Antrenarea raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitorului. Conditii.

      Art. 124  din lege reglementeaza faptele pentru care se  poate dispune ca o parte a pasivului debitorului sa fie suportata de persoana sau persoanele din conducerea debitorului, persoane care au adus debitorul  in stare de insolventa.
      Aceasta inseamna ca trebuie sa se aiba in vedere  faptele anterioare deschiderii procedurii si care sa fi adus societatea in situatia de a numai face fata platilor.
      Deci,  pentru faptele  savarsite de catre membrii organelor de conducere ale debitorului, ulterior  deschiderii procedurii, legea prevede alte sanctiuni  specifice , nefiind aplicabile dispozitiile  art. 124 din lege.
      
      Creditorul SNP  SA  a solicitat antrenarea raspunderii administratorului social al debitorului SC C. S. I.RL, pentru pasivul social neacoperit in procedura falimentului, in temeiul art.124 din Legea nr.64/1995.
      La data de 5.02.2004, creditorul B. P. a formulat o alta cerere de antrenare a raspunderii administratorului social P. I., pentru pasivul social neacoperit, invocand prevederile art.124 din Legea nr.64/1995.
      In sedinta publica de la 10.02.2004 s-a dispus conexarea celor doua dosare, pentru o solutionare unitara si avandu-se in vedere caracterul concursual al procedurii.
      Prin Sentinta nr. 91 din 5 martie 20004 s-au respins cererile formulate de cei doi creditori ca nefondate.
      Impotriva sentintei au formulat recurs creditorii SNP  SA si B.P. criticand-o ca netemeinica si nelegala.
      Recursurile sunt nefondate.
      Instanta de fond a facut o interpretare corecta a dispozitiilor Legii nr. 64/1995 care reglementeaza raspunderea administratorului social pentru fapte care au condus la ajungerea societatii in incetare de plati si o interpretare corecta a probelor administrate in cauza.
      Din interpretarea  art. 124 din Legea nr.64/1995 republicata, aplicabila in cauza, in raport de data deschiderii procedurii, rezulta ca raspunderea membrilor organelor de conducere ale societatii debitoare poate fi antrenata numai pentru savarsirea uneia sau a mai multor fapte dintre cele enumerate de text, daca aceste fapte au contribuit la ajungerea societatii in incetare de plati. Cum starea de incetare de plati se apreciaza la data deschiderii procedurii insolventei, inseamna ca faptele trebuie sa fi fost savarsite anterior deschiderii procedurii, respectiv anterior datei de 8 ianuarie 1996. Creditoarele au invocat in actiunile lor fapte savarsite in cursul procedurii si deci nu se incadreaza in prevederile art.124 din Legea nr.64/1995.
      In speta, instanta de fond nu a facut o interpretare restrictiva a textului de lege, ci o interpretare literala si  corecta. Pentru savarsirea unor fapte de natura a diminua patrimoniul debitorului si a leza interesele creditorilor dupa deschiderea procedurii sunt incidente alte dispozitii legale, respectiv prevederile art.78 si 40 din lege. 
      Dupa data deschiderii procedurii dreptul de administrare al debitorului este ridicat incat administratorii acestuia nu mai pot savarsi nici un act de administrare, cu atat mai mult, de instrainare de bunuri din patrimoniu. Actele de administrare facute fara aprobarea judecatorului sindic  sau a administratorului, respectiv lichidatorului judiciar, sunt nule de drept fata de masa creditorilor.
       In consecinta, pentru actele de instrainare savarsite de administratorul P. I. dupa deschiderea procedurii trebuie promovate actiuni de anulare a acestora. Dealtfel, se retine ca lichidatorul judiciar a promovat doua astfel de actiuni si, in masura in care creditorii au  cunostinta de savarsirea si a altor acte pot promova noi actiuni. In masura in care actele sunt anulate dar aducerea bunurilor in patrimoniu a devenit imposibila, din diferite motive, se poate antrena raspunderea administratorului social pentru depasirea mandatului in temeiul raspunderii ce decurge din contractul de mandat. Totodata, daca faptele intrunesc si elementele constitutive ale unor infractiuni se pot sesiza si organele de urmarire penala, raspunderea penala neexcluzand raspunderea civila, ci constituind temei pentru aceasta din urma.
      Fata de aceste considerente, Curtea urmeaza sa respinga ca nefondate recursurile celor doua creditoare, apreciind ca prima instanta  aplicat corect legea fata de data savarsirii faptelor invocate. Cat priveste dovada relei credinte a administratorului, acest aspect chiar dovedit, nu mai prezinta relevanta in cauza,  nefiind indeplinita conditia preliminara pentru antrenarea raspunderii  in temeiul art.124 din lege.