Ordin al prefectului privind restructurarea si reorganizarea aparatului de specialitate al Institutiei Prefectului. Exceptie de nelegalitate.

Ordin al prefectului privind restructurarea si reorganizarea aparatului de specialitate al Institutiei Prefectului. Exceptie de nelegalitate.

Art.4 din HG nr.460/2006
Legea nr.340/2004

Reducandu-se cele 14 posturi, ca urmare a aparitiei Legii nr.340/2004, in mod corect, dupa emiterea ordinului ministrului si a avizului ANFP, prefectul a emis ordinul a carui exceptie de nelegalitate s-a invocat, ordin ce a stat la baza emiterii celui cu nr.563/28.09.2010 prin care s-a dispus incetarea contractului individual de munca al recurentei.
(Decizia nr. 852/R-CONT/06 Aprilie 2012 )

Prin contestatia inregistrata la 29.10.2010, contestatoarea C.D.E. a solicitat in contradictoriu cu Institutia Prefectului Valcea si Prefectul Judetului Valcea anularea Ordinului nr.563/28.09.2010 prin care i-a incetat contractul individual de munca, repunerea acesteia in situatia anterioara emiterii ordinului prin reintegrarea acesteia pe functia de consilier afaceri europene in cadrul Biroului Afaceri Europene si Achizitii Publice, obligarea paratilor sa-i plateasca o despagubire egala cu contravaloarea salariilor indexate, majorate si reactualizate, precum si a celorlalte drepturi de care ar fi putut beneficia in functia avuta, dar si la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale si a cheltuielilor de judecata.
In motivarea contestatiei a aratat ca a detinut functia de consilier afaceri europene, al carei regim juridic este stabilit prin OUG nr.19/2003, in sensul ca functionarii respectivi reprezinta personal incadrat cu contract individual de munca, de unde rezulta ca acesti consilieri nu au calitatea de functionari publici, ci ei se supun legislatiei muncii, astfel ca, fiind un litigiu de munca, este de competenta Tribunalului Valcea, dar Sectia civila si nu de contencios administrativ.
Contestatoarea a sustinut ca ordinul atacat a avut ca temei de drept art.65 alin.1 Codul muncii, potrivit cu care desfiintarea postului trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, ceea ce in cauza nu s-a realizat, mai intai pentru faptul ca potrivit art.1 consilierii sunt specialistii cu atributii in domeniul realizarii programelor si reformelor necesare ce decurg din calitatea Romaniei de membru al Uniunii Europene, aceasta fiind singurul consilier pentru afaceri europene, mai apoi pentru ca structura organizatorica a Institutiei Prefectului se stabileste prin Hotarare de Guvern, deci prefectul nu are dreptul sa o desfiinteze, ci numai Guvernul. Or, in cauza nu exista o asemenea hotarare, dar si pentru faptul ca desfiintarea postului nu este efectiva, intrucat atributiile sale nu pot disparea pur si simplu, iar atat timp cat exista o structura in cadrul institutiei cu asemenea atributii, nu exista niciun temei legal pentru desfiintarea postului sau.
In concluzie, s-a sustinut ca paratii nu aveau competenta legala sa dispuna prin ordin incetarea contractului sau de munca, ceea ce impune obligarea acestora la restabilirea situatiei anterioare emiterii ordinului.
Prin intampinarea formulata la 14.12.2010, Institutia Prefectului Judetului Valcea a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, in temeiul art.2 alin.2 din Legea nr.340/2004, iar pe fond a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata, sens in care a atasat inscrisurile aflate la filele 17-61.
La data de 07.06.2011, a fost invocata de catre reclamanta exceptia de nelegalitate a Ordinului nr.II/9004/26.04.2010 emis de Ministerul Administratiei si Internelor (f.90-91), exceptie respinsa prin sentinta nr.363/F-Cont/27.07.2011.
Ulterior, contestatoarea a invederat instantei ca invoca si exceptia de nelegalitate a Ordinului nr.495/30.08.2010, sens in care prin incheierea din 18.10.2011 s-a inaintat dosarul Sectiei a II-a civila, pentru ca un complet legal sa se pronunte asupra exceptiei de nelegalitate de la fila 128-129 dosar fond.
Prin sentinta nr.2716/13.12.2011, Tribunalul Valcea a respins exceptia invocata de reclamanta ca neintemeiata.
Pentru a se pronunta in sensul aratat, tribunalul a retinut ca prin Ordinul nr.495/30.08.2010 emis de Prefect, s-a aprobat restructurarea si reorganizarea aparatului de specialitate al Institutiei Prefectului pentru reducerea unui numar de 14 posturi, avand la baza art.99 si urm. din Legea nr.188/1999, HG nr.460/2006, Legea nr.340/2004, Ordinul MAI nr.II/3004/26.08.2010 si avizul nr.491671/2010 al ANFP.
S-a mai retinut ca prin Ordinul MAI nr.II/3004/2010 s-a diminuat numarul de posturi repartizat Institutiei Prefectului, ca urmare a desfiintarii prin reorganizare a 42 de posturi.
De asemenea, s-a concluzionat ca potrivit anexei 1 a HGR nr.416/2007 Institutia Prefectului se afla in structura organizatorica a MAI, deci si cheltuielile de personal aferente institutiei se regasesc in bugetul MAI, ceea ce presupune ca incadrarea in aceste cheltuieli este obligatorie potrivit Legii nr.11/2010, privind bugetul de stat.
A mai retinut tribunalul ca, potrivit art.3 din HGR nr.416/2007, ministrul este cel ce stabileste structura organizatorica a unitatilor proprii, cu incadrarea in fondurile de salarii aprobate, concluzionandu-se ca ordinul contestat a respectat dispozitiile art.460/2006, neexistand motive de nelegalitate.
Impotriva acestei sentinte s-a formulat recurs in termen legal de catre contestatoare, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, critica de esenta constand in aceea ca, in mod gresit, instanta de fond a respins cererea sa, hotarare care nu cuprinde motivele care au condus la solutia data, iar cele retinute in considerente de catre instanta de fond nu au legatura cu cauza, fiind incidente dispozitiile art.261 alin.1 pct.5 C.proc.civ.
Deci, s-a criticat faptul ca, instanta nu a raspuns motivului de nelegalitate invocat, retinandu-se ca din continutul art.3 HG nr.416/2007 ministrul este cel stabileste structura organizatorica a unitatilor proprii, retinere eronata ce nu are legatura cu cauza pentru ca aceasta a invocat nelegalitatea ordinului prefectului si nu al ministrului, deci Legea nr.304/2004 interzice schimbarea structurii organizatorice a prefectului, altfel decat prin hotarare de guvern.
Prin urmare, s-a sustinut ca, s-a stabilit  faptul ca Legea nr.340/2004 nu putea, logic, sa fie modificata printr-o hotarare de guvern, concluzia fiind contrara retinerilor instantei, in sensul ca prevederile HG nr.416/2007 nu se refera si la modificarea structurii organizatorice a Institutiei Prefectului, ci la alte institutii.
O alta critica, reluata din considerentele cererii introductive, s-a referit la faptul ca, in cuprinsul Ordinului nr.495/2010 a fost mentionat ca temei Ordinul II/3004/26.08.2010 al MAI, desi nu exista un ordin cu un asemenea numar si, chiar daca ar exista, nu poate tine loc unei hotarari de Guvern.
S-a sustinut ca, in realitate, ordinul corect al MAI era II/9004/26.04.2010, dar nepublicat in Monitorul Oficial, astfel ca nu au fost respectate conditiile art.83 din Legea nr.24/2004 nici la publicarea Ordinului nr.495/2010 al Prefectului Judetului Valcea.
In fina,l se revine la faptul ca motivarea hotararii este obligatorie pentru instanta fata de dispozitiile art.261 pct.5 Cod procedura civila, astfel, recurenta considera ca prin nemotivare i-a fost incalcat dreptul la un proces echitabil in fata instantei, conferit de art.6 din CEDO, ceea ce presupune admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de fond.
Curtea, examinand criticile aduse prin prezenta cale de atac, pe care le-a incadrat in temeiul art.304 pct.7 si 9 Cod procedura civila, dar si in limitele art.3041 Cod procedura civila, retine ca recursul este nefondat, pentru cele ce se vor expune in continuare.
Referitor la prima critica, instanta a constatat ca nu sunt incidente dispozitiile art.304 pct.7 C.proc.civ. Astfel, se va sublinia ca, intr-adevar, cuprinsul hotararii judecatoresti este stabilit de art.261 alin.5 C.proc.civ, care arata ca aceasta se da in numele legii si trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si pe cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor, concluzionandu-se ca motivarea este de esenta hotararii si ca acesta este sensul art.261 pct.5 Cod procedura civila, tocmai pentru a da posibilitate partilor sa inteleaga ca instanta s-a pronuntat asupra solicitarilor acestora si ca au beneficiat de un proces echitabil, iar lecturarea considerentelor sa permita exercitarea controlului in fata instantei de recurs.
In speta de fata, insa, s-a sustinut ca hotararea nu este motivata, mai mult, ca ea ar contine argumente care sunt straine de cauza si nu au nicio legatura cu motivul invocat de recurenta in dovedirea exceptiei de nelegalitate a Ordinului nr.495/30.08.2010, in sensul ca, a invocat nelegalitatea unui ordin al prefectului si nu al ministrului, astfel ca retinerea instantei referitoare la indeplinirea cerintelor art.4 din HG nr.460/2006, precum si HGR nr.416/2007 nu au legatura cu sustinerile recurentei.
Or, lecturand continutul considerentelor sentintei a carei casare s-a solicitat, s-a retinut ca, chiar daca aceasta este concisa, ea da, prin modul in care este structurata, posibilitatea instantei de control sa realizeze analiza acesteia prin prisma criticilor aduse, dar si a dispozitiilor legale aplicabile in cauza.
Instanta de fond a aratat, in mod expres, ca Ordinul MAI nr.II/3004/26.08.2010, regasit in preambulul Ordinului nr.495/2010, a constituit temeiul pentru care s-a luat masura desfiintarii prin reorganizarea aparatului de specialitate al Institutiei Prefectului, ordin care la randul sau a fost emis in baza anexei 1 a HGR nr.416/2007, care se refera la faptul ca, cheltuielile de personal aferente institutiei prefectului se afla in structura organizatorica a MAI, astfel ca, cel care hotaraste incadrarea in aceste cheltuieli a institutiei prefectului este ministrul.
Tot potrivit HGR nr.416/2007, ministrul este cel ce stabileste structura organizatorica a unitatilor proprii cu incadrarea in fondurile de salarii aprobate, astfel ca, respectandu-se dispozitiile Legii nr.24/2000 privind tehnica legislativa, emiterea Ordinului nr.495/2010 s-a retinut ca fiind facuta dupa emiterea Hotararii de Guvern si a Ordinului MAI, iar nu anterior acestora, astfel ca nu poate fi retinuta critica recurentei referitoare la inexistenta unei Hotarari de Guvern.
Asa cum insasi recurenta a precizat in contestatia formulata, Ordinul nr.II/9004/26.08.2010 a stat si la baza emiterii Ordinului nr.565/28.09.2010, astfel ca nu se poate retine sustinerea acesteia referitoare la inexistenta unui ordin legal al ministrului, in preambulul ordinului contestat.
Chiar daca in cadrul acestor ordine s-a strecurat o eroare, rectificata ulterior prin Ordinul de prefect nr.445/2011, din inscrisurile aflate la dosar a rezultat ca recurenta-reclamanta a cunoscut numarul corect al ordinului ca fiind numarul II/9004/2010, deoarece a invocat exceptia de nelegalitate fata de acest act administrativ, exceptie solutionata prin sentinta nr.363/F-Cont/27.07.2011, hotarare ramasa irevocabila.
Legalitatea emiterii Ordinului nr.495/2010 a fost verificata de instanta de contencios administrativ si pe calea unei actiuni directe, asa cum a rezultat din decizia nr.1420/R-Cont/01.06.2011, astfel ca nu se mai poate primi vreo dovada contrara fata de caracterul absolut al prezumtiei de legalitate a acestui act administrativ.
Din probatoriul administrat, Curtea a retinut ca instanta de fond a analizat actul administrativ contestat, atat din punct de vedere al temeiului juridic, dar si al competentei materiale a emitentului, constatand ca nu exista indicii din care sa rezulte emiterea sa cu incalcarea dispozitiilor legale.
Aceasta sustinere rezida din lecturarea art.2 alin.4 din Legea nr.340/2004, potrivit cu care structura organizatorica - cadru a Institutiei Prefectului s-a stabilit prin HG nr.460/2006, deci printr-o Hotarare de Guvern, ceea ce infirma critica recurentei.
De asemenea, s-a constatat ca, in anexa nr.1 la HG nr.460/2006 nu este prevazuta o structura de specialitate, denumita "integrare europeana si cooperare internationala" hotarare modificata prin HG nr.585/2009 si ca atare, in mod corect, ca urmare a inexistentei unei asemenea structuri, prin ordin al prefectului se pot organiza in conditiile legii directii, servicii si birouri in functie de specificul fiecarei activitati.
Deci, opinia recurentei ca desfiintarea postului sau de consilier afaceri europene se face numai prin Hotarare de Guvern este infirmata de textul susmentionat, care nu lasa loc de interpretare cu privire la procedura stabilita pentru desfiintarea unor posturi in cadrul acestei institutii.
Deci, prin Ordinul nr.495/30.08.2010, prefectul nu a facut altceva decat  sa-si exercite prerogativele stabilite prin art.4 din HG nr.460/2006 si sa stabileasca structura organizatorica a institutiei conform numarului de posturi alocate de MAI prin Ordinul nr.II/9004/26.08.2010.
Reducandu-se cele 14 posturi, ca urmare a aparitiei Legii nr.340/2004, in mod corect, dupa emiterea ordinului ministrului si a avizului ANFP, prefectul a emis ordinul a carui exceptie de nelegalitate s-a invocat, ordin ce a stat la baza emiterii celui cu nr.563/28.09.2010 prin care s-a dispus incetarea contractului individual de munca al recurentei.
Prin urmare, Legea nr.340/2004-R, a impus ca structura de organizare si functionare a Institutiei Prefectului sa fie adoptata prin Hotarare de Guvern, hotarare pe baza careia fiecare prefect aproba structura organizatorica a aparatului sau de specialitate, procedura respectata intrutotul de institutia intimata.
Pentru considerentele expuse, neexistand motive care sa conduca la modificarea sau casarea sentintei, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, Curtea  a respins recursul, ca nefondat.