Raspunderea administratorilor debitorului aflat in procedura reglementata de Legea nr. 64/1995

      Nedepunerea documentelor contabile la dosar , potrivit art.26 din Legea 64/1995, creeaza prezumtia de netinere a contabilitatii conform legii, insa aceasta prezumtie opereaza numai daca exista certitudinea ca administratorii au luat cunostinta de obligatia impusa de lege.

      Creditorii SC B.I.SA si AFP  au chemat in judecata pe SM si DM, administratori ai debitorului aflat in procedura pentru antrenarea raspunderii materiale a acestora, intrucat nu au tinut o contabilitate conform legii, si nu au depus la dosar actele prevazute de lege, desi au fost somati.
Prin sentinta nr.29 din 14 ianuarie 2004, pronuntata de Tribunalul Dolj, s-a respins cererea formulata de creditori.
Impotriva sentintei a declarat recurs creditorul AFP care a aratat ca, intimatii parati, in calitate de administratori, au contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa, prin netinerea contabilitatii, conform legii, fiind somati de nenumarate ori, sa depuna la dosar  actele prevazute de lege, insa nu s-au conformat, creandu-se prezumtia, fie ca acestea nu exista, fie ca sunt  neconforme cu legea.
Nedepunerea documentelor contabile indica intentia intimatilor parati de a ascunde activul debitorului, precum si operatiuni economice care ar putea fi in dauna creditorilor, facand imposibila promovarea unei actiuni in anulare.
      Prin decizia nr.248 din 16 aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova, a respins recursul pentru urmatoarele considerente:
      Judecatorul-sindic poate dispune ca administratorul vinovat de ajungerea societatii in insolventa, cu consecinta intrarii in procedura reorganizarii judiciare si falimentului, sa suporte o parte din pasivul debitorului.
      Aceasta parte din pasiv trebuie sa fie rezultatul faptelor savarsite de persoanele in cauza.
      In speta,  s-a considerat ca in actualul stadiu al procedurii, in conditiile in care, desi s-au efectuat notificari catre cei doi administratori pentru depunerea actelor prevazute la art.26 din Legea nr. 64/1995, nu exista certitudinea ca acestia au luat cunostinta de continutul notificarilor, intrucat pana la aceasta data nu au fost identificate domiciliile actuale, asa incat nu se poate stabili ca acestia se fac vinovati de fapta ce li se imputa.