Procedura insolventei. Inlocuirea administratorului judiciar. Posibilitatea administratorului judiciar nou desemnat de a reface raportul cauzal intocmit Raport de distributie. Contravaloarea partilor sociale detinute de sotul decedat in societatea d...

Procedura insolventei. Inlocuirea administratorului judiciar. Posibilitatea administratorului judiciar nou desemnat de a reface raportul cauzal intocmit
Raport de distributie. Contravaloarea partilor sociale detinute de sotul decedat in societatea debitoare. Ordine de distributie
Recurs impotriva considerentelor sentintei. Inadmisibilitate. Substituirea considerentelor sentintei de fond in calea de atac.
Art. 123 pct. 7 si 8,
Art. 21 alin. 1 lit. b) si art. 59 alin. 1  si art.138 din Legea nr. 85/2006

1. Faptul ca adunarea creditorilor a mandat pe practicianul desemnat ulterior sa intocmeasca raportul cauzal, desi a fost intocmit deja unul in cauza, este un aspect de oportunitate care nu poate fi cenzurat in sine de judecatorul sindic, ci doar din punct de vedere al legalitatii masurii. Or sub acest aspect, asa cum s-a aratat mai sus, cata vreme nu exista prevedere contrara imperativa a legii, masura nu poate fi desfiintata.
2.Creanta recurentei B. M. reprezinta contravaloarea partilor sociale detinute de sotul ei decedat, B. D., in societatea debitoare. Asa cum a aratat in mod corect judecatorul sindic, aceasta creanta nu se incadreaza in nici una din categoriile prevazute de art. 123 pct. 7 din Legea nr. 85/2006, astfel incat trebuia situata la punctul 8 din art. 123.
S-a constat ca B. M. nu a contestat in fata judecatorului sindic plasarea creantei sale in pozitia pct. 8 din art. 123, astfel ca schimbarea pozitiei acesteia nu ar putea surveni direct in urma recursului.
Imprejurarea ca unor creditori sau lichidatorului nu i se pare moral ca un creditor sa participe la proceduri concursuale deosebite pentru recuperarea uneia si aceleasi creante nu este motiv de nelegalitate in absenta unei norme legale care sa fie astfel incalcate.
3.Recursul nu poate viza considerentele sentintei, ci doar dispozitivul acesteia, intrucat doar acesta intra in autoritate de lucru judecat si doar acesta este susceptibil de punere in executare.
O dispozitie care nu este cuprinsa in dispozitivul hotararii judecatoresti nu poate fi cenzurata in recurs, in masura in care calea de atac este declarata exclusiv pentru considerente.
Este adevarat ca dispozitia instantei este reflectata in considerente, acestea fiind partea din hotarare care explica in fapt si drept solutia si care, astfel, o justifica. Insa cenzurarea lor in recurs nu poate duce la modificarea dispozitivului sentintei, daca solutia continuta de acesta este legala si temeinica.

(Decizia nr. 239/R-COM/30.01.2012)

I. Prin sentinta nr. 1780/3.10.2011, pronuntata in dosarul nr. 4068/90/2009, judecatorul sindic din cadrul Tribunalului Valcea a respins ca ramasa fara obiect cererea formulata de creditoarea reclamanta SC P. SRL pentru anularea hotararii adunarii creditorilor din 4.04.2011. De asemenea, a respins cererea aceleiasi creditoare pentru anularea hotararii adunarii creditorilor din 14.06.2011.
In motivare, s-a aratat ca prin sentinta nr. 1840/21.12. 2009 s-a dispus deschiderea procedurii insolventei fata de debitoarea SC D. SRL Rm.Valcea iar prin sentinta nr. 140/25.01.2011 s-a dispus trecerea debitoarei la procedura falimentului si dizolvarea societatii.
Creditoarea  SC P. SRL a solicitat anularea procesului verbal de sedinta si a hotararii adunarii creditorilor din data de 4.04.2011 cu privire la angajarea unui evaluator pentru evaluarea bunurilor imobile proprietatea debitoarei cu motivarea ca sedinta a fost convocata nelegal doar de doi creditori la locuinta creditoarei B. M., iar punctele de pe ordinea de zi au fost dezbatute anterior in sedinta din 22.02.2011.
Insa, intrucat la termenul de judecata din data de 3.10.2011 reprezentantul creditoarei reclamante a solicitat respingerea cererii ca ramasa fara obiect fata de desfasurarea ulterioara a procedurii, judecatorul sindic - in temeiul principiului disponibilitatii - a respins cererea ca ramasa fara de obiect.
S-a mai aratat in motivarea sentintei ca prin cererea inregistrata la data de 17.06.2011, aceeasi creditoare SC P. SRL a solicitat anularea hotararii adunarii creditorilor din data de 14.06.2011 cu privire la intocmirea unui raport cuprinzand cauzele insolventei si cu privire la dispozitia de formulare de catre lichidator a unei cereri prevazute de art. 138 in situatia in care se vor invedera cauze de raspundere.
Creditoarea a aratat ca raportul cu cauzele insolventei a fost intocmit de catre fostul administrator judiciar B. E. care a constatat ca starea de insolventa se datoreaza unor cauze obiective, raportul fiind validat de catre instanta. Astfel, hotararea de a se intocmi un nou raport asupra cauzelor insolventei este tardiva si nelegala.
Cu privire la aceasta cerere, judecatorul sindic a retinut ca este real ca administratorul judiciar B. E., desemnata initial la cererea debitoarei, a intocmit un raport asupra cauzelor insolventei, insa acest practician a fost inlocuit ulterior deschiderii procedurii cu actualul lichidator N. N. SPRL.
Noul lichidator nu poate fi tinut de concluziile vechiului practician, ci este indreptatit si chiar obligat sa-si exprime propria opinie asupra cauzelor insolventei,  indiferent de motivele pentru care administratorul initial a fost inlocuit.  Faptul ca termenul pentru intocmirea raportului a expirat nu presupune nelegalitatea lui, pentru ca acest raport nu produce prin el insusi efecte juridice obligationale. Raportul asupra cauzelor insolventei constituie doar o constatare a practicianului, iar persoanele responsabile nu au o actiune in anularea raportului in conditiile in care constatarile le-ar fi defavorabile; acestea se pot apara in contextul unei actiuni in raspundere, rasturnand concluziile raportului.
II. Prin sentinta nr. 1789/3.10.2011, pronuntata in acelasi dosar nr. 4068/90/2009, judecatorul sindic din cadrul Tribunalului Valcea a respins contestatia formulata de debitoarea SC D. SRL, prin administrator special G. V.M., si de creditorii G. I. si  SC P. SRL impotriva tabelului definitiv actualizat la data de 15.08.2011.
Totodata, a admis contestatia formulata de creditoarea Banca Romana de Dezvoltare (BRD) - Sucursala Rm.Valcea si a anulat planul de distributie nr. 251/19.09.2011.
In motivarea sentintei s-a retinut ca in procedura falimentului, la data de 16.08.2011, lichidatorul a depus la dosar tabelul definitiv actualizat dupa distributia partiala realizata la data de 2.08.2011.
La data de 22.08.2011 debitoarea, prin administrator special, si creditorii G. I.si  SC P. SRL  au formulat contestatie impotriva acestui tabel cu motivarea ca tabelul definitiv consolidat este cel din 23.05.2011, iar lichidatorul nu trebuie sa modifice tabelul creditorilor la fiecare repartitie, modificand si cotele procentuale ale creantelor in functie de repartitiile facute pana in acel moment, intrucat aceasta modificare procentuala prejudiciaza pe unii creditori, iar pe altii ii dezavantajeaza. Potrivit art. 70 din Legea nr. 85/2006 o creanta a unui creditor cu mai multi debitori solidari va fi inscrisa in toate tabelele de creante ale debitorilor cu valoarea nominala, pana va fi complet acoperita. Nici o reducere a sumei creantei prevazute in tabelul de creante nu va fi facuta in vreunul dintre tabelele de creante ale debitorilor, pana ce creditorul nu a fost deplin satisfacut, in numerar sau in bunuri. Modificarea cotelor procentuale ale creditorilor va conduce pe viitor la distribuirea incorecta a sumelor incasate.
Judecatorul sindic a constatat ca fiind  neintemeiata contestatia, pentru cele ce urmeaza:
Potrivit art. 122 din Legea nr. 85/2006 la fiecare 3 luni, calculate de la data inceperii lichidarii si cuprinse intr-un program de administrare a lichidarii, care trebuie intocmit in 30 de zile de la numire, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea de creante si un plan de distribuire intre creditori. Raportul va prevedea si plata remuneratiei sale si a celorlalte cheltuieli prevazute la art. 123 pct. 1. Planul de distribuire intre creditori cuprinde in mod obligatoriu urmatoarele date referitoare la fiecare creditor pentru care se face distribuirea: a) ajustarile aduse tabelului definitiv de creante;b) sumele distribuite deja; c) sumele ramase dupa ajustarea tabelului definitiv si distribuirile efectuate deja; d) sumele ce fac obiectul distribuirii; e) sume ramase de plata dupa efectuarea distribuirii.
Legea nu precizeaza expres semnificatia termenului de ajustare insa din contextul articolului susmentionat rezulta ca ajustarea reprezinta operatiunea de scadere din totalul creantei fiecarui creditor a sumelor distribuite pana in momentul respectiv, la repartitiile anterioare. Ca atare, lichidatorul era chiar obligat sa ajusteze tabelul definitiv consolidat in raport de repartitiile anterioare iar prin inscrisul contestat a realizat aceasta operatiune.
Contestatorii sustin in mod eronat ca in acest fel s-ar modifica nelegal cotele procentuale ale creditorilor ceea ce ar afecta legalitatea repartitiilor viitoare.
Judecatorul sindic a mai aratat ca, intrucat in cadrul falimentului creantele sunt ordonate pe clase dupa natura lor conform art. 123, iar repartitiile partiale respecta cota falimentara a fiecarei creante in  interiorul aceleiasi clase, proportia creantelor se pastreaza neschimbata in interiorul fiecarei categorii. Concursul creditorilor in faliment presupune aplicarea unei cote falimentare egale in interiorul unei categorii si nu in totalitatea creantelor, intrucat legea prevede o ierarhizare, o ordine de preferinta a platilor dupa natura creantelor; in cadrul unei repartitii sunt platite mai intai creantele situate in ordinea de preferinta superioara; ceea ce conteaza este ca in fiecare categorie repartitia sa fie proportionala cu cota procentuala detinuta in categoria respectiva.
Textul art. 70 este inaplicabil in speta, deoarece priveste o alta situatie si anume aceea a dreptului creditorului cu mai multi debitori solidari de a-si vedea indeplinita obligatia integral din partea fiecarui debitor; din aceasta cauza creanta este inscrisa integral in fiecare procedura, fara a tine cont de repartitiile din celelalte proceduri; problema repartitiilor in plus este rezolvata numai dupa achitarea integrala a creantei. Creditoarea BRD, a carei situatie a fost invocata de contestatorii drept exemplu, nu se afla in aceasta situatie, intrucat celalalt debitor este doar garant ipotecar, obligatia acestuia fiind reala si nu personala; garantul ipotecar nu raspunde in solidar cu debitorul principal pentru toata suma, ci numai in limita valorii bunurilor afectate garantiei; de altfel, aceasta creditoare nu a avut ea insasi obiectiuni fata de ajustarea tabelului creditorilor.
Pentru aceste considerente, judecatorul sindic a respins contestatia fata de tabelul definitiv actualizat la 15.08.2011.
Cu privire la contestatia formulata de BRD - Sucursala Rm.Valcea, judecatorul sindic a aratat urmatoarele:
La data de 19.09.2011 lichidatorul judiciar a depus la dosar planul de distributie in etapa a II-a a falimentului a sumelor realizate din valorificarea bunurilor pana la aceasta data.
Impotriva acestui plan de distributie, la data de 23.09.2011, a formulat contestatie creditoarea Banca Romana de Dezvoltare - Sucursala Ramnicu Valcea  aratand ca in mod gresit lichidatorul a inclus creanta bancara la punctul 8 din  ordinea de distribuire prevazuta de art.123, desi creanta respectiva trebuia inclusa la punctul 7 din acelasi articol; astfel creanta bancara a fost supusa concursului celorlalte creante chirografare si, in consecinta, cota de repartitie a fost diminuata nelegal. 
Din examinarea planului de distributie contestat, judecatorul sindic a constatat ca lichidatorul a cuprins creanta BRD, rezultata din credit bancar, alaturi de toate celelalte creante chirografare inscrise in tabelul creditorilor.
Potrivit art. 123 din Legea nr. 85/2006 creantele vor fi platite, in cazul falimentului, in urmatoarea ordine: (_) 7. creantele reprezentand credite bancare, cu cheltuielile si dobanzile aferente, cele rezultate din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, precum si din chirii;  8. alte creante chirografare; 9. creantele subordonate, in urmatoarea ordine de preferinta: a) credintele acordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau actionar detinand cel putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, ori, dupa caz, de catre un membru al grupului de interes economic; b) creantele izvorand din acte cu titlu gratuit.
Potrivit art. 125 din aceeasi lege titularilor de creante dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai dupa deplina indestulare a titularilor de creante din categoria ierarhic superioara, potrivit ordinii prevazute la art. 123.
Creditoarea contestatoare a aratat in dezbateri ca accepta concurenta creditorilor SC CEZ Vanzare SA, Asociatia de proprietari, SC G. C. si SC Pr. SRL, insa nu si concurenta SC P. SRL, G. I., B. M., SC I. T. SRL. S-a apreciat de catre judecatorul sindic faptul ca aceasta precizare fixeaza si limitele contestatiei in sensul ca instanta este investita sa se pronunte daca creantele creditorilor SC P. SRL, G. I., B. M., SC I.T. SRL se incadreaza la punctul 7 din art. 123 sau intr-o pozitie inferioara.
Creanta creditoarei SC P. SRL provine dintr-un imprumut acordat debitoarei prin contractul din 15.10.2009. Ca atare nu poate fi incadrata la punctul 7 din art. 123, intrucat nu rezulta din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari si nici din chirii; desi este o operatiune de creditare, punctul 7 cuprinde numai creditele bancare, astfel ca nici sub acest aspect nu poate fi inclusa la punctul 7 in ordinea de repartitie.
Pe de alta parte s-a retinut ca, desi administratorul SC P. SRL  este G. V., sotia asociatului unic al debitoarei, G.I., creanta acestei creditoare nu poate fi considerata subordonata in sensul art. 123 pct. 9 deoarece creditarea nu este realizata direct de catre asociati; asa fiind, in repartitia falimentara creanta creditoarei  SC P. SRL  trebuie incadrata la punctul 8 al art. 123.
Creanta creditorului G.I. provine dintr-un imprumut acordat debitoarei prin contractul de imprumut din 8.08.2009.  Cum creditorul G.I. era la momentul imprumutului asociatul unic al debitoarei (asa cum este si in prezent) creanta acestuia se plaseaza in ordinea de repartitie la punctul 9 al art. 123, respectiv in categoria creantelor subordonate.
Creanta creditoarei B. M. reprezinta contravaloarea partilor sociale detinute de sotul ei decedat, B. D., in societatea debitoare.  Aceasta creanta nu se incadreaza in nici una din categoriile prevazute de art. 123 pct. 7 din Legea nr. 85/2006, astfel incat trebuie situata la punctul 8 din art. 123.
Creanta creditoarei  SC I.T. SRL , stabilita la suma de 1.524.729 lei prin sentinta nr. 140 din 25.01.2011, pronuntata in dosarul de insolventa si devenita irevocabila prin decizia nr. 1045/R/COM din 20.04.2011 pronuntata in dosarul nr. 4068/90/2009, are ca sursa rezolutiunea antecontractului de vanzare cumparare nr. 366 din 28.01.2008 prin care creditoarea a achitat debitoarei suma de 2.178.271 lei pentru achizitionarea unor apartamente proprietatea debitoarei; antecontractul a fost rezolutionat de drept prin efectului pactului comisoriu inserat de parti in conventie, iar suma care trebuie restituita creditoarei dupa aplicarea clauzei penale a fost stabilita asa cum s-a aratat mai sus la nivelul de 1.524.729 lei. 
Textul art. 123 pct. 7 se refera la creantele rezultate din livrari de produse. In speta, societatea debitoare a avut ca obiect de  activitate construirea in vederea vanzarii a unor apartamente intr-un bloc de locuinte iar creanta creditoarei provine dintr-o astfel de conventie care se circumscrie obiectului de activitate al debitoarei, adica din vointa comuna a partilor de a vinde - cumpara apartamentele construite. Expresia "livrari de produse" nu trebuie inteleasa in sensul univoc de livrari catre debitoare, ci si livrari ale debitoarei catre beneficiari, intrucat legea nu distinge sub acest aspect.  Desi intre parti s-a incheiat doar un antecontract de vanzare cumparare, aceasta conventie are ca obiect obligatia partilor de a incheia un contract de vanzare cumparare  a unor bunuri proprietatea debitoarei, care au fost realizate in vederea vanzarii prin realizarea obiectului de activitate al debitoarei. Cu alte cuvinte apartamentele pot fi considerate, in sensul art. 123 pct. 7 "produse" pe care debitoarea le ofera spre vanzare si pe care le-a edificat pentru acest scop.
Ca atare, s-a concluzionat ca creanta creditoarei SC I.T. SRL trebuie plasata la punctul 7 al art. 123 in ordinea de prioritate a platilor.
De asemenea, s-a concluzionat in sensul ca in speta lichidatorul a inclus in planul de distributie toate creantele chirografare, fara nicio distinctie, desi - dupa distinctiile de mai sus - creantele creditorilor B. M. si SC P. SRL trebuiau plasate la punctul 8 si platite numai dupa achitarea integrala a creantelor de la punctul 7, iar creanta creditorului G. I. trebuie plasata la punctul 9 al art. 123.
I. Impotriva sentintei nr.1780/3.10.2011 a formulat recurs, in termenul legal, creditoarea SC P. SRL Rm.Valcea, invocand dispozitiile art.304 pct.7, 8, 9 si art.3041 Cod procedura civila.
In motivarea recursului, creditoarea a aratat ca solutia judecatorului sindic de respingere ca nefondata a cererii de anulare a hotararii adunarii creditorilor din data de 14.06.2011 cu privire la intocmirea unui raport cuprinzand cauzele insolventei si cu privire la dispozitia de formulare de catre lichidatorul judiciar a cererii prevazute de art.138 din legea insolventei, in situatia in care se vor invedera cauze de raspundere, este nelegala si netemeinica.
In cauza, raportul prevazut la art.20 alin.1 lit.b) si art.59 alin.1 a fost deja legal intocmit la data de 08.02.2010de administratorul judiciar B. E., astfel incat hotararea creditorilor de a se intocmi un "raport cauzal" este nelegala, dar si tardiva in raport cu termenul prevazut de lege de 40 de zile de la desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.
Prin raportul intocmit de administratorul judiciar la data de 08.02.2010 s-a constatat ca motivele insolventei debitoarei s-au datorat unor "factori obiectivi" neimputabili membrilor organelor de conducere.
Raportul a fost aprobat de adunarea creditorilor si validat de judecatorul sindic, fara a fi atacat de catre una din persoanele interesate.
Introducerea pe ordinea de zi a propunerii privind formularea actiunii de antrenare a raspunderii personale a organelor de conducere conform art.138 din Legea nr.85/2006 s-a facut la solicitarea creditoarei B. M., solicitare care a fost exprimata la modul general, fara a se arata in concret care ar fi faptele care se incadreaza in dispozitiile art.138 si legatura de cauzalitate dintre aceste fapte si starea de insolventa a debitoarei.
II. Impotriva sentintei nr.1789/03.10.2011 a formulat recurs, in termenul legal, creditorii  B. M. si BRD Groupe Societe Generale SA - prin Sucursala Rm.Valcea.
1. Creditoarea B. M. a invocat exceptia de neconstitutionalitate a art.123 din Legea nr.85/2006 - privind ordinea platii creantelor in cazul falimentului -  deoarece drepturile de mostenire privind partile sociale, nu sunt prevazute de legiuitor in niciunul din punctele de la 1-6.
In conformitate cu art.46 ("dreptul la mostenire este garantat") din Constitutia Romaniei, drepturile mostenitorilor sunt garantate. Or, in cazul de fata, necuprinderea expresa a drepturilor de mostenire intr-unul din punctele 1-6 ale art.123 din Legea nr.85/2006, contravine prevederilor Constitutiei Romaniei. Recurenta creditoare B. M. a mai aratat ca drepturile de mostenire trebuie incadrate la pct.5 al art.123 din Legea nr.85/2006.
Recurenta creditoare a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand urmatoarele:
In tabelul definitiv al creantelor recurenta creditoare a fost cuprinsa cu suma de 2.250.354 lei. In procedura falimentului, prima distributie de sume a provenit din valorificarea unui bun ipotecat de BRD Valcea, iar cea de-a doua distributie de sume provine din valorificarea unor bunuri care nu sunt sub ipoteca. Pentru distributia unor astfel de sume trebuia sa se respecte principiul caracterului colectiv al procedurii insolventei, in sensul satisfacerii intereselor tuturor creditorilor.
Avand in vedere ca in cauza de fata debitoarea nu acopera cu active masa credala cu suma de 2.731.605 lei, lichidatorul judiciar a procedat corect prin stabilirea unei cote falimentare, distribuind sume la toti creditorii, deoarece fondurile incasate provin din bunuri neipotecate de catre debitoare. Lichidatorul judiciar a mai tinut cont si de faptul ca BRD s-a inscris cu o creanta de aceeasi valoare si in tabelul creditorilor al debitoarei SC I. G. C. SRL, unde, de asemenea, are garantii ipotecare indestulatoare, precum si de faptul ca desi BRD Valcea a obtinut sentinte definitive de investire cu formula executorie a doua bilete la ordin, intarzie sa le execute. Ca atare, pentru creditele acordate, BRD Valcea isi poate acoperi creanta in totalitate si nu trebuie sa mai beneficieze de sume din valorificarea bunurilor neipotecate.
Recurenta B. M. a mai aratat ca, avand in vedere ca trebuia sa fie despagubita in trei luni de la notificarea decesului sotului (survenit la 04.06.2008), in mod eronat judecatorul sindic a modificat planul de distribuire intocmit de lichidatorul judiciar, dispunand ca creanta ei ca nu se incadreaza la pct.7 din art.123, ci la pct.8. In acest fel recurentei creditoarei nu i s-a repartizat nicio suma si nu va beneficia nici in viitor de distribuiri de sume atata timp cat bunurile supuse valorificarii pentru lichidarea societatii nu acopera pasivul.
2. Recurenta creditoare BRD Groupe Societe Generale SA, prin Sucursala Rm.Valcea,  a criticat sentinta prin care a fost admisa contestatia si s-a dispus anularea planului de distributie nr.251 din 19.09.2011, intocmit de lichidatorul judiciar, aratand ca, desi aparent ii este favorabila, solutia este netemeinica si nelegala, pentru motivele prevazute la art.304 pct.7, 8 si 9 Cod procedura civila.
In motivarea recursului, recurenta a aratat ca a formulat contestatie impotriva Raportul asupra fondurilor obtinute din lichidare in perioada iulie-septembrie 2011 si a Planului de distribuire partiala, intocmite de lichidatorul-judiciar, intrucat creantele reprezentand credite bancare, cu cheltuielile si dobanzile aferente, trebuie platite conform pct.7 al art.123 din Legea nr.85/2006, iar nu conform pct. 8, cum gresit a procedat lichidatorul. Prin distribuirea catre BRD a sumei de 51.246 lei in baza art.123 pct.8, recurenta a fost prejudiciata, in sensul ca i s-a repartizat o suma  mai mica decat i se cuvenea potrivit dispozitiilor art.123 pct.7 din aceeasi lege.
Punctul de vedere al lichidatorului judiciar fata de contestatia BRD a fost ca a realizat distribuirea sumelor in baza art.123 pct.8 din Legea nr.85/2006, pentru ca asa a considerat moral, precizand ca I. T. SRL este un creditor care a adus bani in societate, dar nu a invocat un temei legal in acest sens, cu atat mai mult cu cat acest creditor nu a formulat contestatie la planul de distribuire nr.251/19.09.2011, in sensul ca n-ar fi de acord cu situarea sa la pct.8 al art.123. Abia in sedinta de judecata din data de 03.10.2011, cand nu mai era in termen sa formuleze contestatie, creditoarea I.T. SRL a sustinut ca si creanta ei s-ar incadra in prevederile art.123 pct.7, deoarece are la baza un contract de prestari servicii si livrari de bunuri, dar nu a depus niciodata la dosarul cauzei un astfel de contract.
Nici creditoarea B. M. nu a formulat contestatie in termen legal la planul de distribuire nr.251/19.09.2011 in sensul ca nu ar fi de acord cu situarea sa la pct.8 al art.123. De asemenea, tot in sedinta din data de 03.10.2011, aceasta a solicitat sa se constate incadrarea creantei sale la pct.7 din ordinea de preferinta prevazuta de art.123 din Legea nr.85/2006, desi BRD a precizat in dezbateri ca accepta concurenta creditorilor CEZ Vanzare SA, Asociatia de proprietari, SC G. C. si SC Pr., intrucat doar acestia detin creante rezultate din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari si se incadreaza in prevederile art.123 pct.7 din aceeasi lege.
Desi prin sentinta nr.1789/2011 a fost admisa contestatia formulata si s-a dispus anularea planului de distribuire nr.251/19.09.2011, intocmit de lichidatorul judiciar, solutia - desi aparent favorabila - o prejudiciaza cu suma de 63.810 lei, prin interpretarea eronata a sintagmei "livrari de produse" pe care creditorul I. T. SRL le-ar fi efectuat fata de debitoarea SC D. SRL, fara sa existe un contract de livrari de produse depus la dosarul cauzei. Interpretarea corecta a sintagmei de mai sus este cea data de explicatia din Dictionarul economiei de piata, potrivit careia livrarea de produse inseamna actiunea prin care un furnizor transmite unui beneficiar dreptul de proprietate asupra bunurilor materiale sau serviciilor, urmate de plata lor, pe baza unei facturi, aviz de expeditie etc.
Prin solutia data, judecatorul sindic a facut o interpretare gresita a legii si a dispus trecerea creditorului chirografar I. T. SRL de pe pozitia 8, cum era legal plasata, fara ca acesta sa fi contestat expres, in termenul legal, planul de distribuire, la pozitia 7 din ordinea de preferinta prevazuta de art.123 din Legea nr.85/2006, cu consecinta prejudicierea BRD cu suma de 63.810 lei, repartizata catre IFN T. SRL.

Prin decizia nr. 239/R-COM din 30 ianuarie 2012, Curtea de Apel Pitesti - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, a respins recursurile declarate de creditoarele Buse Maria si BRD Groupe Societe Generale S.A. - Sucursala Rm. Valcea impotriva sentintei nr. 1789 din 03 octombrie 2011, si recursul declarat de creditoarea S.C. P. S.R.L. - prin administrator G.V. M., impotriva sentintei nr. 1780 din 03 octombrie 2011.
Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut urmatoarele:

I. Examinand sentinta nr. 1780/3.10.2011, data in camera de consiliu, prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoarea SC P. SRL, Curtea a constatat ca recursul nu este fondat.
In mod corect a apreciat judecatorul sindic ca lichidator desemnat in cauza dupa inlocuirea celui initial are posibilitatea de a-si exprima propriul punct de vedere asupra cauzelor insolventei si asupra persoanelor care au cauzat insolventa, fara ca raportul intocmit de el in acest sens sa fie considerat nelegal.
In speta, practicianul in insolventa B. E. - desemnat initial ca administrator judiciar la solicitarea debitoarei in insolventa - a intocmit raportul sus mentionat, insa, ulterior, practicianul respectiv a fost inlocuit cu practicianul care in prezent este lichidator judiciar.
In conditiile acestea, daca practicianul nou desemnat si/sau creditorii apreciaza ca se impune intocmirea unui nou "raport cauzal", acesta se poate realiza, intrucat nu exista interdictie legala nici expresa, nici implicita in acest sens.
Este adevarat ca la inceputul procedurii administratorul judiciar trebuie sa intocmeasca raportul in conditiile si termenul prev. de art. 21 alin. 1 lit. b) si art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Acest raport este necesar pentru a se decide cu celeritate masurile ce trebuie luate in procedura in legatura cu redresarea activitatii debitorului ori cu falimentul acestuia, masuri la care trebuie sa se faca referire in continutul raportului, si nu doar pentru a se angaja raspunderea in conditiile art. 138.
Insa, nefiind interzis de lege si impunandu-se in fapt, in practica sunt frecvente situatiile in care raportul prev. de art. 21 alin. 1 lit. b) si art. 59 alin. 1 a fost completat dupa expirarea termenului de 40  de zile.
Astfel de situatii sunt cele in care practicianul in insolventa gaseste elemente noi care ar putea atrage aplicarea art. 138 ori practicianul nou desemnat arata ca anumite elemente nu au fost corect stabilite de practicianul desemnat anterior, fie din eroare, fie din lipsa unor date complete.
O situatie similara cu cea in care intervine completarea raportului este si cea din speta. De altfel, chiar practicianul desemnat initial ca administrator judiciar a precizat in Raportul sau depus la dosarul de insolventa pentru termenul din data de 8.02.2010 ca isi rezerva dreptul sa completeze capitolul referitor la "Raspunderea membrilor organelor de conducere" cu privire la faptele si persoanele vinovate de cauzarea starii de insolventa, in scopul antrenarii raspunderii conform art. 138, in masura in care astfel de fapte vor fi relevate de analizele ce vor continua sa fie facute asupra activitatii debitoarei. De asemenea, respectivul administrator judiciar a aratat ca ar putea fi sustinuta existenta faptei prev. de art. 138 alin. 1 lit c) (continuarea, in interes personal, a unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati), dar ca, la acel moment, nu se putea dovedi "interesul personal".
Faptul ca adunarea creditorilor a mandat pe practicianul desemnat ulterior sa intocmeasca raportul cauzal, desi a fost intocmit deja unul in cauza, este un aspect de oportunitate care nu poate fi cenzurat in sine de judecatorul sindic, ci doar din punct de vedere al legalitatii masurii. Or sub acest aspect, asa cum s-a aratat mai sus, cata vreme nu exista prevedere contrara imperativa a legii, masura nu poate fi desfiintata.
Faptul ca in hotararea adunarii creditorilor nu s-au indicat faptele ce trebuie cercetate si legatura de cauzalitate dintre acestea si starea de insolventa a debitoarei nu atrage nelegalitatea masurii, asa cum invoca recurenta creditoare SC P. SRL, intrucat lichidatorul este cel care are abilitatea de a cerceta daca exista astfel de fapte si astfel de legatura de cauzalitate atat in temeiul legii, cat si in temeiul mandatului dat de adunarea creditorilor.
Este adevarat ca, potrivit art. 138 din Legea insolventei "Daca administratorul judiciar ori, dupa caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventa a debitorului si/sau a hotarat ca nu este cazul sa introduca actiunea prevazuta la alin. (1), aceasta poate fi introdusa de presedintele comitetului creditorilor in urma hotararii adunarii creditorilor ori, daca nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce aceasta actiune, in aceleasi conditii, creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor inscrise la masa credala.", insa aceasta dispozitie legala nu poate fi considerata ca interzicand refacerea/completarea/suplimentarea raportului cauzal fie de catre practicianul desemnat initial, fie de cel desemnat ulterior ori de cate ori se constata ca acest lucru se impune intrucat primul raport nu a fost complet ori s-au descoperit elemente noi care intereseaza o actiune in antrenare.
In speta, asa cum s-a aratat mai sus, raportul depus de primul practician nu a fost complet in privinta cauzelor si persoanelor care se fac vinovate de starea de insolventa a debitoarei.
Ca atare, pentru cele expuse, in baza art. 312 alin. C.proc.civ., Curtea a respins ca nefondat recursul SC P. SRL impotriva sentintei nr. 1780/3.10.2011.
II. 1. Examinand sentinta nr. 1789/3.10.2011 prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoarea B.M., Curtea a constatat ca recursul nu este fondat.
In privinta exceptiei de neconstitutionalitate a dispoz. art. 123 din Legea nr. 85/2006 pentru faptul ca textul legal respectiv contravine art. 46 din Constitutia Romaniei, care garanteaza dreptul la mostenire, Curtea a dispus la termenul din data de 25.01.2012 respingerea ca inadmisibila a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale, constatand ca nu sunt indeplinite cerintele art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Cat priveste fondul recursului, se constata ca in cursul falimentului s-a procedat la valorificarea bunurilor debitoarei SC Dancomar SRL, iar cu prilejul celei de-a doua distribuiri de sume a fost intocmit Planul de distribuire nr. 251/19.09.2011 in care la categoria "creante chirografare" au fost inscrise creantele creditorilor BRD - Sucursala Rm.Valcea, I. T. SRL, B. M., G. I., Pr. SRL, P.r SRL, G. C, Asociatia de Proprietari M.si CEZ Vanzare Craiova, toate incadrate in dispoz. art. 123 pct. 8 din Legea nr. 85/2006, care reglementeaza categoria creantelor chirografare de platit in faliment, altele decat cele care se bucura de o reglementare speciala si se prioritate la distribuire.
Creanta recurentei B. M. reprezinta contravaloarea partilor sociale detinute de sotul ei decedat, B. D., in societatea debitoare. Asa cum a aratat in mod corect judecatorul sindic, aceasta creanta nu se incadreaza in nici una din categoriile prevazute de art. 123 pct. 7 din Legea nr. 85/2006, astfel incat trebuia situata la punctul 8 din art. 123.
S-a constat ca B. M. nu a contestat in fata judecatorului sindic plasarea creantei sale in pozitia pct. 8 din art. 123, astfel ca schimbarea pozitiei acesteia nu ar putea surveni direct in urma recursului.
Creanta BRD - Sucursala Rm.Valcea este o creanta bancara, rezultata dintr-un credit bancar, ceea ce atrage incadrarea acesteia la pozitia 7 din cadrul art. 123, deci intr-o pozitie superioara fata de cea in care este asezata creanta recurentei B. M. si cu prioritate la distribuirea de sume.
Faptul ca BRD s-a inscris cu aceeasi suma si la masa credala a SC Inter G. C. SRL nu este relevant in sine, fara dovezi si explicatii suplimentare din partea recurentei, pentru a constata ca BRD nu era indreptatita sa participe si la distribuirile de sume din procedura deschisa fata de SC D. SRL ori nu era indreptatita sa beneficieze de repartizari conform art. 123 pct. 7.
SC IGC SRL este o alta persoana juridica decat debitoarea din procedura de fata, iar raporturile BRD cu prima pot fi diferite de cele incheiate cu cea de-a doua.
Imprejurarea ca unor creditori sau lichidatorului nu i se pare moral ca un creditor sa participe la proceduri concursuale deosebite pentru recuperarea uneia si aceleasi creante nu este motiv de nelegalitate in absenta unei norme legale care sa fie astfel incalcate.
Nu poate fi retinut nici argumentul ca BRD a investit cu formula executorie doua bilete la ordin, fara insa a incepe executarea silita fata de SC D. SRL, intrucat in cursul procedurii insolventei nu mai poate fi derulata in mod separat nicio actiune judiciara sau extrajudiciara ori masura de executare silita asupra debitorului sau bunurilor sale, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Concluzionand in sensul ca in mod corect a dispus judecatorul sindic inscrierea creantei BRD la pct. 7 din art. 123, iar a creantei recurentei la pct. 8 - asa cum a si fost inscrisa de catre lichidator - Curtea, vazand dispoz. art. 312 alin. 1 C.proc.civ., a respins recursul formulat de B. M. impotriva sentintei nr. 1789/3.10.2011 ca nefondat.
2. In ce priveste recursul declarat de creditoarea BRD Groupe Societe Generale S.A. - Sucursala Rm. Valcea, Curtea a constatat, de asemenea, ca acesta nu poate fi primit, in sensul ca solutia pronuntata de judecatorul sindic si cuprinsa in dispozitivul sentintei este corecta.
Curtea a avut in vedere faptul ca recursul nu poate viza considerentele sentintei, ci doar dispozitivul acesteia, intrucat doar acesta intra in autoritate de lucru judecat si doar acesta este susceptibil de punere in executare.
Prin urmare, o dispozitie care nu este cuprinsa in dispozitivul hotararii judecatoresti nu poate fi cenzurata in recurs, in masura in care calea de atac este declarata exclusiv pentru considerente.
Este adevarat ca dispozitia instantei este reflectata in considerente, acestea fiind partea din hotarare care explica in fapt si drept solutia si care, astfel, o justifica. Insa cenzurarea lor in recurs nu poate duce la modificarea dispozitivului sentintei, daca solutia continuta de acesta este legala si temeinica.
Ca atare, in speta, Curtea a constatat ca solutia pronuntata de judecatorul sindic - aceea de admitere a contestatiei formulate de creditoarea Banca Romana de Dezvoltare (BRD) - Sucursala Rm.Valcea si de anulare a planului de distributie nr. 251/19.09.2011 - este legala si temeinica, insa pentru urmatoarele considerente, care urmeaza sa substituie considerentele instantei de fond:
Asa cum s-a aratat mai sus, cu prilejul examinarii recursului formulat de creditoarea B. M., este corecta incadrarea creantei BRD in categoria prev. de pct. 7 al art. 123, astfel incat sa nu suporte concurenta creantelor creditorilor B. M., SC P. SRL si G. I., pe care BRD le-a contestat.
Insa si creanta SC IT SRL se inscrie in dispoz. art. 123 pct. 8, asa cum a si inscris-o lichidatorul,  iar nu la pct. 7 - cum s-a retinut in considerentele sentintei.
Astfel, SC IT SRL nu a contestat, potrivit art. 122 alin. 3 din legea insolventei, inscrierea sa la pct. 8, iar in aceste conditii situarea creantei sale intr-o alta pozitie nu poate fi realizata de judecatorul sindic din oficiu sau prin valorificarea unei aparari invocate de creditoarea respectiva impotriva contestatiei altui creditor.
Obiectul cererii cu a carei solutionare a fost investit judecatorul sindic a fost schimbarea pozitiei creantei BRD de la pct. 8 la pct. 7 al art. 123 astfel incat aceasta creditoare sa nu suporte nelegal concursul creditorilor SC P. SRL, G. I., B. M., SC I. T. SRL. Ca atare, aceasta solicitare a fost solutionata prin dispozitivul sentintei in sensul admiterii contestatiei BRD si anularii planului de distribuire nr. 251/19.09.2011.
Pentru cele expuse, in baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea a respins  si recursul formulat de BRD Groupe Societe Generale S.A. - Sucursala Rm. Valcea impotriva sentintei nr. 1789/2011.