Cerere intemeiata pe dispozitiile legii 550-2002. Consecinte.

34. Cerere intemeiata pe dispozitiile legii 550/2002.obligarea comisiei de a trece pe lista cu imobilele supuse vanzarii  a imobilului detinut de reclamanta. Consecinte.

In situatia in care Comisia constituita in baza Legii 550/2002 refuza sa treaca un imobil ce indeplineste conditiile legii pe lista imobilelor supuse vanzarii,persoana vatamata poate sa solicite acest fapt instantei, in conditiile Legii contenciosului administrativ.

Sectia comerciala de contencios administrativ si fiscal - Decizia civila nr. 1949/19 septembrie 2005.

Reclamanta, o societate comerciala,a solicitat obligarea Comisiei de aplicare a Legii 550/2002 de pe langa Consiliul Local  sa inscrie pe lista cuprinzand spatiile comerciale supuse acestei legi si spatiul detinut de parata in baza contractului de inchiriere incheiat cu Consiliul Local,sub sanctiunea unor daune-cominatorii de 300.000 lei pe zi de intarziere. Tribunalul Sibiu - sectia comerciala si contencios administrativ prin sentinta civila nr.440/C/3 mai 2005 a respins cererea in considerarea faptului ca spatiul a fost construit din fondurile statului si nu-i sunt aplicabile dispozitiile Legii 550/2002. Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta solicitand modificarea hotararii atacate si admiterea cererii, deoarece imobilul se incadreaza in dispozitiile legii.
Curtea a admis recursul formulat in considerarea dispozitiilor Legii550/2002.
Astfel, Legea 550/2002 stabileste cadrul juridic pentru vanzarea spatiilor comerciale si a celor de prestari servicii proprietate privata a statului, aflate in administrarea consiliilor judetene sau locale. In sensul legii ,vanzator poate fi consiliul local sau judetean,regia autonoma de interes local ce are in administrare sau in patrimoniu, spatiul comercial sau de prestari servicii. Vanzatorul va incheia contractul de vanzare-cumparare in numele statului sau in nume propriu,in conditiile legii. Cumparator poate fi orice persoana fizica sau juridica,care are calitatea de comparator sau prestator de servicii. Spatiul comercial reprezinta spatiul destinat actelor si faptelor de comert,in sensul art.3 din Codul comercial. Aceeasi lege prevede in articolul 5 ca in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a legii,consiliile vor aproba prin hotarare lista spatiilor .
Din probele administrate in cauza reiese ca imobilul este proprietatea privata a statului conform extrasului de carte funciara, aflat in administrarea SC. Urbana SA,unitate cu personalitate juridica infiintata de consiliul local,ca reclamanta in calitate de potential cumparator are calitatea de comerciant, fiind un S.R.L ce desfasoara acte de comert in sensul legii,iar spatiul a fost inchiriat cu destinatia exclusiva de comert.
Parata nu a fost in masura sa faca dovada cu acte ca spatiului ii sunt aplicabile disp.art.3 din legea speciala si ca ar fi exclus de la vanzare.
Ca atare,Curtea a considerat ca in speta sunt indeplinite conditiile cerute de art.1,4 si 5 din Legea 550/2002 in sensul ca imobilul in litigiu constituie proprietate privata a statului,se afla in administrarea consiliului local si are destinatia exclusiva de spatiu comercial,fiind indeplinite conditiile pentru a fi trecut pe lista cu imobilele carora le sunt aplicabile prevederile art.1 din legea speciala.
Legea generala aplicabila in speta este Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ prin interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.27 din Legea 554/2004.
In consecinta, a fost admis recursul reclamantei,a fost modificata sentinta recurata si a fost obligata Comisia sa inscrie pe lista spatiilor comerciale supuse Legii 550/2002 si spatiul detinut de reclamanta,sub sanctiunea unor daune-cominatorii de 30 lei RON pe zi de intarziere pana la data indeplinirii obligatiei ,termenul limita fiind stabilit la 19 octombrie 2005,potrivit prevederilor art.1 si 16 din Legea 29/1990.