Faliment. Antrenarea raspunderii administratorului social al debitorului. Conditii.

      Antrenarea raspunderii administratorului social al debitorului, in temeiul art. 124 lit. b din Legea 64/1995,  se poate dispune pentru fapte ce au determinat intrarea in faliment deci, anterioare deschiderii procedurii.

       Tribunalul Olt, prin Sentinta nr. 594 din 21 septembrie 2004, pronuntata in dosarul nr. 3481/2004, a respins ca neintemeiata actiunea formulata de creditoarea AVAS Bucuresti,  impotriva paratului D.T., in calitate de administrator al societatii debitoare.
      Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca societatea debitoare, de la 26 februarie 1997 si pana la 10 noiembrie 1999, s-a aflat in reorganizare judiciara in baza unui plan, aprobat in conditiile  legii, si cu un administrator desemnat, situatie in care nu se pot retine in sarcina administratorului T. D. nici una din faptele prevazute de articolul 124 din Legea 65/1995 R. Mai mult, faptele indicate in cererea introductiva sunt ulterioare declansarii procedurii prevazute de Legea 64/1995,R. si art. 124 din lege face trimitere la  faptele care au dus societatea la incetare de plati, si deci, anterioare declansarii acestei proceduri.
      Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea AVAS Bucuresti
      Analizand recursul, prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca acesta este nefondat .
      Faptele la care se refera creditoarea, prin cererea de antrenare a raspunderii administratorului social al debitoarei, asa cum recunoaste si prin recurs, sunt ulterioare declansarii procedurii, incat dispozitiile art. 124 lit.b din Legea 64/1995 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu-si gasesc aplicarea, asa cum corect a stabilit si instanta de fond, prin sentinta criticata.
      Prin textul de lege mai sus mentionat, legiuitorul a inteles sa antreneze raspunderea membrilor organelor de conducere a societatii debitoare ajunsa in stare de insolventa, pentru faptele prevazute la lit.a-g, anterioare deschiderii procedurii si nu ulterior, incat sustinerile recurentei peste vointa legiuitorului sunt nefondate.
      Sustinerea recurentei, ca administratorul social a dispus in interes personal continuarea activitatii debitoarei falite, nu este dovedita, iar sustinerea potrivit careia planul de reorganizare a fost respins si deci activitatea s-a derulat pe fondul lipsei unei baze legale, este neintemeiata de vreme ce procedura Legii 64/1995 R. a fost deschisa fata de debitoarea S.C. T. S.R.L. la 26 februarie 1997, moment in care a fost numit administrator judiciar si activitatea  acesteia s-a desfasurat sub supraveghere.
      In raport de cele expuse, Curtea constata ca nu exista nici un motiv de casare sau modificare a hotararii, in sensul art.304 pct.1- 9  Cod pr. civila, incat recursul este nefondat.