Contract de ipoteca. Conditii de valabilitate.

Depasirea limitelor mandatului echivaleaza cu lipsa consimtamantului garantului la incheierea contractului de garantie cu atat mai mult cu cat, atunci cand este vorba de ipotecare, mandatul trebuie sa fie unul special si nu unul general.

      Reclamantii AP si AD, in contradictoriu cu paratii AFG si B.C.R., au solicitat instantei sa dispuna anularea procurilor autentificate sub nr.3017 din 20 august 1998 si respectiv sub nr. 3026/21 august 1998, precum si a contractului de garantie imobiliara nr.211/E/17iulie 2002 .
      Prin Sentinta civila nr.436/09.02.2004, pronuntata de Judecatoria Drobeta Turnu Severin, in dosarul nr. 8594/2003, s-a respins actiunea formulata de reclamanti.   Sentinta  primei instante a fost  anulata de instanta de apel  iar cauza a  fost trimisa spre competenta solutionare la Tribunalul Mehedinti - Sectia Comerciala - ca instanta de fond.
      Cauza a fost inregistrata la Tribunalul Mehedinti sub nr. 708/COM/18 ianuarie 2004.
      Prin Sentinta nr.16/C din 21 februarie 2005, Tribunalul Mehedinti a respins cererea reclamantilor, retinand ca cele doua procuri se refereau la un imprumut bancar si in acest sens mandatul era special, insa daca mandantii ar fi dorit sa dea  procura pentru un singur imprumut, trebuiau sa o spuna in cuprinsul actului, indicand datele necesare individualizarii imprumutului. Se mai apreciaza ca mandatul nu a fost revocat, iar cauzele de nulitate sunt contemporane momentului incheierii actului, ori la acest moment cele doua procuri au fost valide.
      Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii.
      Analizand materialul probator existent la dosarul cauzei, precum si sentinta apelata, prin raportare la motivele de apel, Curtea constata ca apelul este fondat in parte, pentru urmatoarele considerente :
      In ce priveste procurile autentificate sub nr.3017 din 20 august 1998 si respectiv nr.3026 din 21 august 1998 de  B.N.P.GV, Curtea constata ca acestea  au fost incheiate cu respectarea prevederilor legale in vigoare si a conditiilor de validitate,  motiv pentru care va respinge cererea de constatare a nulitatii absolute a acestora. Insa, Curtea constata ca aceste procuri, asa dupa cum rezulta   din continutul lor, au fost date pentru un singur contract de garantie imobiliara,  sintagma folosita fiind " pentru garantarea imprumutului . . .". Este clar faptul ca in cuprinsul procurilor se vorbeste de un singur imprumut si un singur contract de garantie imobiliara. Acest din urma aspect rezulta  si din folosirea sintagmei "mandatarul meu va procura toate actele necesare incheierii contractului . . ." ;
      In ce priveste insa contractul de garantie imobiliara nr. 211/E/17 iulie 2002 autentificat sub nr.2923 din 17 iulie 2002 de catre BNP IA, Curtea constata ca acestuia ii lipseste una dintre conditiile de validitate si anume consimtamantul, si acest lucru se datoreaza faptului ca pentru acest contract de ipoteca, nu exista un consimtamant expres  al proprietarilor apartamentului, respectiv al apelantilor reclamanti, procurile nefiind valabile decat pentru primul contract de ipoteca, asa cum s-a aratat mai sus.
      De altfel, potrivit art. 1536 alin.2 C.civ. atunci cand este vorba de ipotecare, mandatul trebuie sa fie unul special si nu unul general, ori, pentru contractul de ipoteca ce a garantat imprumutul de 2.850.000.000 lei, nu exista un astfel de mandat special.
      Avand in vedere cele de mai sus, Curtea constata ca sentinta apelata este netemeinica si nelegala, fiind data cu gresita  interpretare a probelor cauzei, astfel ca, in baza art. 296 C.pr.civ.,  va admite apelul. In consecinta,  va schimba in  parte sentinta, in sensul ca va admite in parte actiunea si  va constata nulitatea absoluta a contractului de ipoteca nr. 211/E/2002   autentificat sub nr. 2923/17 iulie 2002 de catre BNP IA, respingand capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a procurilor autentificate nr. 3017 din 20 august 1998 si respectiv 3026 din 21 august 1998 la BNP GV.