Imposibilitatea criticarii solutiei pronuntata pe fondul cererii de partaj, cata vreme titulara dreptului de creanta a renuntat la acest drept, in privinta renuntarii sale solutia comportand regimul instituit de art.247 Cod procedura civila, chiar da...

Imposibilitatea criticarii solutiei pronuntata pe fondul cererii de partaj, cata vreme titulara dreptului de creanta a renuntat la acest drept, in privinta renuntarii sale solutia comportand regimul instituit de art.247 Cod procedura civila, chiar daca prima instanta de fond nu a respins cererea formulata asupra acestei creante.

Art.247 Cod procedura civila

Cea de a doua critica, vizand creanta intimatei-parate, urmeaza a se constata ca vizeaza, in realitate, gresita stabilire a starii de fapt, ea neputand fi examinata in instanta de recurs, fata de limitarile impuse acesteia de dispozitiile art.304 alin.1 Cod procedura civila, in sensul circumscrierii analizei exclusiv la motivele de nelegalitate detaliate la pct.1-9 ale acestui text.
Astfel, se pretinde, pe de o parte, ca imbunatatirile nu au fost facute de catre parata, ori stabilirea celui ce le-a facut reprezinta o chestiune de analiza a starii de fapt, ca ele sunt voluptorii, in sensul ca ele nu erau utile normalei utilizari a imobilului, cu privire la aceasta utilitate, analiza privind de asemenea starea de fapt, iar nu de drept, cata vreme imobilul este o locuinta, iar nu o cladire cu alta utilitate care, eventual, nu ar presupune existenta unei bai dotata cu chiuveta si cada, singurele din cele contestate, retinute de instanta.
Cat despre intrarea unora dintre acestea in lotul revenit, in fapt, intimatei, se va observa ca aceasta aparare este formulata in excesul celor formulate in fata primei instante de fond, ca, de altfel, si al motivelor de apel, neputandu-se examina omiso medio.
Nu in ultimul rand, in ceea ce priveste sporul de valoare adus terenului pe care a fost plantata o livada, critica este si ea nefondata, cata vreme, prin sentinta civila nr.867/1 februarie 2007, instanta a luat act de renuntarea la dreptul de a-i fi atribuita valoarea acesteia, dupa ce terenul a revenit lotului nr.2, atribuit recurentei D. I.
In aceste conditii, indiferent de faptul ca prin actiune a fost retinuta o contributie la sporirea valorii masei partajabile in favoarea paratei-intimate prin infiintarea acestei plantatii, nicio critica nu poate fi adusa solutiei data pe fondul cererii de partaj, cata vreme titulara dreptului de creanta a renuntat la acest drept, in privinta renuntarii sale solutia comportand regimul instituit de art.247 Cod procedura civila, chiar daca prima instanta de fond nu a respins cererea formulata asupra acestei creante.

Decizia civila nr. 16/10 ianuarie 2012

Constata ca, prin sentinta civila nr.862 din 1 februarie 2011, Judecatoria Pitesti, dupa ce prin incheierea din data de 24 iunie 2008, completata la 9 septembrie 2008, constatase admisibila actiunea de partajare a averii lasate de autorii reclamantei V.L. si paratelor D.S.I. si R.T.E., numitii I.N. si I.M., a dispus iesirea partilor din indiviziune, potrivit variantei a VII-a de lotizare, propusa de expertiza efectuata in cauza, lasandu-se, in indiviziune, beciul casei, precum si terenul de 1000 m.p., loc de casa. Legat de  plantatia de pomi fructiferi infiintata de aceeasi parata, s-a mentionat, in cuprinsul dispozitivului hotararii, ca se ia act de declaratia acesteia de renuntare la contravaloarea acesteia, in favoarea lotului caruia i-a revenit terenul pe care  se afla.
La alegerea acestei variante s-a aratat ca se urmareste atribuirea, catre fiecare dintre parti, a bunurilor in natura, din toate categoriile de folosinta a terenurilor, cu evitarea faramitarii excesive a parcelelor si formarea unor sulte cat mai mici, evitarea constituirii unor servituti si asigurarea accesului la locuinta si partile constructive ramase in indiviziune.
Totodata, s-a tinut cont de creanta retinuta, in favoarea paratei R.T.E., impotriva masei partajabile, in sensul ca aceasta a efectuat cheltuieli pentru o serie de lucrari, apreciate de instanta ca necesare intretinerii casei: tencuieli  si zugraveli interior-exterior, montarea pardoselilor in doua camere, inlocuirea geamurilor sparte, construirea a doua sobe din teracota, vopsirea pardoselilor, a tocurilor ferestrelor si usilor, inlocuirea jgheaburilor si burlanelor, izolarea cu vata de sticla a plafonului casei, baterea de pazie din lemn, montare de chiuveta si cada in baze, prize si intrerupatoare.
Impotriva acestei solutii, ca si a incheierii de admitere in principiu, au formulat apel reclamanta V.L. si parata D.S.I., criticandu-le pentru netemeinicie si nelegalitate, in sensul ca, in primul rand, in mod gresit au fost retinute ca necesare imbunatatirile aduse imobilului de catre parata R., ele vizand doar optimizarea gradului de confort pentru aceasta si fiind efectuate fara acordul si instiintarea apelantelor.
Cat priveste lotizarea asupra careia s-a oprit sentinta, este criticata pentru faptul ca nu procedeaza la o impartire corecta a casei si terenurilor, asa incat fiecare sa aiba legatura nemijlocita cu apartamentul revenit. Varianta a VII-a nu asigura independenta totala a fiecarui lot, respectiv iesirea din indiviziune asupra intregului teren.
Cele doua apelante solicitasera intocmirea unei variante in care loturile revenite lor sa fie imediat invecinate, pentru a le valorifica impreuna, sa nu fie stabilite sulte, decat la un nivel minim, compensandu-se pe cat posibil valorile prin atribuirea de bunuri in natura.
Prin decizia civila nr.199 din 26 septembrie 2011, Tribunalul Arges a respins ca nefondat apelul.
In motivare, se retine in fapt ca imbunatatirile aduse de catre parata-intimata constructiei erau necesare, in vreme ce plantatia a adus un spor de valoare imobilului, spor ce beneficiaza intregii mosteniri.
Faptul ca in cladirea aflata in masa succesorala, pana in anul 1995, a functionat o institutie de stat, nu s-a constatat suficienta proba spre a conduce la concluzia ca imbunatatirile ar fi fost efectuate de acest posesor, ele fiind dovedite cu probele cauzei, inclusiv cu recunoasterile apelantelor.
Intre aceste imbunatatiri, tribunalul retine ca prima instanta nu a constatat a se afla intreaga instalatie electrica, asa cum se pretinde prin apel, ci numai montarea de noi prize si intrerupatoare, apreciate de catre instanta a fi fost necesare asigurarii securitatii functionarii retelei.
La fel, in ceea ce priveste instalatia sanitara, nefondata s-a gasit critica adusa de apelanta, cata vreme prima instanta nu a retinut drept contributie a intimatei decat cada si chiuveta, iar nu intreaga instalatie.
Legat de modalitatea de lotizare a imobilului, tribunalul constata ca cea aleasa respecta intru totul principiile ce guverneaza imparteala succesorala, respectiv atribuirea de bunuri in natura, evitarea excesivei faramitari a acestora, cat si a sultelor impovaratoare.
Cererea apelantelor de a fi efectuata o noua expertiza care sa propuna o alta varianta de lotizare, a fost respinsa de catre tribunal, cu motivarea ca, in prima instanta, numai la cererea lor, a fost incuviintata intocmirea a 7 variante de lotizare, cererea de intocmire a altora fiind respinsa in mod corect de catre prima instanta de fond, cata vreme, intre acestea, propunerile facute respecta obiectivele facute de catre instanta.
Cat priveste sustinerea celor doua apelante, in sensul ca nu a fost avuta in vedere vointa lor de a le fi atribuite loturi nemijlocit invecinate, ea a fost constatata nefondata, din examinarea acestor loturi constatandu-se ca nu exista suprafete atribuite intimatei-parate, intercalate intre cele revenite lor.
Impotriva deciziei, in termen, au formulat recurs reclamanta V.L. si parata D.S.I., criticand-o pentru motive aratate a se incadra in cele prevazute de art.304 pct.7, 8 si 9 Cod procedura civila, in sinteza dupa cum urmeaza:
Fara a cuprinde motivele de fapt si de drept pe care hotararea sa se sprijina, instanta de apel se margineste sa preia in sine motivarea primei instante de fond, lipsind o analiza detaliata a cererilor formulate de apelante si o argumentare permanenta.
Aceasta instanta nu a analizat probele a caror administrare i s-a solicitat, fiind lipsita de rol activ, desi se afla in fata judecatii unei cai devolutive de fond.
Astfel, nu s-au examinat criticile vizand incalcarea principiilor de lotizare invocate constant de catre reclamanta si parata, in sensul ca terenul revenit fiecarui mostenitor sa aiba legatura nemijlocit cu apartamentul sau, sa fie compacte, fara discontinuitati care ar scadea valoarea lor, fara servituti sau suprafete indivize, asigurandu-se independenta totala a fiecarui lot.
In acest sens, arata recurentele, au propus formarea de loturi, indicate cu culori diferite pe schitele anexate motivelor de recurs, in care suprafetele cu alta destinatie decat cea de curti-constructii se afla in continuare de pe o tarla pe alta, asa incat, fiecare mostenitor sa poata opta pentru un anumit grup de o anumita culoare, vointa lor fiind ca fiecare sa aleaga numai o anumita grupare integral, iar nu preferential cate un bun din loturile propuse de ele.
Se arata ca prima instanta de fond incuviintase ca expertiza topografica sa se faca de la impartirea casei, modalitate nerespectata de catre expertul pricinii si necenzurata de judecatorie, care a trecut peste chiar obiectivele stabilite de catre sine.
Nu s-a avut in vedere vointa lor de a le fi atribuite loturi alaturate, pentru a le putea valorifica impreuna, aceea de a nu se stabili sulte, decat minimale, prin compensarea, in natura, pe cat mai mult, a diferentelor dintre loturi.
Varianta aleasa de instanta lasa partile in indiviziune asupra terenului aferent casei, desi dorinta lor a fost expres manifestata pe intreg parcursul procesului, in sensul ca loturile revenite in interiorul curtii sa fie continuate cu cele din afara acesteia, sa aiba o forma geometrica pe cat posibil simpla, asa incat, ingradirea sa comporte cheltuieli minime, independente fata de vecini si sa permita acces maxim la drumul comunal, exemplificandu-se loturi pe care recurentele doresc a li se forma in anumite parcele, cu indicarea unei anumite ordini in fiecare trup mai mare de teren, diferita de cea aleasa de instanta, in considerentul faptului ca in acest mod este avantajata exclusiv intimata R.
Sustinerea avuta in vedere ca argument pentru respingerea cererii lor de a fi efectuata o noua expertiza, cu noi variante de lotizare, in sensul ca cele sapte deja intocmite au fost facute la cererea lor, solicita a se observa ca este una neadevarata, insistenta lor neconstituind doar un capriciu, ci o consecinta a refuzului expertului de a da raspuns favorabil cererii lor.
O alta eroare strecurata in considerentele deciziei, se arata a o constitui aprecierea faptului ca variantele propuse de catre expert evita faramitarea eritajelor, constituirea de drepturi de superficie, in realitate, exact aceste situatii de fapt nefiind avute in vedere de catre expert si nici analizate de instanta de apel.
Refuzul intocmirii unei noi expertize de catre un alt expert le-a pus in situatia de a nu-si putea dovedi apararile.
In acest fel, s-a ajuns la incalcarea imperativului fixat de art.741 Cod civil, de a se evita diviziunea exploatatiilor, cu atat mai mult cu cat, in varianta pe care ele o propun, sultele sunt minime fata de oricare din variantele propuse de catre expert.
Cea de a doua critica vizeaza si retinerea drept pasiv al succesiunii al creantei intimatei-parate R., in sensul ca, pe de o parte, imbunatatirile nu au fost facute de aceasta, ele sunt unele voluptorii, aceasta este singura mostenitoare ce s-a bucurat multa vreme de beneficiile locuintei, recurentele fiind private de dreptul lor de proprietate asupra imobilului, fara instiintarea sau acordul lor au fost efectuate imbunatatirile care nu sunt necesare si utile, unele fiind doar pentru sporirea confortului, cum ar fi inlocuirea pardoselilor, zugravelile interioare, vopsitoria, izolarea cu vata de sticla. Instanta nu a tinut cont de faptul ca, permanent, parata s-a opus accesului lor in casa, acesta fiind motivul pentru care s-a promovat actiunea de partaj.
Instanta a ignorat actele depuse in dosar, in sensul ca imobilul nu a fost predat de la fosta Statiune de Cercetare Viticola S. intr-o stare avansata de degradare, lucrarile privind instalatia electrica si cea sanitara nefiind efectuate de catre intimata.
Legat de plantatia de pomi fructiferi, aceasta nu are caracterul unei lucrari necesare si utile, la realizarea ei nefiindu-le solicitat acordul si nefiind instiintate celelalte doua mostenitoare, singurul scop al efectuarii fiind acela de a creste creanta intimatei asupra succesiunii.
O alta critica ce se aduce solutiei o reprezinta lasarea partilor in indiviziune asupra terenului de 1000 m.p. curti-constructii.
Expertiza a stabilit ca, faptic, aceasta curte nu poate fi partajata, desi casa a fost partajata in natura, asa incat, afirmatia expertului nu are un temei real care sa impiedice impartirea inclusiv a acestui teren.
Intr-un al doilea rand de motive, expediate la 5 noiembrie 2011, data postei, intr-o alta forma, se reiau cele din memoriul initial, in esenta criticandu-se solutia de mentinere in indiviziune a partilor pentru cei 1000m.p. loc de casa, considerentul accesului comun la beci, aratandu-se atrage scaderea valorii economice a unui bun mult mai important, fiind suficienta, in opinia lor, instituirea unei servituti de trecere peste lotul cuvenit recurentei V. In opinia recurentelor, scopul mentinerii acestei indiviziuni fiind asigurarea, pentru parata R., a iesirii la ambele drumuri comunale ce marginesc intreaga tarla, terenul extravilan, cu caracter agricol nemijlocit invecinat cu terenul loc de casa in partea in care se afla partea de casa revenita acesteia, putand servi drept loc de trecere, pana la accesul cu acre acesta se margineste.
Legat de dreptul de creanta, se invoca aceleasi incalcari prevazute de art.304 pct.9 si 7 Cod procedura civila, in sensul ca solutia incalca legea si se fondeaza pe motive contradictorii, atunci cand retine, ca imbunatatiri necesare si utile, montarea de prize, a unei chiuvete si a unei cazi in baie, desi ele s-au facut doar pentru folosinta normala de catre parata R. a intregului imobil, recurentele neavand cheie si nefiindu-le permis accesul.
Pe de alta parte, cat priveste retinerea tencuielilor si a zugravelilor facute de aceeasi parata la casa, in prezent ele sunt mult scazute ca valoare, peretii crapand intre timp, asa incat, sporul de valoare este cu mult prea mare.
Pe de alta parte, acest asa-zis spor nu a fost impartit la trei, ajungandu-se ca partea ramasa paratei din valoare sa fie suportata tot de catre recurente, dupa cum, nici celelalte de mai sus - chiuveta, cada, prize si intrerupatoare - nu s-a cercetat daca au revenit lotului atribuit paratei sau recurentelor, pentru ca acestea sa poata fi obligate sa le suporte.
Prin intampinare, intimata R.T.E., solicitand respingerea recursului ca nefondat, invoca inadmisibilitatea criticilor aduse cu privire la modalitatea stabilirii starii de fapt, ca si a aprecierii de fapt facuta de instanta cat priveste modalitatea in care varianta de lotizare aleasa satisface pe deplin nevoile partilor.
Legat de partajarea in natura a terenului loc de casa, arata ca ea este imposibila, nu numai fizic, dar si juridic, intrucat parte din casa este lasata si ea in indiviziune, respectiv beciul comun, in plus, impartirea a numai 1000 m.p. in trei loturi constituindu-se intr-o excesiva faramitare a acestui bun, contrar dispozitiilor ce guverneaza partajul.
Pretentiile referitoare la continuitatea loturilor, pornind de la casa si continuand cu suprafetele extravilane, s-a solicitat a se constata ca sunt nefondate, de altfel chiar recurentele au fost cele care au solicitat atribuirea unitatilor locative in modalitatea aleasa de instanta.
Lotizarea potrivit pretentiilor recurentelor, carora de altfel, la cererea lor, li s-au intocmit numeroase alte variante, ar duce tocmai la continuarea starii litigioase prin impunerea de numeroase servituti intre loturi, situatie de evitat, in general, in privinta partajelor.
Criticile vizand constatarea si imputarea creantei sale impotriva succesiunii, s-a solicitat de asemenea a fi respinse ca inadmisibile, cata vreme, recurentele nu au formulat apel impotriva incheierii de admitere in principiu, ci doar impotriva sentintei primei instante de fond. Pe fond, s-a solicitat a se observa ca in cauza au fost dovedite lucrarile efectuate de sine asupra imobilului constructie, au fost recunoscute la interogatorii si identificate de expertiza.
Legat de plantatia pe care a infiintat-o, ea nu a fost retinuta drept creanta impotriva succesiunii, urmare a renuntarii sale la pretentiile asupra ei, atunci cand terenul pe care se afla a revenit recurentei D.S..
Cu privire la utilitatea si necesitatea lucrarilor, solicita a se tine cont ca intreaga procedura de retrocedare a casei a fost purtata exclusiv de catre intimata, la primirea bunului, el aflandu-se in stare avansata de neglijare, asa incat, lucrarile au fost strict necesare conservarii proprietatii.
Existenta sau nu a unui acord al recurentelor, s-a cerut a se observa ca nu este suficienta a inlatura aplicarea principiului neimbogatirii fara justa cauza, fara a mai vorbi de faptul ca, in loturi, nu se regasesc decat valorile materiale investite de intimata, fara a-i fi rasplatit efortul fizic si munca sa.
Curtea, examinand decizia prin prisma criticilor aduse, a constatat recursul ca nefiind fondat.
Cu prioritate, verificand apararea formulata de catre intimata, in sensul ca prin apel nu au fost formulate critici privind incheierea de admitere in principiu, Curtea a constatat ca aceasta este nefondata, cata vreme criticile formulate prin apel privesc nu numai lotizarea ce a fost facuta prin sentinta ce a incheiat procedurile in fata primei instante de fond, dar si dreptul de creanta stabilit in favoarea paratei R., asa cum rezulta din ultimul titlu cuprins la pagina a 3-a a motivelor de apel (fila 4 dosar apel), continuate pana la pagina a 5-a a acelorasi motive. De altfel, instanta de apel a aratat, in mod expres, ca se considera investita inclusiv cu apelul impotriva incheierii de admitere in principiu data la 24 iunie 2008 si completata la 9 septembrie 2008 de catre Judecatoria Pitesti.
Trecand la fondul criticilor aduse de catre cele doua recurente, acestea invoca, pe de o parte, lipsa motivarii in fapt si in drept a hotararii instantei de apel, aratand de ce, in opinia lor, starea de fapt asupra careia instanta s-a oprit in considerarea deplinei corespondente a acesteia cu principiile ce guverneaza partajul, nu s-ar constitui intr-un raspuns motivat la criticile lor. Pe parcursul a mai multe pagini, in continuare, recurentele analizeaza aceasta stare de fapt, precum si actele dispuse de instanta cu privire la doleanta lor de intocmire si a unei alte expertize de lotizare.
Verificandu-se hotararea instantei de apel, se constata ca, chiar daca intr-un mod succint, tribunalul a cercetat aceste nemultumiri in care se pretinde ca lotizarea aleasa nu ar corespunde criteriilor legale, atunci cand ajunge la concluzia ca varianta aleasa de catre prima instanta de fond evita faramitarea excesiva a bunurilor aflate in masa partajabila, sultele impovaratoare, procedand in acelasi timp la impartirea in natura a lor.
Astfel, toate bunurile din masa au fost impartite in mod egal in natura, la cererea apelantelor intocmindu-se 7 variante de lotizare, iar sultele cu care s-au echivalat loturile provin doar din dreptul de creanta al intimatei.
Legat de motivarea solutiei de respingere a cererii de intocmire a unei noi variante de lotizare, instanta a avut in vedere si faptul ca, in procedura urmata la judecatorie, au fost intocmite 7 asemenea variante, toate la cererea celor doua apelante, iar expertiza a respectat intocmai obiectivele fixate de catre instanta si este judicios intocmita.
Nici pretentiile potrivit carora nu a fost respectata vointa apelantelor de a le fi atribuite loturi de teren nemijlocit invecinate, nu s-au constatat fondate, verificandu-se varianta asupra careia instanta s-a oprit si constatandu-se ca nu exista vreun teren revenit paratei-intimate, intercalat intre cele revenite apelantelor in fiecare parcela.
Nu se impunea ca instanta fondului sa analizeze fiecare parcela in parte in concret, cu aratarea vecinatatilor, spre a se putea retine ca nu ar exista o motivare in fapt a hotararii data in calea de atac a apelului.
De asemeni, nu se impunea reluarea descrierii compunerii loturilor pentru ca aceasta sa se constituie intr-o motivare a argumentelor pentru care s-a constatat ca lotizarea este cea care corespunde criteriilor legale.
Instanta apelului a aratat in partea de istoric care este aceasta compunere, motivarea in sensul dispozitiilor art.261 pct.5 Cod procedura civila netrebuind sa se constituie intr-o reproducere din nou a starii de fapt, ci doar sa rezulte ca aceasta a constituit obiect de cercetare si analiza pentru instanta, precum si ca, la ea, s-au aplicat normele de drept ce guverneaza institutia ce face obiectul judecatii.
Este adevarat, recurentele pretind ca lotizarea aleasa ar prezenta discontinuitati, excesive faramitari ori ar presupune servituti si suprafete in indiviziune, fara insa a arata unde s-a procedat la o excesiva si inutila faramitare a bunurilor repartizate in cele trei loturi,  unde anume s-au creat asemenea servituti, ori s-ar impune crearea lor, singura suprafata lasata in indiviziune fiind cea aferenta casei. Simple asemenea enunturi, fara fundamentarea lor pe solutia atacata, nu obliga instanta sa analizeze orice eventuale asemenea situatii, unde ar putea banui ca ele s-ar ivi, oricum motivarea data prin apelul lor de catre partile nemultumite este si ea una generica, instanta nu avea ce sa examineze mai profund, in sensul unor asemenea neajunsuri ale hotararii de fond.
Nici in privinta lasarii partilor in indiviziune asupra terenului loc de casa, apelantele nu au formulat critici in sensul ca acesta ar fi comod partajabil si ca toate loturile ar avea acces direct la drumul public, ci pur si simplu s-au aratat nemultumite de solutia lasarii in stare de indiviziune, fara a da concretete, prin prisma cerintelor legale, acestei nemultumiri. Ca atare, nici instanta nu avea ce sa analizeze mai mult, fata de cele discutate in cadrul primei judecati de fond, referitoare la imposibilitatea comodei partajari in natura a acestui teren.
Ca atare, nu exista vreo lipsa de motivare, in sensul avut in vedere de dispozitiile art.304 pct.7 Cod procedura civila, de natura a atrage admiterea recursului.
De altfel, nici in dezvoltarea acestei lipse de motivare facuta in cadrul recursului, cele doua recurente nu pretind ca suprafata de 1000m.p. ar fi comod partajabila in natura si ca nu s-ar impune pentru loturile distincte instituirea de drepturi de trecere asupra celorlalte loturi, in vederea accesului la utilitatile publice sau asigurarea lucrarilor de intretinere exterioara a constructiei corp unitar (reparatii ale zidurilor exterioare, ale acoperisului sau accesul la beci). Sustinerea lor, privind posibilitatea constituirii unei treceri, de la lotul revenit intimatei, la drumul public, fara traversarea restului curtii, pe langa cealalta parte a casei, ce le revine lor, are in vedere existenta, pe acea latura, a unui teren agricol.
Pentru cercetarea posibilitatii crearii unei treceri in acest mod, insa, recurentele ar fi trebuit sa formuleze, in mod concret, o asemenea critica si aparare, in fata instantelor anterioare, dat fiind ca legiuitorul impune anumite conditionari operatiunii de afectare a unui teren agricol, fara a mai vorbi despre posibilitatea ivirii unor scaderi valorice ale acelui teren care, in acest mod, ar deveni unul mai faramitat fata de actuala lui stare.
 Deci, asemenea aparari, se impunea fi formulate in concret, in fata instantei de fond, pentru ca, asupra lor, judecatorul sa se afle investit si sa judece, prin prisma legislatiei specifice fondului funciar, dar si a starii concrete de fapt.
In lipsa unei asemenea pozitii procesuale din partea recurentelor, care s-au marginit a pretinde ca cei 1000 metri patrati loc de casa ar dispune de doua vecinatati cu drumul public, situatie nereala, o astfel vecinatate, locul de casa neavand decat pe o singura latura.
O alta pretentie expusa in recurs, de catre recurente este aceea ca ordinea atribuirii loturilor fata de punctele cardinale sa fie aceeasi in toate loturile, acestea fiind doar vointa lor.
Un astfel de argument nu se include in cele prevazute de legiuitor in ceea ce priveste atribuirea bunurilor, respectarea unei anumite ordini neraspunzand vreunuia din celelalte criterii instituite in privinta partajului.
Ceea ce insa o constituie un criteriu este respectarea vointei tuturor partilor, iar in cazul in care majoritatea exprima o anumita vointa ea sa fie fondata pe un anumit argument de logica si practica, respectiv un argument de lege si de stare de fapt.
Or, asa cum a retinut instanta de apel ca stare de fapt, obligatorie pentru instanta de recurs, loturile revenite celor doua recurente sunt nemijlocit invecinate in toate parcelele, neexistand inconvenientul separarii lor prin lotul atribuit intimatei.
In acest fel, se raspunde si sustinerii potrivit careia, simpla intocmire a celor sapte variante de lotizare nu reprezinta un capriciu ci o insistenta a lor fata de rezistenta expertului de a da eficienta vointei lor.
Cea de a doua critica, vizand creanta intimatei-parate, urmeaza a se constata ca vizeaza, in realitate, gresita stabilire a starii de fapt, ea neputand fi examinata in instanta de recurs, fata de limitarile impuse acesteia de dispozitiile art.304 alin.1 Cod procedura civila, in sensul circumscrierii analizei exclusiv la motivele de nelegalitate detaliate la pct.1-9 ale acestui text.
Astfel, se pretinde, pe de o parte, ca imbunatatirile nu au fost facute de catre parata, ori stabilirea celui ce le-a facut reprezinta o chestiune de analiza a starii de fapt, ca ele sunt voluptorii, in sensul ca ele nu erau utile normalei utilizari a imobilului, cu privire la aceasta utilitate, analiza privind de asemenea starea de fapt, iar nu de drept, cata vreme imobilul este o locuinta, iar nu o cladire cu alta utilitate care, eventual, nu ar presupune existenta unei bai dotata cu chiuveta si cada, singurele din cele contestate, retinute de instanta.
Cat despre intrarea unora dintre acestea in lotul revenit, in fapt, intimatei, se va observa ca aceasta aparare este formulata in excesul celor formulate in fata primei instante de fond, ca, de altfel, si al motivelor de apel, neputandu-se examina omiso medio.
Nu in ultimul rand, in ceea ce priveste sporul de valoare adus terenului pe care a fost plantata o livada, critica este si ea nefondata, cata vreme, prin sentinta civila nr.867/1 februarie 2007, instanta a luat act de renuntarea la dreptul de a-i fi atribuita valoarea acesteia, dupa ce terenul a revenit lotului nr.2, atribuit recurentei Diaconescu Ioana.
In aceste conditii, indiferent de faptul ca prin actiune a fost retinuta o contributie la sporirea valorii masei partajabile in favoarea paratei-intimate prin infiintarea acestei plantatii, nicio critica nu poate fi adusa solutiei data pe fondul cererii de partaj, cata vreme titulara dreptului de creanta a renuntat la acest drept, in privinta renuntarii sale solutia comportand regimul instituit de art.247 Cod procedura civila, chiar daca prima instanta de fond nu a respins cererea formulata asupra acestei creante.
In concluzie, neconstatandu-se nici din oficiu alte motive de natura a atrage casarea ori modificarea deciziei, in temeiul art.312 Cod procedura civila recursul a fost respins ca nefondat.