Acordarea tichetelor de masa de catre angajatori. Conditii.

Acordarea tichetelor de masa de catre angajatori. Conditii.

Decizia nr.14/18.02.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Legea nr.142/1998

Acordarea tichetelor de masa de catre angajatori nu reprezinta o obligatie ex lege, ci este vorba doar de o posibilitate conditionata in mod exclusiv de bugetele de venituri si cheltuieli si de resursele financiare proprii, situatie fata de care s-a pronuntat in mod clar Inalta Curte de Casatie si Justitie in Decizia nr.14/18.02.2008.
Cum in speta dedusa judecatii, rezulta in mod clar ca pentru anul 2009, recurentele nu au avut aprobat bugetul de venituri si cheltuieli pentru aceasta destinatie legala, nu pot fi acordate sumele reprezentand contravaloarea tichetelor de masa.

Decizia civila nr. 548/02.03.2012

Constata ca, reclamanta U.T.S.M.C.R. C.F. C. in numele si pentru membri sai de sindicat A.M. s.a., a chemat in judecata pe paratele C.N.C.F. "C.F.R." S.A. si Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Intretinere si Reparatii C.F.C. solicitand obligarea acestora in solidar la plata actualizata cu indicele de inflatie la data platii efective catre fiecare salariat, membru de sindicat mentionat in tabelul nominal anexat a urmatoarelor drepturi salariale: salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 si 2009, echivalent cu salariul de baza de  incadrare al salariului pe luna decembrie a anului pentru care se acorda in baza prevederilor art. 32 din Contractele colective de munca  pe anii 2007-2008 si 2009-2010 prelungite  prin acte aditionale; a ajutorului material cu ocazia sarbatorilor de Pasti pe anul 2009 echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei I de salarizare in baza prevederilor art. 65 din Contractul colectiv de munca pe anul 2007-2008 prelungit  prin acte aditionale; premierea acordata de "Ziua feroviarilor" pentru anul 2009 echivalent cu  un salariu de  baza la nivelul clasei I de salarizare,  in baza prevederilor art. 65 din Contractul colectiv de munca pe anul 2007-2008 prelungit prin acte aditionale si contravaloarea tichetelor de masa neeliberate din luna februarie 2009 in echivalentul zilelor  lucratoare prestate de fiecare salariat inmultit cu 8,72 lei valoarea nominala a unui tichet de  masa, in baza prevederilor art.1 din Legea nr.142/1998.
In motivare, s-a aratat ca toate pretentiile din prezenta actiune reprezinta drepturi salariale, iar paratele nu au onorat nici una dintre obligatiile contractuale asumate prin Contractele colective de munca  astfel ca datoreaza, cu titlu de daune salariul suplimentar pentru anul 2007,2008 si 2009 respectiv 3 salarii de baza de incadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acorda, premierea  pentru "Ziua ceferistilor "si ajutorul material de Pasti aferente anului 2009 precum si tichetele de masa incepand cu luna februarie 2009.
In drept au fost invocate disp.art.7, 32, 65 si 77 din Contractele colective de munca, art. 38 si 43 din Contractul colectiv de munca nr. 722/24.01.2008 la nivel de  ramura transporturi pentru anii 2008-2010, Legea nr.142/1998, art.40 alin.2, 236, 242, 283 din Codul muncii si art.41 alin.5 din Constitutia Romaniei.
In sustinerea pretentiilor formulate s-a depus la dosar extras din Contractul colectiv de munca pe anii 2007-2008 si 2009-2010, extras din Contractul colectiv de munca  la nivel de ramura transporturi 2008-2010 si extras din Ordinul nr. 161/2009 privind stabilirea valorii nominale indexate a  unui tichet de masa pentru semestrul I 2009.
Parata Compania Nationala de Cai Ferate "CFR" S.A. B. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii formulata ca neintemeiata sub toate capetele de cerere.
Tribunalul V., Sectia I-a civila, conflicte de munca si asigurari sociale, prin sentinta civila nr.1479/16.12.2011, a admis in parte actiunea, a obligat pe parata Compania Nationala de Cai Ferate "C.F.R." S.A. B. - Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Intretinere si Reparatii CF Craiova sa plateasca reclamantilor salariul suplimentar, pentru perioada octombrie 2007-2009, echivalent cu salariul de baza pe luna decembrie a anului pentru care se acorda, in baza prev. art.32 din Contractele colective de munca pe anii 2007-2008 si 2009-2010, prelungite prin Acte aditionale si a respins celelalte capete de cerere.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Reclamantii sunt salariatii paratei Companiei Nationale de Cai Ferate "CFR" S.A. B., iar prin actiunea formulata au solicitat acordarea drepturilor salariale prevazute  in contractele colectiv e de munca.
Potrivit art.7 din Contractul colectiv de munca salariul cuprinde salariul de  baza, sporurile la salariul de baza, adaosurile si premiile.
Contractul colectiv de munca incheiat cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea  partilor iar potrivit disp.art.243 din Codul muncii executarea acestuia este  obligatorie  pentru parti.
Angajatorul are obligatia legala de a acorda salariatilor  toate drepturile ce decurg din lege, din Contractul colectiv de munca aplicabil si din Contractele individuale de munca  astfel cum prevad  disp.art.40 alin.2 din  Codul muncii.
Potrivit prevederilor art. 32 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de  unitate nr.1/2124/2007 inregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala B. sub nr.1631/29.03.2007 si prevederilor Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de  unitate nr. 1/3682/2009,  inregistrat la Directia de Munca si protectie Sociala B. sub nr.2591/6.06.2009, paratele s-au obligat ca pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia sa plateasca salariatilor un salariu suplimentar echivalent cu salariul de  baza de  incadrare din luna decembrie a anului respectiv.
De asemenea, potrivit art.65 din Contractul colectiv de munca paratele s--au obligat la plata  unui ajutor material cu ocazia sarbatorilor de Pasti si Craciun reprezentand un salariu de baza la nivelul clasei I de salarizare, iar prin acelasi articol s-au obligat la premierea salariatilor cu un salariu de  baza la nivelul clasei I de salarizare pentru "Ziua ceferistilor".
Partile contractante au mai convenit la art.77 din Contractul colectiv de munca ca salariatii sa beneficieze de  un tichet de  masa pentru fiecare zi lucrata, potrivit  procedurilor de acordare  si de calcul stabilite de Legea nr. 42/1998.
Paratele nu si-au onorat aceste  obligatii stabilite  in contractele colective de munca, motivand ca, Compania Nationala de Cai Ferate "C.F.R." S.A. Bucuresti  nu a avut aprobat bugetul de  venituri si cheltuieli pentru anii 2008 si 2009 astfel ca neavand stabilit cuantumul veniturilor  si fondul salariilor de baza nu s-a putut constitui fondul pentru plata salariului suplimentar.
Cu privire  la capetele 2 si 3 de cerere  s-a aratat ca pentru anul 2009 obligatia paratei de a plati ajutorul material aferent sarbatorilor de Pasti  si premierea pentru Ziua feroviarului nu exista.
De asemenea, s-a aratat ca nu exista nici obligatia acordarii tichetelor de  masa fata de reclamanti.
In conformitate cu disp.art.154 alin.1 si art. 155 din  Codul muncii salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat  in baza Contractului individual de munca  si cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile precum si alte adaosuri.
Adaosurile solicitate  prin prezenta actiune sunt asimilate de  Codul muncii drepturilor salariale.
Fiind vorba de drepturi salariale , in speta sunt aplicabile disp.art. 283 lit.c din  Codul muncii, care  instituie  un termen de  prescriptie de 3 ani pentru actiunile privind plata unor drepturi salariale neacordate, fara a distinge  intre drepturile salariale cuprinse  in Contractul individual de munca si cele cuprinse  in Contractul colectiv de munca .
Referitor la salariul suplimentar prev. de art.32 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate nr.1/2124/2007 inregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala B. sub nr.1631/29.03.2007 din  Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate sub nr.1/3682/2009  inregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala B. sub nr.2591/6.06.2009 paratele s-au obligat  ca pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia sa plateasca salariatilor un salariu suplimentar echivalent cu salariul de  baza de  incadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Paratele nu si-au indeplinit aceasta obligatie prevazuta in Contractul colectiv de munca de acordare a salariului suplimentar.
In conformitate cu disp.art. 243 din Codul muncii si art.30 din Legea privind Contractul colectiv de munca nr.130/1996, executarea Contractului colectiv de munca este obligatorie  pentru parti iar neindeplinirea obligatiilor asumate prin acest contract atrage raspunderea  partil0or care se fac vinovate de aceasta.
De asemenea, conform art. 236 alin.4 din  Codul muncii  si art.7 alin.2 din Legea nr. 130/1996, Contractele colective
Mai mult, in conformitate cu disp. art.37 din  Codul muncii, drepturile si obligatiile privind relatiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc  potrivit legii, prin negociere in cadrul contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca iar potrivit disp.art.38 din  Codul muncii salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege orice tranzactie  prin care se  urmareste aceasta fiind lovita de  nulitate.
Sustinerile paratei ca este un agent economic monitorizat  in sensul prevederilor O.U.G. nr.179/2001 si O.U.G. nr.79/2008 intrucat este Companie Nationala la care statul este actionar majoritar si in aceste conditii, negocierea Contractului colectiv de munca  ar fi trebuit sa aiba ca punct de pornire posibilitatile financiare ale angajatorului in ceea ce priveste acordarea drepturilor angajatilor, sunt reale, insa parata avea  obligatia sa tina cont de  prevederile celor doua acte normative.
Odata negociate drepturile solicitate prin prezenta actiune, existenta O.U.G. nr.79/2001 si O.U.G. nr.79/2008 nu il exonereaza pe angajator de  obligatiile pe care  si le-a asumat prin contractele colective de  munca.
Nu pot fi retinute  nici apararile privind situatia economica financiara grava constand in concedieri si somaj tehnic, respectiv imposibilitatea constituirii unor fonduri de  pana la 10% din fondul de salarii realizat lunar si lipsa din buget a sumelor necesare platii acestor drepturi intrucat nu s-a facut nici un fel de dovada privind  lipsa fondurilor necesare achitarii drepturilor salariale solicitate de reclamanti.
In concluzie nu se  pot retine argumentele paratei Compania Nationala de Cai Ferate "CFR" S.A. B. privind circumstantele economico-financiare intrucat acestea nu o exonereaza de indeplinirea obligatiilor pe care  si le-a asumat prin contractele colective de munca.
In situatia  in care societatea constata ca  nu se  poate  incadra  in buget  si nu mai poate achita drepturile promise avea posibilitatea sa renegocieze cu sindicatele Contractul colectiv de munca, dar nu poate invoca acum lipsa banilor ca motiv de neindeplinire a obligatiilor asumate.
De altfel, aceasta este situatia pentru anul 2009, cand prin Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate, partile au convenit ca in anul 2009 nu se  mai acorda ajutoarele materiale cu ocazia sarbatorilor de Pasti, Craciun si Ziua feroviarului.
Ca urmare, nu mai exista nici un temei legal pentru acordarea  acestor drepturi pentru anul 2009.
Referitor la capatul de cerere privind acordarea tichetelor de masa se constata ca nici aceste pretentii ale reclamantilor nu sunt  intemeiate  intrucat  in conformitate cu prev. Legii 142/1998, tichetele de masa se acorda numai pentru achitarea mesei sau achizitionarea de  produse alimentare, iar nu contravaloarea acestora.
Prin decizia nr.14/2008 pronuntata in recurs  in interesul legii, Inalta Curte de Casatie  si Justitie a statuat, ca alocatia  individuala de  hrana sub forma tichetelor de  masa nu reprezinta un drept, ci o vocatie ce se  poate realiza doar  in conditiile  in care angajatorul are prevazute sume cu aceasta destinatie in buget  si acordarea acestora a fost negociata prin contractele colective de munca.
Desi aceste  drepturi au fost prevazute  in Contractele colective de munca initiale, acestea nu s-au putut acorda datorita dificultatilor economice  prin care a trecut societatea.
De altfel, prin actul aditional la Contractul colectiv de munca incheiat pe anul 2009-2010 inregistrat la DMPS a mun. Bucuresti sub nr.2591/2009  s-a prevazut ca pentru anul 2010 salariul suplimentar nu se mai acorda , iar pentru anul 2009 si anul 2010 nu se acorda ajutoarele materiale  cu ocazia sarbatorilor de Pasti, Craciun si de Ziua feroviarului.
In raport de cele aratate actiunea a fost admisa in modul aratat mai sus.
Impotriva sentintei instantei de fond, in termen legal, au declarat recurs Compania Nationala de Cai Ferate CFR SA - Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Intretinere si Reparati CF C. si Uniunea Teritoriala a Sindicatelor Miscarea Comercial-Regionala CF C., pentru recurentii-reclamanti, criticand-o pentru nelegalitate.
Recurenta-parata a invocat disp.art.304 pct.7 si 9 Cod procedura civila, insa criticile sale pot fi incadrate in disp.art.304 pct.9 Cod procedura civila, dupa cum urmeaza:
In mod gresit s-a pronuntat instanta de fond atunci cand a admis actiunea cu privire la contravaloarea celui de-al treisprezecelea salariu pentru perioada 2007, 2008 si 2009, raportat la disp.art.32 din Contractele Colective de Munca pe anii 2007-2009, care nu instituie o obligatie de plata a acestui salariu in sarcina recurentei-parate si acordarea acestuia este conditionata de hotararea Consiliului de Administratie luata cu acordul delegatilor alesi ai sindicatelor, plata fiind conditionata obligatoriu de fondul de salarii in procent de pana la 10%.
In aceasta situatie, intrucat pe perioada dedusa judecatii nu exista aprobat bugetul de venituri si cheltuieli, mai mult, fiind inregistrate pierderi pe parcursul anilor 2007-2009, precum si plati restante fata de bugetul de stat, recurenta-parata s-a aflat in imposibilitate obiectiva de a acorda acest salariu; Nu in ultimul rand prima instanta nu a tinut cont de faptul ca o parte din intimatii-reclamanti s-au pensionat, iar altii au avut sanctiuni disciplinare, situatie fata de care, in nici un caz, nu se putea dispune admiterea actiunii.
Uniunea Teritoriala a Sindicatelor Miscarea Comercial-Regionala CF C. a criticat sentinta instantei de fond, invocand in termeni generali disp.art.299 - 316 Cod procedura civila, insa criticile lor pot fi incadrate in dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, dupa cum urmeaza:
- prima instanta a pronuntat o solutie nelegala atunci cand a respins plata ajutorului material pentru Ziua feroviarului pentru anul 2009, precum si ajutorul material de Pasti referitor la acelasi an, deoarece CCM pe anul 2009-2010 a fost inregistrat la data de 04.06.2009, situatie fata de care subzista obligatia paratelor la plata acestor ajutoare;
- solutia este nelegala si cu privire la neacordarea tichetelor de masa aferente anului 2009, atata vreme cat dispozitiile art.77 din CCM pe anii 2007-2009, prelungit si pe anii 2009-2010, prevad acordarea acestor tichete de masa, sens in care dispozitiile cuprinse in CCM sunt obligatorii pentru partile care le-au incheiat potrivit disp.art.236 alin.1 din Codul muncii, precum si art.40 alin.2 lit.c) rap.la art.243 din Codul muncii; Faptul ca nu exista fonduri pentru acordarea acestor drepturi nu exonereaza paratele de respectarea clauzelor contractuale.
Examinand actele si lucrarile dosarului si sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs, invocate de recurenta-parata, Curtea constata ca recursul acesteia este fondat pentru considerentele aratate.
Critica privind cel de-al treisprezecelea salariu pentru anii 2007 - 2009, este fondata urmand a o admite ca atare, pentru urmatoarele considerente:
Din Contractul colectiv de munca pe anul 2007 - 2008, respectiv art.30 alin.1 rezulta ca pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, personalul societatii poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv, rezultand posibilitatea ci nu obligatia angajatorului de a plati aceasta suma, aceeasi posibilitate fiind prevazuta si in art.30 alin.1 din Contractul colectiv de munca pe anul 2009 - 2010.
Avand in vedere situatia financiara a angajatorului, care a facut dovada imposibilitatii acordarii acestei sume pe de o parte, precum si faptul ca aceasta nu este obligata in sensul amintit, va fi respins si acest capat din cererea intimatilor-reclamanti.
Raportat la acest capat de cerere instanta a avut in vedere numai prevederile art.32 alin.1 din CCM pe anul 2007, ignorand in totalitate prevederile art.32 alin.3, care precizeaza in mod expres fondurile necesare pentru acordarea acestui salariu suplimentar si care se constituie din retineri in procent de 10%, din fondul de salarii, aceste dispozitii trebuind coroborate cu OUG nr.81/1997 ce reglementeaza plata salariilor suplimentare si care conditioneaza in mod absolut plata acestora de existenta fondurilor financiare, ceea ce in cazul recurentelor s-a dovedit ca nu au existat, aceste societati facand parte din categoria agentilor economici monitorizati potrivit OUG nr.79/2008, astfel ca nu a fost indeplinita conditia acordarii acestor premii.
Nu s-a luat in considerare nici faptul ca potrivit Anexei nr.6 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pentru anii 2007-2008, numai in situatia in care recurenta ar fi avut venituri pentru constituirea fondurilor necesare acordarii salariului suplimentar (ceea ce nu este cazul in speta), acesta se acorda pentru munca ireprosabila prestata de angajati in cursul unui an calendaristic.
In fine, nu exista nici o hotarare a Consiliului de administratie luata cu acordul delegatilor alesi ai sindicatelor pentru acordarea acestor drepturi.
In ceea ce priveste recursul formulat de Uniunea Teritoriala a Sindicatelor Miscarea Comercial-Regionala CF C., Curtea a constatat ca acesta este nefondat, iar instanta de fond a pronuntat o solutie legala, respingand recursul pentru urmatoarele considerente:
Astfel, prima acordata de Ziua feroviarului este asimilata cu un ajutor social, iar in dispozitiile art.64 alin.2, respectiv art.67 alin.2 din Contractul Colectiv de Munca s-a stipulat in mod clar ca, in afara drepturilor pe care le au salariatii potrivit legii, se acorda aceasta prima al carui cuantum va fi stabilit de catre Consiliul de Administratie cu consultarea delegatilor alesi ai sindicatelor.
In acest sens, exista drepturi salariale care se acorda in mod automat, obligatoriu in sensul ca partile nu pot deroga in nici un fel de la aplicabilitatea acestora, iar contractul reprezinta legea partilor si drepturi suplimentare care pot fi acordate numai dupa indeplinirea anumitor conditii si care evident sunt facultative.
Astfel, in speta dedusa judecatii avem de-a face cu cea de-a doua categorie de drepturi.
Practic acest "sprijin financiar" care ar putea fi acordat salariatilor s-a stabilit prin contract ca fiind acordat numai in baza unei decizii a Consiliului de administratie, in urma analizei indicatorilor financiari economici pentru fiecare an, impreuna cu partenerii de dialog social, respectiv reclamantul, F.N.F.M.C.
Sumele solicitate de catre intimatii-reclamanti, respectiv aceste prime, nu urmeaza regimul juridic al drepturilor salariale, iar eventuala acordare sau nu a acestor premii constituie o vocatie a salariatului si nicidecum o obligatie de acordare a acestora din partea angajatorului.
Este evident ca in contextul actual, respectiv a conjuncturii economice dificile, a recesiunii economice si a perioadei de criza profunda prin care trece Romania, precum si lipsa posibilitatilor concrete financiare, societatea nu poate sa asigure acordarea unor premii salariatilor, ci ea este tinuta sa respecte numai clauzele obligatorii ale contractelor individuale de munca.
Din art.67 alin.2 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate rezulta ca pentru Ziua feroviarului se va acorda o premiere al carei cuantum va fi stabilit de catre Consiliul de administratie la nivelul clasei I de salarizare.
Potrivit dispozitiilor art.977 Cod civil, interpretarea contractelor se face dupa conventia comuna a partilor contractante si nu dupa sensul literar al termenilor.
Curtea, considera ca aceasta prevedere trebuie interpretata in sensul ca prima de Ziua feroviarului se acorda in mod exclusiv numai in baza unei hotarari a Consiliului de administratie si numai in cazul in care situatia financiara a societatii permite acest lucru.
Prin urmare, pentru a se acorda aceasta prima este absolut necesar si obligatoriu ca ea sa fie stabilita de Consiliul de administratie printr-o hotarare.
Cum in speta dedusa judecatii se constata ca nu a existat nici o hotarare a Consiliului de administratie cu privire la acordarea primei de Ziua feroviarului, aceasta clauza prevazuta de art.67 alin.2, respectiv art.64 alin.2 din Contractul colectiv de munca, reprezinta o conditie care nu a fost indeplinita, iar neindeplinirea acestei conditii suspensive atrage inexistenta dreptului insusi.
Critica referitoare la acordarea sumelor pentru Pasti si Craciun, pentru anul 2009, este nefondata, urmand a o respinge, pentru urmatoarele argumente:
Din anexa 3 din Contractul colectiv de munca pe anii 2009-2010, respectiv procesul verbal incheiat de comun acord de catre parti la data de 3.06.2009, rezulta ca art.64 alin.1 si 2 din Contractul colectiv de munca a fost modificat, aratandu-se ca in afara ajutoarelor la care au dreptul salariatii, potrivit legii, acestia vor beneficia din fondurile angajatorului cu ocazia sarbatorilor de Paste de un ajutor material stabilit cel putin la nivelul clasei I de salarizare, insa aceste prevederi se aplica incepand cu data de 01.01.2010, ceea ce semnifica faptul ca aceste ajutoare nu se acorda pentru anul 2009.
In concluzie, cum acest proces verbal incheiat la data de 3.06.2009, isi produce efecte juridice si nu are cum sa fie contestat de catre intimatii-reclamanti, deoarece s-a incheiat de catre Federatia Sindicatelor Ramurii Vagoane, fiindu-le deci opozabil, acordarea de prime de Paste pentru anul 2009, este nelegala.
In fine, sustinerea potrivit cu care pe perioada dedusa judecatii se pretinde ca nu a existat contract de munca, nu poate fi luata in considerare de catre Curte, deoarece pe de o parte, potrivit art.3 din Legea nr.130/1996, negocierea colectiva la nivel de unitate este obligatorie si are loc in fiecare an cu cel putin 30 de zile anterior expirarii contractului colectiv de munca anterior, iar pe de alta parte, potrivit art.23 din acelasi act normativ contractul colectiv de munca se incheie pe o perioada determinata care nu poate fi mai mica de 12 luni.
Referitor la critica ce priveste acordarea tichetelor de masa, prima instanta in mod legal a respins acest capat de cerere, sub acest aspect solutii fiind legala, iar critica nefondata pentru urmatoarele considerente.
Astfel, potrivit dispozitiilor art.81 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate valabil pentru perioada 2009-2010, potrivit cu care fiecare salariat va primi cate un tichet de masa conform prevederilor legale, rezulta in mod clar ca aceasta prevedere se refera la dispozitiile art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998, potrivit cu care tichetele de masa se acorda la limita prevederilor bugetului de stat si dupa caz ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
De asemenea, potrivit prevederilor Legii finantelor publice, cheltuielile bugetare au destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile mentinute in legi specifice si in legile bugetare anuale, cheltuielile neputand fi angajate si efectuate daca nu exista o baza legala pentru respectiva cheltuiala.
Prin urmare, raportat la aceste prevederi legale, acordarea tichetelor de masa de catre angajatori nu reprezinta o obligatie ex lege, ci este vorba doar de o posibilitate conditionata in mod exclusiv de bugetele de venituri si cheltuieli si de resursele financiare proprii, situatie fata de care s-a pronuntat in mod clar Inalta Curte de Casatie si Justitie in Decizia nr.14/18.02.2008.
Cum in speta dedusa judecatii, rezulta in mod clar ca pentru anul 2009, recurentele nu au avut aprobat bugetul de venituri si cheltuieli pentru aceasta destinatie legala, nu pot fi acordate sumele reprezentand contravaloarea tichetelor de masa.
De mentionat si prevederile art.6 alin.5 din Legea nr.142/1998, care interzice acordarea unui rest de bani la tichetul de masa, respectiv compensarea acestuia prin acordarea sumei respective in bani.
Fata de cele aratate mai sus, Curtea, in baza disp.art.312 si art.316 Cod procedura civila, precum si art.291 din Codul muncii, a admis recursul declarat de recurenta-parata si a modificat sentinta, iar pe fond a respins actiunea formulata de intimatii-reclamanti.
A fost respins ca nefondat recursul declarat de Uniunea Teritoriala a Sindicatelor Miscarea Comercial-Regionala CF C., pentru recurentii-reclamanti.