Inchiderea procedurii in conformitate cu dispozitiile art. 117 din Legea nr. 64/1995R.

      In aplicarea dispozitiilor  art. 117 din Legea nr. 64/1995 R,  judecatorul-sindic poate dispune inchiderea procedurii - in orice stadiu al procedurii - daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare .
      Atata timp cit in averea debitoarei nu s-au identificat disponibilitati in conturi bancare si  bunuri care sa poata fi valorificate in vederea recuperarii creantelor, iar la dosar exista dovezi in acest sens, si nici un creditor nu a fost de acord sa avanseze cheltuielile necesare, continuarea procedurii nu ar face decat sa genereze cheltuieli administrative mai mari si inutile ce nu ar putea fi  acoperite.
      Prin Incheierea nr.600 pronuntata la data  de 18 decembrie 2003, Tribunalul Dolj a dispus inchiderea procedurii prevazuta de Legea nr.64/1995R, privind pe debitorul SC V.C. SRL, lichidatorul judiciar fiind descarcat de obligatiile si responsabilitatile cu privire la procedura.
      Pentru a se pronunta astfel, judecatorul sindic a retinut ca societatea debitoare nu figureaza inscrisa in evidentele fiscale cu bunuri mobile sau imobile, care sa fie valorificate in scopul acoperirii cheltuielilor administrative ale procedurii si nici un creditor nu s-a oferit sa avanseze sumele corespunzatoare in vederea continuarii acestei procedurii.
      Impotriva incheierii pronuntate de Tribunalul Dolj a declarat recurs in termenul legal, creditoarea D.G.F.P. Dolj, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
      Analizand incheierea pronuntata de Tribunalul Dolj prin prisma motivelor de recurs, instanta constata ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:
      Prin sentinta nr.65/1999 s-a respins contestatia debitoarei SC V. COM SRL si s-a dispus deschiderea procedurii, prevazuta de Legea nr.64/1995 R iar ulterior, prin sentinta nr.120 pronuntata la data de 22.12.1999, s-a dispus trecerea la procedura falimentului.
      Ulterior, lichidatorul judiciar a formulat cerere pentru antrenarea raspunderii organelor de conducere, care au contribuit la ajungerea societatii debitoare in incetare de plati, cerere care a fost admisa irevocabil prin sentinta nr.53 pronuntata la data de 22.03.2000 de Tribunalul Dolj, prin care a fost obligat administratorul social al societatii debitoare sa aduca la masa credala suma de 180.290.847 lei.
      In conformitatea cu dispozitiile art.117 din Legea nr.64/1995 - republicata, judecatorul sindic poate da o incheiere de inchidere a procedurii daca constata ca bunurile existente nu sunt suficiente, pentru a acoperii cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare.
      Ori, in speta, asa cum rezulta, atat din rapoartele prezentate de lichidatorul judiciar, cat si din adresa nr.1135 din 18.02.2003 emisa chiar de recurenta creditoare, s-a facut cu certitudine dovada ca societatea debitoare nu detine bunuri mobile sau imobile in patrimoniu.
      Intr-adevar scopul procedurii speciale, reglementate de dispozitiile Legii nr.64/1995 - republicata, este cel al acoperirii creantelor prin valorificarea bunurilor societatii debitoare, insa, in cauza, acest scop nu poate fi realizat tocmai datorita lipsei bunurilor din patrimoniul societatii debitoare SC V.COM SRL Cosoveni.
       Astfel, critica recurentei, privind finalitatea procedurii revazute de Legea nr.64/1995 - republicata, de a acoperii intregul pasiv al debitoarei aflate in insolventa, este nefondata, deoarece continuarea procedurii, in aceste conditii nu ar face altceva decat sa genereze cheltuieli administrative  mai mari si inutile, ce nu ar putea fi nici macar acestea acoperite.
      Nici critica privind continuarea procedurii  pentru ca organele de executare din cadrul D.G.F.P. Dolj sa poata continua procedura executarii silite nu este fondata, deoarece  toate diligentele si masurile intreprinse de serviciul de executare al recurentei creditoare, nu au avut nici o finalitate, recunoscandu-se ca nu au putut fi identificate nici un fel de bunuri mobile si imobile si nici disponibilitati in conturi bancare si implicit inutilitatea  continuarii procedurii.
      In consecinta, avand in vedere considerentele expuse, Curtea constand netemeinicia motivelor de recurs, in temeiul art.312 alin. C.proc.civ, va respinge recursul ca nefondat.