Inlocuirea masurii arestarii preventive cu obligarea de a nu parasi tara. Instanta a retinut in mod gresit schimbarea temeiurilor care au determinat luarea masurii.

     Prin incheierea de sedinta de la 24 ianuarie 2006 Tribunalul Olt a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatilor PM si TCA, cu obligarea de a nu parasi tara. Inculpatii au fost trimisi in judecata in stare de arest pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prevazuta si pedepsita de art. 209 alin. 1 lit. a, e, g s i Cod penal cu aplicarea art. 99 si urm. Cod penal.
     Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul a retinut ca sunt indeplinite cerintele art. 139 alin. 1 Cod procedura penala, intrucat au intervenit schimbari in temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive.
     S-a retinut astfel ca, cei doi inculpati au dat dovada de o atitudine procesuala cooperanta prin recunoasterea faptelor penale, iar prin durata arestarii preventive, acestia au suferit o privare de libertate suficienta pentru realizarea scopurilor educative ale acestei masuri. Desfasurarea in continuare a procesului penal nu va fi impiedicata, fiind posibila o completa administrare a probelor, in vederea stabilirii situatiei de fapt.
     Impotriva acestei incheieri a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Olt, criticand hotararea pentru nelegalitate si netemeinicie.
     Prin decizia penala nr. 13/2006 Curtea de Apel Craiova - sectia pentru minori si familie, s-a admis recursul parchetului ca fondat, s-a casat incheierea si s-a dispus mentinerea arestarii preventive a celor doi inculpati.
     Pentru a se pronunta astfel, au fost avute in vedere urmatoarele considerente:
     In speta, s-a ales ca fiind adecvata scopului urmarit, masura arestarii preventive a celor doi inculpati, stabilindu-se ca sunt indeplinite cerintele legale prevazute de art. 143 Cod procedura penala, cu privire la existenta unor indicii temeinice din care rezulta presupunerea ca inculpatii au savarsit faptele pentru care sunt trimisi in judecata, existand cazul prevazut de art. 148 lit. h Cod procedura penala,  in sensul ca pedeapsa inchisorii este mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
     In mod gresit tribunalul a concluzionat ca s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive, respectiv ca lasarea in libertate a inculpatilor nu mai prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
     Instanta de recurs a constatat ca exista in continuare elemente care conduc la concluzia ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta pericol pentru ordinea publica, avand in vedere natura si gravitatea infractiunilor retinute in sarcina acestora, modul organizat de savarsire a faptelor prin constituirea unui grup infractional,  imprejurarile concrete in care s-au derulat activitatile infractionale, urmarile acestora in raport cu valoarea prejudiciului produs.
     Durata arestului preventiv in ceea ce-i priveste pe cei doi inculpati nu  poate justifica prin ea insasi o alta concluzie, neputand fi apreciata ca suficienta in realizarea scopului preventiv si educativ al acestei masuri. S-a avut in vedere si faptul ca cei doi inculpati nu sunt la primul conflict cu legea penala, imprejurare ce ridica semne de intrebare asupra disponibilitatii acestora de a constientiza pe deplin urmarile unui comportament antisocial,  raportat atat la valorile comunitatii din care fac parte, cat si la propria persoana, prin adoptarea unei conduite corespunzatoare, de conformare si respect al normelor legale.