Anulare acte frauduloase.

      Desi  operatiunea de vanzare cumparare nu este incheiata intre soti, nefiind incalcate  dispozitiile art. 1307 cod civil, imprejurarea ca cei doi parati, administratorul societatii debitoare vanzator si paratul cumparator  sunt sot si sotie  are relevanta in ceea ce priveste  complicitatea la frauda  a partilor implicate,  care este prezumata.
      Este evidenta,  data fiind relatia  existenta intre parti,  intentia acestora de sustragere  a bunului de la urmarirea creditorilor,  in conditiile in care  ambele parti  aveau cunostinta de situatia patrimoniala  a societatii.
      Desi pretul convenit a intrat in conturile societatii debitoare, fiind  folositi pentru acoperirea datoriilor sociale, prejudiciul creat societatii debitoare, respectiv creditorilor, prin efectuarea acestor operatiuni, este echivalent cu diferenta intre suma incasata ca pret al vanzarii ulterioare de la parata SAG  si suma achitata catre societate.

      Prin cererea inregistrata la data de  22 septembrie 2004, administratorul  judiciar  GV a solicitat anularea  facturii fiscale  nr. 1027210/21.02 .2002, in  valoare de 90.000.000 lei, emisa de debitoarea SC AMT SRL Severin, prin care s-a vandut lui  BD, autoturismul marca Nubira.
      In motivarea actiunii a aratat ca la data de 23.12.1998, societatea debitoare prin asociat  unic BM, a achizitionat acest autoturism potrivit contractului de vanzare cumparare incheiat cu IATSA Tr. Severin, in valoare de 18.216 USD, mijlocul fix fiind trecut in evidentele contabile ale societatii. A mai aratat ca la data de  31.12.2001, SC AMT SRL Severin avea datorii de  1.702.926.000 lei, iar prin aceasta vanzare din  21.02.2002 au fost diminuate drepturile creditorilor.
      Administratorul BM a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii cu motivarea  ca pretul vanzarii a fost real iar suma de bani incasata a intrat in contul societatii  si a fost folosita pentru achitarea salariilor.
      A fost introdus in cauza  SAG, subdobanditorul autoturismului, pentru anularea actului subsecvent.
      Prin  sentinta nr. 61/F din 23 martie 2005 a fost admisa actiunea  si s-a dispus anularea contractului de vanzare cumparare dintre societatea debitoare si BD din 21.02.2002 precum si a contractului  de vanzare cumparare, pentru acelasi autoturism,  dintre BD si parata SAG si a fost obligata  aceasta  din urma  sa aduca la masa credala autoturismul sau suma de  160.000.000 lei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs administratorul social al debitoarei - BM si  paratii BD si  SAG, considerand-o netemeinica si nelegala.
      Recursul  formulat de parata subdobanditor SAG este fondat pentru urmatoarele considerente:
       Conform dispozitiilor art. 65 din Legea nr.64/1995 R administratorul, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea  intenta  actiune pentru a recupera de la subdobanditor bunul ori  valoarea bunului transferat de catre debitor numai daca subdobanditorul nu a platit valoarea corespunzatoare a bunului si cunostea sau trebuia sa cunoasca faptul ca transferul initial este susceptibil de a fi anulat.
      In cauza, administratorul judiciar nu a administrat nici un fel de dovezi  din care sa rezulte faptul ca pretul autoturismului, convenit de parti, si achitat de catre parata nu este corespunzator valorii reale a  bunului, sau ca a existat o intentie comuna a partilor  pentru fraudarea creditorilor, elemente care sa conduca la concluzia ca parata subdobanditor cunostea starea de insolventa in care se afla societatea comerciala si ca transferul initial este susceptibil de a fi anulat.
      Ca urmare,  Curtea retine ca recursul formulat de catre parata SAG este fondat,  hotararea pronuntata in cauza fiind afectata de motivul de modificare prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 9 c.p.civ.,  in sensul ca judecatorul-sindic a aplicat gresit legea si anume  dispozitiile art. 61 lit. c si art. 65 din Legea 64/1995 R.
      Recursurile  promovate de paratii BM si BD sunt nefondate.
      Astfel,  actul de vanzare cumparare incheiat la 21 februarie 2002  intre societatea debitoare si BD, si nu intre soti, asa cum a retinut eronat  instanta de fond,  cade sub incidenta prevederilor art. 61 lit. c din Legea 64/1995 R, in sensul ca este incheiat in cei trei ani anteriori  deschiderii procedurii,  cu intentia tuturor partilor implicate de a sustrage bunuri de la  urmarirea de catre creditori.
      Desi  operatiunea de vanzare cumparare nu este incheiata intre soti, nefiind incalcate  dispozitiile art. 1307 cod civil, imprejurarea ca cei doi parati, administratorul societatii debitoare vanzator si paratul cumparator,  sunt sot si sotie  are relevanta in ceea ce priveste  complicitatea la frauda  a partilor implicate  care este prezumata.
      Este evidenta,  data fiind relatia  existenta intre parti,  intentia acestora de sustragere  a bunului de la urmarirea creditorilor,  in conditiile in care  ambele parti  aveau cunostinta de situatia patrimoniala  a societatii.
      S-a facut dovada in cauza  ca  a fost achitata suma de  90.000.000 lei cu titlu de pret,  care a intrat in conturile societatii debitoare si care au fost  folositi in mod legal pentru acoperirea datoriilor societatii, insa prejudiciul creat societatii debitoare, respectiv creditorilor, prin efectuarea acestor operatiuni de vanzare-cumparare este echivalent cu diferenta intre suma incasata ca pret al vanzarii ulterioare de la parata SAG,  respectiv suma de 160  milioane  si suma achitata catre societate conform facturii fiscale nr. 1027210 si chitantei corespunzatoare  de 90 milioane lei.
      Fata de aceste considerente recursul paratilor BM si BD va fi respins.