Recurs declarat impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de inlocuire a masurii arestarii preventive, cu obligarea de a nu parasi localitatea. Inadmisibilitate.

Prin incheierea din 14 februarie 2006 Tribunalul Gorj a respins  ca neintemeiate cererile de inlocuire a masurii arestarii preventive, cu obligarea de a nu parasi localitatea de domiciliu, formulate de inculpatii PSG, CC, CM, US, TB, CU si DR, trimisi in judecata pentru  asociere in vederea savarsirii de infractiuni si trafic de persoane.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul Gorj a retinut ca nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive, respectiv cele prevazute  de  art. 148 lit. d, i si h Cod procedura penala.
Impotriva acestei incheieri inculpatii au declarat recurs.
Prin decizia penala nr. 32/2006, Curtea de Apel Craiova - sectia pentru minori si familie, a respins recursul ca inadmisibil, avand in vedere urmatoarele considerente:
Conform art. 141 Cod procedura penala, incheierea data in prima instanta sau in apel, prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea, incetarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care se constata incetarea de drept a arestarii preventive, poate fi atacata separat cu recurs, de procuror sau de inculpat.
Analizand dispozitiile legale mentionate, se constata ca  este prevazuta calea de atac a recursului numai pentru situatiile enumerate, iar nu si pentru cazul in care s-a respins cererea de inlocuire  a masurii arestarii preventive.
In speta, prin incheierea recurata, a fost respinsa cererea de inlocuire a masurii arestarii preventive, situatie pentru care  legea nu prevede nici o cale de atac, astfel ca recursul declarat de catre inculpati este inadmisibil, fiind respins ca atare.
In acest sens s-a pronuntat si ICCJ prin decizia nr. XII/2005, prin  admiterea recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ, iar potrivit dispozitiilor art. 4142 alin. 2 cod procedura penala, decizia este obligatorie.