Procedura insolventei. Cerere de anulare a masurii lichidatorului de valorificare partiala a activelor debitoarei. Limitele controlului judecatorului sindic. Control de legalitate, nu de oportunitate.

Procedura insolventei. Cerere de anulare a masurii lichidatorului de valorificare partiala a activelor debitoarei. Limitele controlului judecatorului sindic. Control de legalitate, nu de oportunitate.
Art.21 alin.3 din Legea 85/2006

Debitorul persoana fizica, administratorul special al debitorului persoana juridica, oricare dintre creditori, precum si orice alta persoana interesata pot face contestatie impotriva masurilor luate de administratorul judiciar, in termenul prevazut de art.21 alin.3 din Legea 85/2006, potrivit caruia: "Contestatia trebuie sa fie inregistrata in termen de 3 zile de la depunerea raportului prevazut la alin.(1)."
Rezulta din interpretarea acestui text de lege ca termenul de depunere a contestatiei curge de la depunerea raportului la dosarul cauzei, fiind indiferent termenul de judecata pentru care acest raport a fost depus.

 (Decizia nr. 979/R-Com/18 Aprilie 2012)

Prin contestatia inregistrata la data de 12 septembrie 2011 in dosarul nr.613/90/2009 privind falimentul debitoarei S.C. F. S.A. Dragasani, creditoarea S.C. S.C. S.R.L. a solicitat anularea masurii lichidatorului de valorificare partiala a activelor debitoarei din data de 12 august 2011 (procesul verbal de licitatie publica din aceeasi data).
In motivarea cererii creditoarea a aratat ca la data de 8 martie 2011 adunarea creditorilor a aprobat modalitatea de vanzare a activelor debitoarei prin licitatii publice cu strigare pe corpuri de proprietate, in functie de intentiile de cumparare  depuse in prealabil de potentialii ofertanti.
Lichidatorul a incalcat hotararea adunarii creditorilor valorificand activele pe parti din corpuri de proprietate (corpul C40, sectia a 3-a partial, corpul C19 partial). Corpurile C40 si C19 sunt corpuri distincte de proprietate care nu sunt valorificate integral ci partial. Astfel sunt afectate interesele creditorilor intrucat partile de corpuri de proprietate ramase vor avea o valoare scazuta de vanzare prin afectarea functionalitatii acestora. Intrucat prin raportul de evaluare imobilele au fost evaluate pe corpuri de proprietate iar valorificarea s-a facut numai partial nu se cunoaste care este valoarea de evaluare a acestor parti din imobil si astfel nu se poate cunoaste daca s-a respectat vointa adunarii creditorilor in sensul ca pretul sa fie minimum 75% din valoarea de evaluare.
Lichidatorul prin intampinare a solicitat respingerea contestatiei invocand si tardivitatea formularii cererii. Pe fond s-a aratat ca prin hotararea adunarii creditorilor din 8 martie 2011 s-a adoptat o noua modalitate de valorificare a activelor debitoarei, respectiv vanzarea pe desmembraminte de proprietate in functie de solicitarile scrise ale ofertantilor si nu in bloc pe subansambluri functionale asa dupa cum se stabilise in adunarea creditorilor din 19 noiembrie 2010. creditoarea S.C. S.C. S.R.L. a solicitat anularea acestei hotarari insa prin sentinta nr.965/18 aprilie 2011 contestatia a fost respinsa iar recursul creditoarei impotriva acestei sentinte a fost respins. La data de 12 august 2011 au fost adjudecate de catre S.C. G. ATCP S.A. un teren in suprafata de 1.689 mp., un alt teren in suprafata de 9562 mp. si constructiile C18, C29, C30, C31 si C40. pretul de adjudecare reprezinta 80% din valoarea de evaluare. In mod neintemeiat se sustine ca bunurile nu au fost evaluate deoarece corpurile de cladire vandute au fost evaluate fiecare independent iar pentru teren, evaluarea s-a facut la intreaga suprafata de 72.732 mp. (valoarea de evaluare totala fiind de 2.092.270 lei) astfel incat pentru suprafetele vandute valoarea s-a obtinut prin calculul pe metru patrat inmultit cu suprafata vanduta.
Tribunalul Valcea, Sectia a II-a civila, prin sentinta nr.2666/12 decembrie 2011 a respins contestatia si a obligat pe contestatoare sa plateasca suma de 1.200 lei cheltuieli de judecata catre intimatul lichidator.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut in ce priveste exceptia tardivitatii ca este nefondata, intrucat raportul a fost depus pentru termenul din 5 septembrie 2011, iar contestatia a fost expediata prin posta la data de 9 septembrie 2011, deci in interiorul termenului de 3 zile prevazut de art.21 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Pe fond tribunalul a constatat neintemeiata contestatia creditoarei, deoarece prin hotararea adunarii creditorilor din data de 8 martie 2011( filele 959-962 volumul III) s-a aprobat o noua modalitate de vanzare a activelor debitoarei, respectiv pe corpuri de proprietate in functie de intentiile de cumparare depuse in prealabil de potentialii ofertanti, prin licitatie publica la un pret ce nu va putea fi mai mic de 75% din valoarea de evaluare. De asemenea, s-a aprobat scrisoarea de intentie a ofertantului  SC G.ATCP SA privind intentia cumpararii onor parti din imobile cu respectarea modalitatii de vanzare prin licitatie publica la minimum 75% din valoarea de evaluare.
Creditoarea S.C. S.C. S.R.L. a formulat contestatie impotriva acestei hotarari a adunarii creditorilor insa prin sentinta nr.965/18 aprilie 2011 contestatia a fost respinsa. Recursul creditoarei a fost respins prin decizia nr.1738/R-COM din 13 iulie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti in acelasi dosar.
Tribunalul a constatat ca vanzarea efectuata de catre lichidator respecta hotararea adunarii creditorilor din data de 8 martie 2011 in sensul ca priveste dezmembrarea proprietatii in functie de solicitarea potentialilor ofertanti; in cauza insa nu s-a depus decat o singura oferta.
Argumentul ca in acest fel  se depreciaza valoarea de piata a activelor ramase excede controlului de legalitate exercitat de judecatorul sindic; intrucat adunarea creditorilor a aprobat aceasta modalitate de vanzare , randamentul ei in sensul expunerii cat mai adecvate pe piata constituie o chestiune de oportunitate si nu de legalitate a vanzarii.
Potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006, atributiile judecatorului-sindic sunt limitate la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei. Atributiile manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, in mod exceptional, debitorului, daca acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunitatii de catre creditori, prin organele acestora.
Cat priveste respectarea procentului de minimum 75% din valoarea de evaluare, lichidatorul a explicat modalitatea in care s-a calculat valoarea acestei dezmembrari pornind de la evaluarea intregului obiectiv prin raportul de evaluare, iar creditoarea nu a probat ea insasi ca pretul de vanzare ar fi inferior procentului de 75% stabilit in adunarea creditorilor. De altfel nici nu a sustinut ca pretul ar fi inferior acestui procent considerand doar ca nu se poate cunoaste valoarea bunurilor vandute.
Fata de considerentele de fapt sus mentionate, tribunalul a respins contestatia ca nefondata.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs creditoarea S.C.S.C. S.R.L. solicitand admiterea recursului si casarea in tot a sentintei, deoarece prin hotararea data instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.105 alin.2 din Codul de procedura civila.
 In subsidiar, recurenta a solicitat, in conditiile in care se respinge motivul mai sus mentionat, sa se retina cauza, sa fie admisa contestatia impotriva masurii de vanzare efectuata de catre lichidatorul judiciar si sa se respinga si cheltuielile de judecata dispuse in sarcina sa.
Cu privire la aplicabilitatea dispozitiilor art.304 pct.5 din Codul de procedura civila, in sensul in care instanta prin hotararea data a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.105 alin.2 ale actului mai sus mentionat., recurenta a invocat dispozitiile art.21 alin.4 din Legea nr.85/2006, potrivit carora judecatorul sindic solutioneaza contestatia in termen de 5 zile de la inregistrare ei in camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a lichidatorului judiciar si a comitetului creditorilor.
Astfel, recurenta sustine incalcarea formelor legale in ceea ce priveste solutionarea cauzei, dupa cum urmeaza:
- gresita citare a creditorilor, intrucat comitetul creditorilor a fost citat prin persoana presedintelui, dar in cauza, Directia Generala a Finantelor Publice Valcea a fost citata in calitate de creditoare si nu de presedinte, aspect care rezulta si din hotararea recurata, in cuprinsul careia se mentioneaza expres participarea acestei parti in calitate de creditor si nu de presedinte al comitetului creditorilor, nefiind consemnat punctul de vedere al acestuia in calitate de presedinte al comitetului creditorilor cu privire la actiunea formulata de catre S.C.S.C. S.R.L.
- sedinta de solutionare a cauzei s-a desfasurat in sedinta publica si nu in camera de consiliu, asa cum prevad dispozitiile art.21 alin.4 din Legea insolventei;
- in conditiile in care s-a dispus solutionarea actiunii in sedinta publica, nu au fost respectate dispozitiile art.7 din Legea insolventei, nefiind citati toti creditorii cu privire la solutionarea cauzei.
In subsidiar, recurenta a aratat ca vanzarea efectuata de catre lichidatorul judiciar incalca hotararea Adunarii creditorilor din data de 8.03.2011, care a fost de valorificare a activelor pe corpuri de proprietate. In speta, lichidatorul judiciar a valorificat activele pe parti din corpuri de proprietate "C-40, sectia a 3-a partial, C-19-partial" din mentiunile efectuate de catre lichidator in cadrul raportului - C40 si C 19 sunt corpuri de proprietate distincte care nu sunt valorificate integral conform hotararii Adunarii creditorilor, ci partial, incalcandu-se in acest mod hotararea adunarii din data de 8.03.2011.
Recurenta a mai sustinut ca, potrivit dispozitiilor art.11 alin.2, asupra oportunitatii masurilor intreprinse de catre lichidatorul judiciar se pronunta creditorii, iar prin incalcarea hotararii Adunarii, creditorii sunt prejudiciati de faptul ca partile de corpuri de proprietate ramase vor avea o valoare scazuta la vanzare prin valorificarea unei parti functionale din acestea, afectand in mod negativ valoarea stabilita in cadrul rapoartelor de evaluare pentru aceste active.
Recurenta sustine ca, potrivit hotararii Adunarii creditorilor, pretul nu poate fi mai mic de 75% din valoarea activelor, iar din analiza raportului de activitate se poate observa faptul ca la momentul acceptarii ofertei depusa de catre S.C.G. ATCP S.A., lichidatorul judiciar a aproximat nu numai suprafata ce urmeaza a fi valorificata, ci si valoarea activelor ce urmeaza a fi valorificate.
In concluzie, se sustine ca valorificarea partiala a unor corpuri de proprietate si care nu au fost evaluate ca fiind subansambluri functionale, incalca vointa creditorilor de a se valorifica activele pe corpuri de proprietate, astfel cum sunt ele delimitate in evidenta societatii si au fost avute in vedere la momentul evaluarii. Mai mult, aceasta incalcare a vointei creditorilor duce si la incertitudinea stabilirii valorii de evaluare a activelor societatii debitoare si respectarea vointei creditorilor in ceea ce priveste pretul minim de adjudecare.
Cu privire la cheltuielile de judecata in suma de 1.200 lei dispuse in sarcina sa, recurenta arata ca dispozitiile instantei incalca prevederile art.4 alin.1 din Legea insolventei, care mentioneaza in mod expres faptul ca toate cheltuielile legate de procedura se achita din averea debitoarei.
Lichidatorul judiciar a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului, ca nefondat, intrucat sentinta a fost pronuntata cu respectarea art.21 alin.4 din Legea 85/2006, iar valorificarea activelor s-a facut potrivit hotararii Adunarii creditorilor.
                    Prin decizia nr.979/R-Com din 18 aprilie 2012, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, a fost respins ca nefondat recursul formulat de creditoarea S.C. S.C. S.R.L., impotriva sentintei nr.2666/12.12.2011, pronuntata de Tribunalul Valcea - Sectia a II-a civila, in dosarul nr.613/90/2009.
Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut ca aceasta exceptie este intemeiata, atragand respingerea contestatiei ca tardiva si, in consecinta, respingerea recursului, insa cu substituirea considerentelor instantei de fond, in sensul urmator:
Astfel, in mod gresit judecatorul sindic a apreciat ca fiind introdusa in termen contestatia inregistrata de catre contestatoarea-recurenta la data de 9.09.2011, prin posta, apreciind ca termenul de 3 zile prevazut de art.21 alin.3 din Legea 85/2006 este respectat, avand in vedere faptul ca raportul a fost depus pentru termenul din 5.09.2011.
Potrivit art. 21 alin.1 din Legea nr.85/2006, "administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzand descrierea modului in care si-a indeplinit atributiile, precum si o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente in averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publica in Buletinul procedurilor de insolventa."
Debitorul persoana fizica, administratorul special al debitorului persoana juridica, oricare dintre creditori, precum si orice alta persoana interesata pot face contestatie impotriva masurilor luate de administratorul judiciar, in termenul prevazut de alin.3 al aceluiasi articol, potrivit caruia: "Contestatia trebuie sa fie inregistrata in termen de 3 zile de la depunerea raportului prevazut la alin.(1)."
Rezulta din interpretarea acestui text de lege ca termenul de depunere a contestatiei curge de la depunerea raportului la dosarul cauzei, fiind indiferent termenul de judecata pentru care acest raport a fost depus.
Or, raportul contestat in prezenta cauza a fost depus la dosar la data de 30.08.2011, moment de la care incepe sa curga termenul de 3 zile pentru contestarea sa, prevazut de art. 21 alin.3 din Legea nr.85/2006, fiind fara relevanta imprejurarea ca dosarul de insolventa avea termen la 5.09.2011, iar raportul fusese depus in vederea discutarii la acest termen.
Prin urmare, raportat la data de 30.08.2011, ca moment de incepere a curgerii termenului de contestatie de 3 zile, contestatia depusa de recurenta prin posta la data de 9.09.2011 apare ca fiind facuta in afara termenului legal.
Contestatoarea nu a formulat o cerere de repunere in termen, astfel incat se impunea respingerea contestatie ca tardiva, iar nu ca nefondata.
Intrucat aceasta exceptie a fost apreciata ca intemeiata, Curtea, facand aplicarea dispozitiilor art.137 Cod procedura civila, nu a mai analizat celelalte critici formulate in recurs.
In consecinta, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, recursul a fost respins, insa cu substituirea motivarii instantei de fond in sensul admiterii exceptiei tardivitatii contestatiei si respingerii contestatiei ca tardive.