Competenta materiala de solutionare a actiunii in anularea hotararii adunarii generale a actionarilor. Ineficienta clauzei arbitrale.

Deoarece litigiul dedus judecatii nu priveste neexecutarea culpabila a contractului de administrare si gestionare a patrimoniului de catre administratorul revocat ci priveste legalitatea hotararii adunarii generale a asociatilor, competenta de solutionare a cauzei revine instantelor judecatoresti.  Clauza compromisorie  din  actul constitutiv  care atribuie  arbitrajului competenta solutionarii eventualelor litigii se aplica doar litigiilor patrimoniale ivite in cadrul functionarii societatii.       Reclamantul CD a chemat in judecata pe parata S.C. A. P  CRAIOVA, solicitand instantei sa pronunte o sentinta prin care sa constate nulitatea Hotararii AGA nr.2 din 7 noiembrie 2003 si sa fie obligata parata sa radieze mentiunea facuta in baza acesteia in registrul comertului, sub sanctiunea platii in favoarea statului a unei amenzi de 300.000 lei, de la data ramanerii definitive a sentintei.
      Pe cale de exceptie, parata a invocat necompetenta materiala a Tribunalului, indicand in acest scop dispozitiile art.17 din  contractul de administrare si ale art.69 din statutul sau, potrivit carora litigiile de orice fel, care decurg din executarea contractului se vor solutiona de Curtea de Arbitraj de pe langa UCECOM.
      Prin Sentinta nr.223 din 5 februarie 2004, Tribunalul Dolj - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si-a declinat competenta solutionarii cererii reclamantului in favoarea Curtii de Arbitraj de pe langa UCECOM Bucuresti.
      Impotriva sentintei a declarat apel reclamantul, cale de atac ce a fost calificata de instanta ca recurs in raport de dispozitiile art.299 C.pr. civ.
      Recursul este fondat pentru urmatoarele considerente :
      Curtea apreciaza ca sunt fondate criticile recurentului privind nelegalitatea hotararii instantei de fond, in speta nefiind incidente dispozitiile art.17 din contractul de administrare si gestionare a patrimoniului incheiat intre parti, deoarece litigiul dedus judecatii nu priveste neexecutarea culpabila a contractului de administrare si gestionare a patrimoniului ci priveste legalitatea hotararii adunarii generale a asociatilor nr.2 din 7 noiembrie 2003.
      De asemenea, Curtea apreciaza ca, desi in statutul si actul constitutiv al SCA P se prevede solutionarea litigiilor pe calea arbitrajului, aceasta clauza compromisorie se aplica doar litigiilor patrimoniale ivite in cadrul functionarii societatii. In speta, nefiind vorba de un litigiu patrimonial, actul juridic dedus judecatii fiind legalitatea hotararii AGA nr.2 din 7 noiembrie 2003, iar nu contractul de administrare si gestionare, sunt aplicabile dispozitiile art.131 din Legea 31/1990.
      Ca atare, competenta in solutionarea litigiului avand ca obiect constatarea nulitatii hotararii adunarii generale extraordinare a actionarilor  apartine in prima instanta tribunalului si avand in vedere dispozitiile art.304 pct.3 C.pr. civ. privind nelegalitatea  hotararii recurate prin incalcarea competentei, in baza art.312 pct.5 C.pr.Civ., Curtea va casa sentinta si trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.