Antrenare raspundere administrator in temeiul art.137 din Legea nr.64/1995.Conditii.

        
      Nu se poate antrena raspunderea administratorului cand societatea, a carei administrare i-a fost incredintata prin contractul de management,  se afla deja in insolventa la data cand acesta a preluat gestiunea societatii, datorita obligatiilor asumate in precedent.
      Art. 72 din Legea 31/1990 prevede ca obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat iar, potrivit art. 1552 pct. 2 C. civil, mandatul se stinge prin simpla manifestare unilaterala de vointa adica "prin renuntarea mandatarului la mandat". Aceasta renuntare poate atrage, eventual, conform art. 391 alin. 1 C. comercial, raspunderea pentru daune interese, fara  a se pune problema refuzului societatii de a accepta demisia ori a lipsei efectelor manifestarii de vointa a mandatarului. Ca urmare, administratorul nu raspunde pentru activitatea societatii, ulterioara demisiei sale.
      In conditiile in care  instanta nu a fost sesizata efectiv cu o cerere de antrenare a raspunderii celor doi actionari, ca administratori de fapt, acestia devenind parti in cauza  doar prin conexarea cererii referitoare la constatarea si inregistrarea demisiei administratorului, se retine "extra petita". In aceste conditii, se impune admiterea recursurilor celor doi parati si inlaturarea masurii de antrenare a raspunderii acestora pentru pasivul debitoarei.
     
      Prin sentinta nr. 126 din 31 octombrie 2003 pronuntata in dosarul nr. 106/F/2003 s-a antrenat raspunderea administratorului GD, in temeiul art. 124 lit. d din Legea 64/1995, pentru creantele inregistrate in tabelul obligatiilor debitoarei.
       Prin decizia nr. 926 din 25 octombrie 2004 pronuntata de Curtea de Apel Craiova in dosarul nr.170/F/1/2004 s-a admis recursul declarat de administratorul GD, s-a casat sentinta nr. 126 din 31 octombrie 2003 si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, retinandu-se ca in cauza s-a produs nulitatea prevazuta de art. 105 alin. 2 C. proc.civ. coroborat cu art. 304 pct.5 C. proc.civ., deoarece paratul nu a fost legal citat la fond.
      In rejudecare, cererea de antrenare a fost inregistrata in dosarul nr.645/F/2004 al Tribunalului Gorj.
      Intre timp, GD a formulat o actiune impotriva paratilor C D si F C, actionari ai debitoarei, prin care a solicitat sa se stabileasca existenta si sa se dispuna inregistrarea demisiei sale din calitatea de administrator, conform inscrisului inregistrat sub nr. 21 din 14.02.2000, actiune inregistrata la Tribunalul Gorj sub  nr.254/SC/2004.
      Prin incheierea din 7 decembrie 2004, acest din urma dosar a fost conexat la dosarul avand ca obiect procedura Legii 64/1995, cu nr. 645/F/2004.
      Prin sentinta nr. 461 din 27 mai 2005 pronuntata in dosarul nr. 645/F/2004 al Tribunalului Dolj, s-a dispus antrenarea raspunderii administratorului de drept GD, in solidar cu administratorii de fapt, CD si FC, pentru pasivul debitoarei, respingandu-se cererea privind constarea si inregistrarea demisiei administratorului GD.
      Impotriva acestei sentinte au declarat recurs administratorul GD si paratii CD si FC.
      Din oficiu, instanta a invocat si a pus in discutia partilor un motiv de recurs de ordine publica referitor la nelegalitatea investirii instantei cu privire la antrenarea raspunderii asociatilor CD si FC.
      Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor expune in continuare:
      Motivele de recurs invocate de catre recurentul GD nu se incadreaza in dispozitiile art. 304 pct.6,7,9, 10  C. proc.civ, dar se analizeaza potrivit art. 304 1 C. proc.civ. si se gasesc partial fondate, pentru urmatoarele considerente:
      Raspunderea administratorului GD a fost nejustificat antrenata in cauza, in conditiile in care acesta a desfasurat o activitate curenta de administrare pentru un interval de timp extrem de scurt, derulat intre incheierea contractului de management - 1 noiembrie 1999 - si expirarea termenului de preaviz al demisiei inregistrate la societate sub nr.21/14.02.2000 (ultimele acte semnate in calitate de administrator fiind cele din 23.02.2000).
      Obligatiile asumate de catre debitoare in acest interval de timp, se incadreaza in derularea activitatii economice curente si nu sunt  urmarea savarsirii vreuneia dintre faptele enumerate de art. 137 (fost art.124) din Legea 64/1995.
      Astfel, luand ca exemplu operatiunile incheiate cu creditoarea SC C V P SRL,  se observa ca raporturile dintre parti fusesera angajate prin contractul de distributie nr.7 incheiat de catre debitoare la data de 21.06.1999, anterior contractului de management cu administratorul GD, astfel incat imprejurarea ca acesta din urma a intocmit comanda din 10 decembrie 1999 este lipsita de orice relevanta sub aspectul examinat (al raspunderii in conditiile art. 137 din Legea 64/1995)
      Din corespondenta adresata de catre administratorul GD adunarii generale a asociatilor  debitoarei la 21 ianuarie 2000 si 1 februarie 2000 reiese ca societatea a carei administrare i-a fost incredintata prin contractul de management  se afla deja in insolventa la data cand acesta a preluat gestiunea societatii, datorita obligatiilor asumate in precedent. Administratorul a invocat plata unor datorii vechi si foarte vechi, ce au determinat imposibilitatea achitarii datoriilor curente, iar aceasta situatie de fapt nu a fost contrazisa si nici combatuta in cauza.
      Dimpotriva, in interogatoriul luat paratului FC, acesta recunoaste ca la 1 noiembrie 1999 societatea avea deja debite neachitate catre banci si ca din incasari s-au platit datorii ale  SC T SRL catre Banca Religiilor.
      De altfel, din raportul preliminar intocmit de catre lichidator,  pe baza balantei incheiate la data de 31 octombrie 1999, reiese ca inaintea incheierii contractului de management cu administratorul GD societatea debitoare avea deja datorii de 1.217.000.000 lei.
      Raspunderea administratorului GD nu poate avea ca  temei nici dispozitiile art. 148 (fost art.144) alin.4 din Legea 31/1990, deoarece in cauza nu s-a facut dovada ca "avand cunostinta de neregulile savarsite de acestia" (predecesorii sai imediati) nu le-ar fi comunicat cenzorilor sau auditorilor financiari.
      Totodata, Curtea constata ca, desi potrivit art. 73 din Legea 31/1990 administratorii raspund fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, iar in cauza este necontestat faptul ca administratorul G D nu s-a preocupat de intocmirea evidentelor contabile pe perioada cat a fost manager  nu se justifica nici antrenarea raspunderii sale in temeiul art. 137 lit.d din Legea 64/1995, deoarece nu s-a facut dovada ca lipsa evidentelor contabile se datoreaza unei administrari frauduloase a averii debitoarei.
      Fata de considerentele expuse, Curtea constata ca se impune  solutia de admitere a recursului declarat de administratorul social GD, cu consecinta modificarii sentintei atacate in sensul respingerii cererii de antrenare a raspunderii.
      In schimb, solutia de respingere a cererii privind constatarea si inregistrarea demisiei administratorului a fost corect respinsa de judecatorul-sindic, dar cu urmatoarea motivare:
      Actiunea inregistrata initial sub numarul de dosar 254/SC/2004 la Tribunalul Gorj reprezinta o simpla aparare cu privire la incetarea calitatii de administrator. Art. 72 din Legea 31/1990 prevede ca obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat. Or, potrivit art. 1552 pct. 2 C. civil, mandatul se stinge prin simpla manifestare unilaterala de vointa "prin renuntarea mandatarului la mandat", iar aceasta renuntare poate atrage, eventual, consecinta reglementata de art. 391 alin. 1 C. comercial, de raspundere pentru daune interese. Ca urmare, nu se pune problema refuzului societatii de a accepta demisia ori a lipsei efectelor manifestarii de vointa a mandatarului.
      Modificarea inregistrarilor referitoare la administrarea societatii la Oficiul Registrului Comertului nu poate interveni decat printr-un act aditional la actele constitutive ale societatii, a carui intocmire intra in competenta exclusiva a adunarii generale a actionarilor.
      Totusi, dupa incetarea mandatului, fostul administrator devenind tert fata de societate,  poate face uz de dispozitiile art. 25 din Legea 26/1990 republicata,  privind radierea inregistrarii pagubitoare.
      Cu privire la recursurile declarate de paratii CD si FC, Curtea gaseste fondat motivul de nulitate invocat din oficiu, in temeiul art. 304 pct.6 C.proc.civ., referitor la solutionarea "extra petita", in conditiile in care - in speta - instanta nu a fost sesizata cu o cerere de antrenare a raspunderii celor doi asociati. Acestia au dobandit calitatea de parti in litigiul avand ca obiect masura prevazuta de art. 137 din Legea 64/1995 doar prin conexarea cererii promovate de catre administratorul GD si inregistrate initial sub nr.254/SC/2004, referitoare la constatarea si inregistrarea demisiei sale.
       In aceste conditii, se impune admiterea recursurilor celor doi parati si, facand aplicarea dispozitiilor 312 alin. 3 C. proc.civ., inlaturarea masurii de antrenare a raspunderii acestora pentru pasivul debitoarei.
Solutia adoptata face inutila analiza legitimarii procesuale pasive a administratorilor de fapt in solutionarea unei cereri formulate in temeiul dispozitiilor art. 137 din Legea 64/1995.