel Craiova ca instanta de recurs in dosar nr. 222/P/2006).

Prin s.p. nr. 1065 din 20.05.2005 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosar nr. 3597/2005 s-a dispus, in baza art. 293 al. 1 C.p., condamnarea inculpatului B. I. I. la pedeapsa de 3 luni inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii.
In fapt prima instanta a constatat ca, la data de 20.01.2003 inculpatul B. I. I. a fost arestat la Barcelona, constatandu-se ca este autorul unui "furt cu forta". Acesta a declarat  autoritatilor spaniole date false privind identitatea sa si anume faptul ca se numeste "Marcovic Ivan", pentru a nu primi interdictie de intrare in spatiul Schengen.
S-a constatat ca la data de 22.08.2002  inculpatul a parasit teritoriul Romaniei in mod legal, prin punctul de frontiera Stamora Moravita, pentru a ajunge la Barcelona, trecand in mod legal frontierele Iugoslaviei, Croatiei, Sloveniei, Italiei si Frantei.
In urma arestarii sale de catre autoritatile spaniole, in baza acordului de readmisie, a fost returnat in Romania.
In fata organelor politiei de frontiera de pe aeroportul international Bucuresti - Baneasa inculpatul si-a declinat identitatea reala in sensul ca se numeste B. I. I., nascut la 30.11.1976.
Verificarile ulterioare au confirmat aceasta identitate.
     Prin d.p. nr. 453 din 2 noiembrie 2005 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosar nr. 3732/2005 a fost admis apelul formulat de inculpat - din alte considerente insa decat cele invocate de inculpat - a fost desfiintata sentinta si, in baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 lit. d C.p.p., s-a dispus achitarea acestuia pentru infractiunea pentru care a fost trimis in judecata.
Instanta de apel a constatat ca desi inculpatul a comis fapta descrisa, aceasta nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de fals privind identitatea deoarece art. 293 C.p. impune ca ambele modalitati de comitere sa se consume in fata unui organ sau institutii de stat ori alte unitati din cele la care se refera art. 145 C.p.
S-a aratat ca sfera de aplicare a art. 145 C.p. cuprinde autoritati publice, institutii publice, institutii sau alte persoane juridice de interes public, unitati care exploateaza   bunurile proprietate publica, servicii de interes public precum si unitati care administreaza bunuri de orice fel, care potrivit legii sunt de interes public, ca este stabilita fara echivoc de legiuitor si nu poate fi extinsa la autoritati, institutii ori persoane ce apartin altui stat decat celui roman.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Olt, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea recursului s-a aratat, in esenta, ca inculpatul B. I. I. a fost arestat de autoritatile spaniole sub identitatea de Ivan Marcovic, impreuna cu bunurile furate si cu instrumentele de care s-a folosit pentru a fura.
Totodata, art. 145 C.p., atunci cand defineste autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public  precum si celelalte asemenea unitati, cu cuprinde si termenul de "roman" iar in conformitate cu art. 3 si 4 C.p., se impunea tragerea la raspundere a inculpatului pentru infractiunea pentru care a fost trimis in judecata.
S-a mai aratat ca, in acest fel instanta de apel a redus nejustificat infractiunea de fals privind identitatea numai la dreptul roman si la o infractiune care poate fi comisa numai pe teritoriul statului roman deoarece numai aici isi desfasoara activitatea autoritatile publice, institutiile publice sau alt asemenea persoane juridice de interes public, circumscrise art. 145 C.p.
Recursul este nefondat.
     Starea de fapt expusa anterior este necontestata si este indubitabil stabilit faptul ca inculpatul si-a declinat o identitate falsa organelor de politie spaniole.
Asa cum a precizat si instanta de apel, unul din elementele constitutive esentiale ale infractiunii de fals privind identitatea este acela ca elementul material al laturii obiective - respectiv actiunea de prezentare sub identitate falsa ori de atribuire a unei astfel de identitati unei persoane - sa se realizeze pentru a induce sau mentine in eroare un organ sau institutie de stat sau o alta unitate din cele la care se refera art. 145 C.p.
Din modul de redactare al art. 145 C.p. - prezentat pe larg de instanta de apel - rezulta in mod clar faptul ca au fost avute in vedere numai autoritati, institutii sau persoane juridice de interes public romane, intrucat legea penala romana apara in primul rand ordinea de drept a statului roman. Legea nici nu se putea referi la autoritatile unui alt stat intrucat este posibil ca termenul de "public" sa aiba intelesuri diferite in raport de legislatia fiecarui stat in parte.
Pe de alta parte, art. 4 C.p. consacra intr-adevar principiul personalitatii legii penale romane prin aceea ca aceasta se aplica si infractiunilor comise in afara tarii de catre cetatenii romani sau de persoane fara cetatenie care au domiciliul in tara insa, in speta, nu s-a pus aceasta problema, ci s-a constatat ca fapta nu intruneste elementele constitutive pentru a fi infractiune conform legi romane.