Decizie de regularizare ANV- DJAOV. Regimuri vamale suspensive. Incetare. Regulamentul CEE nr.2913/1992

Decizie de regularizare ANV- DJAOV. Regimuri vamale suspensive. Incetare. Regulamentul CEE nr.2913/1992
(Decizie nr. 204/R-CONT/27.01.2012)

Art.2 7 din O.G. nr.51/1997
 Art.48 alin.3, art.67, 148, art.91-93,  art.95 alin.1 si 2, art.148,152 si 153
din Legea nr.141/1997 din Codul vamal al Romaniei.
Art.155 din H.G.nr.1114/2001
Art.1.2. din Ordinul M.F.P. nr.84/2007
Regulamentul CEE nr.2913/1992

Prin actiunea inregistrata la data de 25.02.2011, reclamanta SC DAS SRL a chemat in judecata pe paratele  DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE ARGES si DIRECTIA JUDETEANA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE ARGES,  solicitand anularea deciziei nr.140/2010 emisa de prima parata si a deciziei de regularizare a situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite  de control vamal.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca prin cele doua acte administrativ fiscale contestate au fost stabilite in mod gresit  in sarcina sa obligatii fiscale in suma totala de 274.313 lei.
Astfel, utilajele ce fac obiectul contractelor de leasing nr.1, 2, 3, 4 si 5 din 01.03.2004, incheiate cu o firma din Germania nu au dat productivitatea scontata, ceea ce a condus la incetarea platilor de leasing si predarea utilajelor catre proprietar, conform conventiei de reziliere a contractelor de leasing nr.1/01.03.2007.
Ca urmare, nu se mai punea problema unei noi plasari in circulatie deoarece utilajele, fie aveau origine comunitara, fie fusesera indigenizate, intrucat la data restituirii bunurilor Romania intrase in Comunitatea Europeana.
Prin sentinta nr. 924/ la 30 Septembrie 2011 Tribunalul Arges a admis actiunea formulata de reclamanta  SC DAS SRL in  contradictoriu cu paratii AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE ARGES,  AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA JUDETEANA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE ARGES, AUTORITATEA NATIONALA A  VAMILOR  BUCURESTI  si a anulat decizia nr. 140/2010 emisa de DGFP Arges si decizia de regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de control vamal .
Pentru a pronunta aceasta solutie tribunalul a retinut ca prin actele administrativ fiscale contestate au fost stabilite in sarcina reclamantei obligatii fiscale in suma totala de 274.313 lei reprezentand taxa pe valoarea adaugata, taxe vamale si accesorii.
La data de 22.04.2004, in baza unor contracte de leasing extern, reclamanta a initiat o operatiune vamala de admitere temporara cu exonerarea totala de la obligatia de plata a sumelor aferente drepturilor de import in conditiile prevazute de art.27(1) din OG 51/1997 privind operatiunile de leasing si societati de leasing.
Prin declaratia vamala  nr. 15919 din  22.04.2004, a fost acordat conform autorizatiei de admitere temporara nr.7665/16.04.2004, ca termen de incheiere a operatiunii de import data de 15.03.2007.
Utilajele ce au facut obiectul contractelor de leasing nr.1, 2, 3, 4, 5 din 01.03.2004, incheiate cu firma din Germania nu au dat productivitatea scontata, ceea ce a dus la incetarea platilor de leasing si predarea utilajelor catre proprietar , conform conventiei de reziliere a contractelor de leasing nr.1/01.03.2007.
S-a retinut ca potrivit art.122 din legea 141/1997 privind Codul vamal, dispozitii legale avute in vedere la stabilirea obligatiilor fiscale "in cazul in care marfurile aflate in regim de admitere temporara cu exonerare totala de drepturi de import sunt importate, elementele de taxare sunt cele in vigoare la data inregistrarii declaratiei vamale de import".
Textul de lege mentionat se aplica doar in situatia in care marfurile  aflate in regim  de admitere temporara cu exonerare totala de drepturi de import sunt  importate dar in cauza nu sunt aplicabile aceste dispozitii legale intrucat marfurile  nu au mai facut obiectul unui import, deoarece in urma conventiei de reziliere a contractelor de leasing, proprietatea asupra utilajelor nu a mai fost stramutata de la persoana juridica straina la persoana juridica romana si drept urmare nu a fost finalizata operatiunea de import.
S-a retinut ca numai in ipoteza in care contractele de leasing se finalizau prin preluarea utilajelor de catre reclamanta, cu  plata valorii reziduale, ar fi avut loc o operatiune de import si reclamanta ar fi datorat obligatii fiscale retinute in sarcina sa.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Directia Generala a Finantelor Publice Arges si Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Craiova.
In recursul D.G.F.P. Arges se solicita admiterea acestuia, modificarea sentintei si respingerea actiunii ca nefondata, cu consecinta mentinerii ca legale si temeinice a deciziei nr.140/26.08.2010, emisa de Biroul de Contestatii din cadrul D.G.F.P. Arges.
In motivare, se arata ca hotararea pronuntata este nelegala, instanta de fond netinand seama de dispozitiile art.2 7 din O.G. nr.51/1997, coroborat cu art.48 alin.3 si art.95 alin.1 si 2 din Legea nr.141/1997 - Codul vamal al Romaniei.
Se arata ca in speta sunt incidente prevederile art.67  si 148 din Codul vamal, potrivit cu care taxele vamale aplicabile sunt cele prevazute la data inregistrarii declaratiei vamale de import, cuantumul drepturilor fiind stabilit pe baza elementelor de taxare din momentul nasterii datoriei vamale, coroborat cu prevederile H.G.nr.1114/2001-art.155. Acest din urma text, consacra posibilitatea organelor vamale de a incasa din oficiu drepturile de import datorate daca regimul vamal suspensiv nu inceteaza in conditiile art.155 alin.1. Taxele vamale si alte drepturi de import se determina pe baza elementelor de taxare, in vigoare la data inregistrarii declaratiei vamale pentru acordarea regimului vamal suspensiv.
Declaratia vamala din 22.04.2004, coroborat cu neincheierea in regimul suspensiv de catre reclamanta, a determinat calcularea de catre organele vamale a sumei de 132.023 lei, taxe vamale, TVA, dobanzi compensatorii si comision vamal cu respectarea art.136 alin.2, art.139 alin.1 si 2 din Codul fiscal, tinand seama de valoarea in vama a bunurilor stabilita conform legislatiei vamale in vigoare.
De asemenea, se invoca faptul ca procedurile care reglementeaza admiterea temporara stabilita prin art.84-90 si art.137-144 din R.C.E.E. nr.2913/1992 si in art.496-523 si 553-584 din R.C.E.E. nr.2454/93 se aplica noilor state membre cu respectarea dispozitiei in care arata ca in cazul in care incheierea da nastere unei datorii vamale pentru a pastra echitatea intre titularii autorizatilor stabiliti in actualele state membri si cei stabiliti in noile state membre, se platesc dobanzi compensatorii la drepturile de import, datorate in conditiile legislatiei comunitare de la data aderarii.
De altfel, se arata ca societatea nu a contestat modul de calcul a majorarilor de intarziere la formularea contestatiei administrative.
In recursul D.R.A.O.V. Craiova se solicita admiterea acestuia, modificarea sentintei, in sensul respingerii contestatiei depusa impotriva deciziei D.G.F.P. Arges si a deciziei de regularizare a situatiei emisa de D.J.A.O.V. Arges.
In motivare, se arata ca sentinta este nelegala, in primul rand deoarece judecatorul fondului a realizat o cercetare superficiala a situatiei de fapt si de drept existente in cauza, retinand ca doar in ipoteza in care contractele de leasing se finalizau prin preluarea utilajelor de catre reclamanta, cu plata valorii reziduale, ar fi avut loc o operatiune de import, cu consecinta ca reclamanta ar fi datorat obligatiile fiscale retinute in sarcina sa.
Se arata ca reclamanta a initiat cu declaratia vamala de admitere temporara din 22.04.2004 o operatiune suspensiva avand ca obiect masini si utilaje achizitionate in leasing, cu exonerarea totala de la obligatia de plata a sumelor aferente drepturilor de import in temeiul O.G. nr.51/1997.
In declaratia vamala la rubrica J - Controlat la vama de destinatie, sunt inserate rezultatele controlului, numarul si seria sigiliilor, respectiv termenul limita al operatiunii: 15.03.2007. Datele au fost certificate prin aplicarea stampilei individuale si a semnaturii agentului vamal, care a efectuat controlul, avand semnificatia liberului de vama.
Aplicabile sunt dispozitiile H.G. nr.1114/2001 si Legea nr.141/1997, coroborat cu O.G. nr.51/1997, fata de data intocmirii declaratiei vamale.
Se sustine ca potrivit art.152 din Legea nr.141/1997 printre regimurile vamale suspensive se incadra admiterea temporara a marfurilor, iar potrivit art.153, regimul vamal suspensiv se acorda de autoritatea vamala prin emiterea unei autorizatii prin care se fixeaza conditiile de derulare a regimului vamal.
Art.155 prevedea ca regimul vamal suspensiv inceteaza daca marfurile plasate sub acest regim sau, dupa caz, produsele compensatoare ori transformate obtinute primesc, in mod legal, o alta destinatie vamala sau un alt regim vamal. Daca regimul vamal suspensiv nu inceteaza in conditiile alin. (1), taxele vamale si alte drepturi de import datorate se incaseaza din oficiu de birourile vamale in baza unui act constatator, iar operatiunea se scoate din evidenta biroului vamal. Taxele vamale si alte drepturi de import datorate se determina pe baza elementelor de taxare in vigoare la data inregistrarii declaratiei vamale pentru acordarea regimului vamal suspensiv.
Art.156 din acelasi act normativ, in cazul modificarii scopului avut in vedere la acordarea regimului vamal suspensiv titularul acestui regim este obligat sa solicite biroului vamal in evidenta caruia se afla operatiunea, daca este cazul, acordarea unui alt regim vamal sau unei alte destinatii vamale.
Art.157 arata ca autoritatea vamala si titularii regimurilor vamale suspensive sunt obligati sa tina evidenta operatiunilor pana la incheierea acestora si sa pastreze documentele o perioada de 5 ani de la data acordarii regimului vamal suspensiv.
Art.158 prevede ca  pentru incheierea regimurilor vamale suspensive titularul este obligat sa prezinte la biroul vamal, direct sau prin reprezentantul sau, declaratia vamala pe baza careia s-a acordat acest regim, impreuna cu documentele necesare in vederea identificarii marfurilor. In cazul in care regimul vamal suspensiv se incheie prin alt birou vamal, acesta este obligat sa transmita o copie de pe declaratia vamala biroului vamal care a acordat acest regim, in termen de 15 zile.
Sunt redate prevederile art.91-93 ale Legii nr.141/1997 si art.95, privind regimurile vamale suspensive, care sunt operatiuni cu titlu temporar si au drept efect suspendarea platii taxelor vamale. Regimul vamal suspensiv se solicita in scris de catre titularul operatiunii comerciale. Autoritatea vamala aproba cererea numai in cazul in care poate asigura supravegherea si controlul regimului vamal suspensiv. Cheltuielile suplimentare ocazionate de acordarea regimului vamal suspensiv vor fi suportate de titularul operatiunii. Prin aprobarea emisa se fixeaza termenul pentru incheierea regimului vamal suspensiv. Prelungirea termenului pentru incheierea regimului vamal suspensiv se face la cererea expresa si justificata a titularului operatiunii, cu aprobarea autoritatii vamale.
Titularul aprobarii este obligat sa informeze de indata autoritatea vamala asupra oricaror modificari care influenteaza derularea operatiunii sub regimul vamal aprobat.
Regimul vamal suspensiv aprobat se incheie atunci cand marfurile primesc un alt regim vamal iar autoritatea vamala poate dispune, din oficiu, incheierea regimului vamal suspensiv atunci cand titularul nu finalizeaza operatiunile acestui regim in termenul aprobat.
Controlul a fost efectuat cu respectarea Ordinului Vicepresedintelui A.N.A.F. nr.7521/2006 in baza ordinului de misiune din 28.04.2010, ocazie cu care s-a constatat ca societatea nu a incheiat operatiunea vamala suspensiva prin efectuarea operatiunilor de vamuire in regim de punere in circulatie sau export ori prin solicitarea prelungirii termenului acordat initial pentru incheierea regimurilor suspensive.
Reclamanta nu si-a exercitat dreptul de optiune pentru una din modalitatile de incheiere a contractului de leasing si nu a procedat la incheierea regimului vamal prin importul/exportul bunurilor sau prin prelungirea termenului limita prin prezentarea titularului operatiunii vamale la biroul vamal si intocmirea unei declaratii corespunzatoare regimului definitiv ales pentru incheierea regimului vamal suspensiv, prezentarea bunului si achitarea drepturilor vamale, cu consecinta acordarii liberului de vama. Aceste operatiuni trebuie realizate in cadrul termenului limita acordat de autoritatea vamala, ceea ce in speta nu s-a efectuat. Ca atare, reclamanta s-a facut vinovata de nerespectarea art.158 din Regulamentul vamal, in vigoare la data initierii regimului suspensiv, determinand incidenta art.155 alin.2 din acelasi act normativ.
Pana la incheierea operatiunilor de admitere temporara care ar fi intervenit la momentul prezentarii reprezentantului societatii la biroul vamal si indeplinirii formalitatilor de vamuire, bunurile se aflau sub supraveghere vamala, vanzarea, donarea, instrainarea acestora fiind interzisa.
Judecatorul fondului a retinut gresit ca autoritatea vamala nu a aplicat corect legea, deoarece bunurile au fost returnate firmei de leasing, fara a tine seama de faptul ca reclamanta avea obligatia de a comunica autoritatii vamale orice eveniment care ar fi intervenit pe parcursul derularii operatiunii suspensive.
Si daca s-ar trece peste acest aspect, se sustine ca evenimentele invocate de parte, care ar fi impiedicat derularea contractului in mod normal, puteau constitui motive care sa determine societatea sa notifice acest fapt autoritatii vamale si sa solicite, in acelasi timp, prelungirea termenului de incheiere a operatiunilor suspensive initiate.
Ca atare, constatarile autoritatii vamale si masurile dispuse de aceasta sunt legale si temeinice, astfel ca recursul este fondat.
S.C. DAS S.R.L. a formulat intampinare solicitand respingerea recursului, invocand exceptia prescriptiei extinctive fata de dreptul de creanta pretins in raport de prevederile art.221 alin.3 din R.C.E.E. nr.2913/91 tinand seama de data aderarii Romaniei la U.E. si tinand seama ca datoria a fost nascuta la data de 15.03.2007.
In subsidiar, solicita respingerea recursurilor avand in vedere faptul ca stabilirea obligatiilor de plata au ca ipoteza existenta unui import, care nu s-a realizat, fata de operatiunile juridice derulate si de soarta contractului de leasing incheiat.
In ce priveste majorarile de intarziere, se arata ca acestea au fost calculate cu incalcarea art.120 din Codul de procedura fiscala incepand cu 16.03.2007 pentru o baza de calcul stabilita la 21.05.2010.
In recurs, a fost depusa la dosar nota explicativa din 19.05.2010, anexa 5 in completarea inscrisului depus la filele 84-85 dosar fond.
Analizand sentinta atacata, prin prisma criticilor invocate, in raport de probatoriul administrat in cauza si de dispozitiile legale aplicabile, potrivit art.257 Cod procedura civila, Curtea constata, cu majoritate, ca recursurile sunt nefondate pentru considerentele comune ce se vor expune fata de ambele recursuri:
Pentru o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente, este necesara analizarea situatiei de fapt petrecuta in derularea contractului de leasing financiar intocmit de reclamanta cu ofertantul de leasing.
Astfel, prin contractele de leasing incheiate la 1.03.2004, reclamanta in calitate de beneficiar de leasing a convenit cu ofertantul de leasing sa preia bunurile mentionate in contracte in vederea folosirii pe o perioada de 36 de luni cu termen limita la 15.03.2007 (filele 72-81 dosar fond).
Urmare a incheierii acestor contracte, au fost intocmite declaratiile vamale din 22.04.2004 (filele 64-65), prin care a fost initiata operatiunea suspensiva avand ca obiect masinile si utilajele achizitionate in leasing, cu exonerarea totala de la obligatia de plata a sumelor reprezentand drepturi de import, in temeiul O.G. nr.51/1997 privind operatiunile de leasing.
Termenul limita al operatiunii a fost stabilit cu ocazia indeplinirii acestor formalitati la 15.03.2007, data retinuta si in autorizatia de admitere temporara din 15.04.2004, inregistrata la Biroul Vamal Pitesti sub nr.7665/16.04.2004 (fila 66).
La 1.03.2007, ofertantul de leasing si reclamanta au reziliat contractele de leasing, bunurile fiind predate in custodie ofertantului de leasing Rainer Togel (fila 83 dosar fond). In procesul verbal mentionat, sunt descrise toate cele cinci bunuri, care au facut obiectul contractelor de leasing: tractor marca Case IH typ 7220JJA0067289 an de fabricatie 1996 (fila 72 dosar fond), masina de erbicidat Tecnoma typ Electra/1991 (fila 74 dosar fond), tractor cu accesorii JI Case (D), typ 11T65AV/94 (fila 69 dosar fond), grapa marca Lemken typ Smaragt/1996 (fila 76 dosar fond), tractor marca Case IH typ 7120JJA0041365 an de fabricatie 1992 (fila 71 dosar fond).
Nu a fost anuntata autoritatea vamala asupra rezilierii contractelor de leasing la data limita in care trebuia lamurit regimul suspensiv, respectiv 15.03.2007, asa cum rezulta si din sustinerile reclamantei.
La 1.06.2010, organele de control vamal au intocmit decizia privind regularizarea situatiei asupra obligatiilor suplimentare in baza procesului verbal de control din aceeasi data, stabilind in sarcina reclamantei suma de 274.313 lei, reprezentand TVA, taxe vamale, dobanzi compensatorii, comision vamal si majorari de intarziere aferente.
Impotriva deciziei de regularizare a situatiei, s-a formulat contestatie, solutionata de Directia Generala a Finantelor Publice Arges prin decizia nr.140/26.08.2010, atacata in prezenta plangere.
In decizia susmentionata s-a retinut ca termenul de incheiere a operatiunii vamale derulata la 22.04.2004, expirase la 15.03.2007, fara ca reclamanta sa ceara autoritatii vamale incheierea regimului vamal suspensiv. Prin urmare, organele vamale au aplicat dispozitiile art.155 alin.2 din H.G. nr.1114/2001, constatand ca societatea datoreaza sumele susmentionate, tinand seama de Ordinul M.F.P. nr.84/2007 pentru aprobarea masurilor unitare de aplicare a reglementarilor in domeniul taxelor vamale, taxei pe valoarea adaugata si accizelor datorate in vama in cazul operatiunilor de leasing aflate in derulare la data aderarii.
Fata de aceasta situatie, Curtea constata ca exceptia de prescriptie intemeiata pe dispozitiile art.221 alin.3 din Regulamentul CEE nr.2913/1992 nu poate fi primita.
Intr-adevar textul prevede ca instiintarea debitorului nu poate avea loc dupa expirarea perioadei de trei ani de la data la care a fost contractata datoria vamala.
Insa, in primul rand, in preambulul regulamentului mentionat se arata ca regulamentul vamal trebuie sa contina reglementarile si procedurile generale care asigura aplicarea tarifului si a altor masuri introduse la nivel comunitar in legatura cu comertul de marfuri dintre Comunitate si tari terte.
In acest context, respectiv pentru operatiunile derulate intre statele din comunitate si tari terte, art.4 pct.10 defineste drepturile de import ca fiind taxele vamale si taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de platit la importul de marfuri.
La data efectuarii operatiunii vamale, respectiv 22.04.2004, Romania era stat tert fata de comunitate, iar la data la care trebuia sa se incheie regimul vamal suspensiv, 21.03.2007, Romania devenise stat membru.
Prin urmare fata de data derularii operatiunii vamale, regulamentul vamal mentionat, desi aplicabil, putea fi invocat, inclusiv dispozitia art.221, de importatorii sau exportatorii din statele membre, iar nu in favoarea importatorului din statul tert, in speta Romania, astfel ca regulamentul nu poate fi retinut ca aplicabil.
Raportat la data la care s-ar fi impus finalizarea regimului vamal suspensiv, la care Romania devenise membru, dispozitia mentionata nu putea fi aplicata, prin invocare de catre importatorul din Romania, in conditiile in care, si daca s-ar tine seama de acest moment considerandu-l ca data a efectuarii operatiunii vamale, regulamentul nu era aplicabil, deoarece dispozitiile sale reglementeaza operatiunile vamale derulate de orice stat din comunicate cu state terte. Intre statele membre (ambele implicate in operatiunea de leasing, in speta), nu s-ar putea admite aplicarea taxelor vamale dupa data aderarii si a celui de-al doilea stat, in temeiul art.25 si urm. TCE, prin urmare daca raportarea s-ar fi facut la acest moment, ar fi fost imposibila perceperea taxelor vamale, ceea ce evidentiaza in mod cert inaplicabilitatea regulamentului.
Ca atare, in speta, termenul de prescriptie se determina in raport de dispozitiile O.G. nr.92/2003, care in art.91 alin.2 raportat la art.1 alin.2, consacra un termen de 5 ani, de la 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere creanta fiscala.
Potrivit art.155 alin.1 din Regulamentul vamal H.G. nr.1114/2001, in forma in vigoare la data intocmirii declaratiilor vamale, regimul vamal suspensiv inceteaza daca marfurile plasate sub acest regim sau, dupa caz, produsele compensatoare ori transformate obtinute primesc, in mod legal, o alta destinatie vamala sau un alt regim vamal.
La data intocmirii declaratiei vamale marfurile au intrat intr-un regim suspensiv astfel ca pana la implinirea termenului in care trebuia incheiat acest regim vamal, nu putea curge termenul de prescriptie susmentionat.
Ca atare, fata de 15.03.2007, data efectuarii controlului vamal, 1.06.2010, nu a depasit termenul de prescriptie aplicabile, astfel ca exceptia nu va fi retinuta.
Asupra fondului, Curtea retine ca in cauza, in ipoteza in care s-ar fi putut retine existenta importului, taxa nu s-ar fi raportat la valoarea bunului, insa fata de situatia de fapt retinuta mai sus, nu sunt aplicabile prevederile invocate de autoritatea vamala in decizia de regularizare a situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal, in intampinarea formulata si dispozitiile art.27 din O.G. nr.51/1997, care reglementeaza operatiunile de leasing, raportat la prevederile Ordinului M.F.P. nr.84/2007, pentru aprobarea Masurilor unitare de aplicare a reglementarilor in domeniul taxelor vamale, taxei pe valoarea adaugata si accizelor datorate in vama in cazul operatiunilor de leasing aflate in derulare la data aderarii, in cauza nefiind vorba despre un import.
Curtea retine ca potrivit art.91 din Regulamentul vamal aplicabil in cauza, regimurile vamale suspensive sunt operatiuni cu titlu temporar, care au drept efect suspendarea platii taxelor vamale, potrivit art.92 alin.2 din acelasi act normativ, autoritatea vamala, in temeiul cererii persoanei interesate aproband regimul vamal suspensiv si stabilind totodata termenul pentru incheierea acestuia.
Totodata, potrivit art.155 alin.1 si 2 din H.G. nr.1114/2001 regimul vamal suspensiv inceteaza daca marfurile plasate sub acest regim sau, dupa caz, produsele compensatoare ori transformate obtinute primesc, in mod legal, o alta destinatie vamala sau un alt regim vamal. Daca regimul vamal suspensiv nu inceteaza in conditiile alin.1, taxele vamale si alte drepturi de import datorate se incaseaza din oficiu de birourile vamale in baza unui act constatator, iar operatiunea se scoate din evidenta biroului vamal. Taxele vamale si alte drepturi de import datorate se determina pe baza elementelor de taxare in vigoare la data inregistrarii declaratiei vamale pentru acordarea regimului vamal suspensiv.
Prin urmare, legea prevede incetarea regimului suspensiv din oficiu si stabilirea taxelor vamale de catre autoritatile vamale, insa textul art.155 alin.2 teza a II-a se refera la taxele vamale si alte drepturi de import datorate, astfel ca in completarea dispozitiei art.155 din Regulamentul vamal se vor aplica dispozitiile legale care reglementeaza cuantumul taxei datorate.
Norma mentionata permite numai organelor vamale sa incheie un regim suspensiv din oficiu sau sa stabileasca in aceasta maniera taxele vamale, insa tinand seama de normele care stabilesc aceste drepturi.
Autoritatea vamala incearca sa acrediteze ideea ca nerespectarea termenului de incetare a regimului vamal suspensiv atrage de plano plata taxelor vamale raportat la valoarea bunurilor, independent de cum a operat sau nu un import efectiv si fara a tine seama de regimul juridic aplicabil in respectivul caz.
In speta, autoritatea vamala a retinut ca potrivit art.27 alin.1 din O.U.G. nr.51/1997, in forma in vigoare la 22.04.2004, bunurile mobile care sunt introduse in tara de catre utilizatori, persoane fizice sau juridice romane, in baza unor contracte de leasing incheiate cu societati de leasing, persoane juridice straine, se incadreaza in regimul vamal de admitere temporara, pe toata durata contractului de leasing, cu exonerarea totala de la obligatia de plata a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garantiilor vamale.
Textul era reglementat in aceeasi forma la 15.03.2007 la care trebuia incheiat regimul suspensiv, abrogarea sa pana la data efectuarii controlului (1.06.2010), neavand relevanta pentru aplicarea in timp a legii mentionate. Astfel, prin Legea nr.241/2007, pentru abrogarea unor reglementari prin care sunt acordate scutiri sau exonerari de la plata taxelor vamale ale unor bunuri, art.27 alin.1 si 2 din O.G. nr.51/1997 a fost abrogat, insa operatiunile in derulare la data aderarii intrau sub incidenta scutirii de taxe, ramanand in vigoare prevederile art.27 alin.3 si 4 din O.G. nr.51/1997, potrivit cu care in cazul in care utilizatorul, din vina societatii de leasing sau a furnizorului, nu si-a exercitat dreptul de optiune prevazut in contract, privind prelungirea termenului de leasing sau achizitia bunului, iar bunul nu a fost restituit, utilizatorul este obligat sa plateasca taxele vamale la valoarea reziduala a bunului, care nu poate fi mai mica de 20% din valoarea de intrare a bunului. De asemenea, in cazul achizitionarii bunurilor introduse in tara in conditiile alin.1 si (2), utilizatorul este obligat sa achite taxa vamala calculata la valoarea reziduala a bunului din momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, care nu poate fi mai mica de 20% din valoarea de intrare a bunului.
Ca atare, in situatia in care operatiunea vamala ar fi fost finalizata prin rezilierea contractului din vina utilizatorului, fara insa ca bunul sa fi fost restituit, in temeiul art.27 alin.3 din O.G. nr.51/1997, operatiunea ar fi echivalat cu o operatiune vamala pentru care taxa se raporta la valoarea reziduala a bunului, iar nu la valoarea integrala a acestuia.
De asemenea, daca operatiunea de leasing s-ar fi finalizat prin exercitarea dreptului de optiune al utilizatorului in sensul achizitionarii bunurilor, acesta ar fi datorat taxa vamala, calculata la valoarea reziduala din momentul incheierii contractului cu respectarea limitei de 20% din valoarea bunului prevazuta de art.27 alin.4 din actul normativ mentionat.
Asadar, in niciuna din situatii nu era posibil sa se considere ca taxele vamale se datoreaza in raport de valoarea integrala de intrare a bunurilor introduse in tara in temeiul contractului de leasing.
In speta, insa, se constata ca operatiunea de import nu a fost finalizata, in termenul prevazut pentru incheierea regimului suspensiv, bunurile fiind restituite ofertantului de leasing si returnate, asa cum se afirma si in contestatia administrativ fiscala (fila 31 verso), aspect necontestat.
Autoritatea vamala sustine ca taxa perceputa este consecinta neincheierii regimului vamal suspensiv cu respectarea dispozitiilor legale, fara insa a se tine seama de faptul ca nici o dispozitie din Codul vamal aplicabil cazului de fata, nu declara scadente obligatii vamale pentru operatiuni care nu intra sub incidenta Codului si cu atat mai mult, nu declara scadente obligatii de plata mai mari decat cele prevazute de lege, mai ales fata de situatia in care potrivit O.M.F.P. nr.84/2007,  operatiunile in derulare la data aderarii erau scutite de taxa vamale.
Astfel, potrivit art.1.2. din Ordinul M.F.P. nr.84/2007, pentru aprobarea masurilor unitare de aplicare a reglementarilor in domeniul taxelor vamale, taxei pe valoarea adaugata si accizelor datorate in vama in cazul operatiunilor de leasing aflate in derulare la data aderarii, la punerea in libera circulatie nu se datoreaza taxe vamale si nici dobanzi compensatorii, cu conditia prezentarii unei dovezi privind statutul comunitar al marfurilor.
Textul se refera la situatia in  care se incheie regimul vamal suspensiv, cu consecinta efectuarii unei operatiuni de import, pe care o declara scutita de taxa vamala.
Cu atat mai mult nu se pot percepe taxe vamale daca nu s-a realizat un import, asa cum este acesta reglementat de Codul vamal aplicabil in cauza, care se refera la introducerea marfurilor in circuitul economic, potrivit art. 48 alin. 2 lit. a) din L.nr.141/1997.
Or, asa cum s-a retinut mai sus si in cazul in care operatiunea de leasing nu se finalizeaza prin achizitionarea bunurilor, acestea ramanand insa in Romania, situatia echivalata cu o operatiune de import, taxa se calculeaza la valoarea reziduala, potrivit art.27 alin.3 din O.G. nr.51/1997 iar nu la valoarea bunului iar in cazul in care operatiunea se finalizeaza, pentru operatiunile in curs la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, potrivit Ordinului M.F.P. nr.84/2007, nu se datoreaza taxe vamale pentru marfurile cu statut comunitar, acestea intrand sub regimul definitiv fara taxe (art.1 alin.2).
Cu atat mai mult, in cazul in care bunurile au fost restituite, nu se poate ridica problema datoriei vamale, deoarece potrivit art.135 din Codul fiscal, trebuie sa fie incident un import de bunuri pentru a vorbi despre exigibilitatea TVA, situatie la care se raporteaza si art.139 din acelasi act normativ. In acelasi sens, este si art.67 din Codul vamal aplicabil declaratiei in cauza, potrivit cu care taxele vamale aplicabile sunt cele prevazute la data inregistrarii declaratiei vamale de import precum si art.122 si art.148 din H.G. nr.1114/2001, care raporteaza cuantumul drepturilor de import la elementele de taxare din momentul nasterii datoriei vamale, daca evident se poate vorbi despre import.
Prin urmare, taxele stabilite prin decizia de regularizare a situatiei privind obligatiile suplimentare nu au fost determinate tinand seama de reglementarile mentionate, astfel ca si drepturile accesorii nu pot fi percepute.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 312 C.proc.civ. au fost respinse recursurile ca nefondate.