Prin cererea inregistrata la data de 06.09.2007, reclamantul R.M. a chemat in judecata pe parata S.C. "Rolast" S.A. pentru a fi obligata la plata sumei de 50000 Euro, reprezentand contravaloarea prejudiciului suferit prin accidentul de munca su...

Prin cererea inregistrata la data de 06.09.2007, reclamantul
R.M. a chemat in judecata pe parata S.C. "Rolast" S.A. pentru a fi obligata la
plata sumei de 50000 Euro, reprezentand contravaloarea prejudiciului suferit
prin accidentul de munca survenit la data de 13.09.1985, iar in subsidiar la
plata unei prestatii periodice; a sumei de 70000 Euro, reprezentand prejudiciul
de agrement  si estetic, respectiv daune morale si la plata contravalorii unei
proteze, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a fost angajatul paratei, iar la data
de 13.09.1985, in cursul exercitarii atributiilor de serviciu, a fost victima unui
accident de munca in urma caruia a suferit o amputatie traumatica a 1/3 a
partii superioare a bratului stang, culpa in producerea acestuia fiind comuna.
Ulterior acestui accident intre parti a intervenit o intelegere potrivit careia, ca
modalitate de reparare a prejudiciului urma sa ramana in continuare salariatul
paratei, ceea ce s-a si realizat pana la data de 30.05.2007 cand a fost
disponibilizat ca urmare a schimbarii obiectului de activitate al acesteia. De la
acel moment s-a aflat in imposibilitate de a-si mai intretine familia intrucat
handicapul este permanent.
A mai aratat reclamantul ca in cauza sunt indeplinite disp. art.998 Cod
civil, deoarece existenta prejudiciului este evidenta, constand in amputarea
bratului stang, infirmitate permanenta si ireversibila, fapta ilicita care a condus
la producerea acestuia o constituie nerespectarea de catre  parata, respectiv
de catre cei trei prepusi ai acesteia - seful de atelier D.A., maistrul de schimb
D.C., seful de echipa P.N. - a regulilor privind organizarea  activitatii de dozare-
amestec, fapt ce rezulta din continutul procesului verbal emis de ISPTM Arges,
iar legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu este atestata de acelasi
proces verbal de constatare a accidentului. De asemenea, sunt indeplinite si
conditiile speciale de angajare a raspunderii comitentului pentru fapta
prepusului in sensul ca raportul de prepusenie exista in mod cert,  in conditiile
in care cele trei persoane care au fost considerate ca raspunzatoare pentru
producerea accidentului erau angajatii paratei la momentul producerii acestuia,
iar fapta a fost savarsita de acestia in functiile ce li s-au incredintat.
Prin intampinarea formulata la data de 23.10.2007, parata a invocat exceptia
de netimbrare a actiunii, cu motivarea ca actiunea introdusa de reclamant este
intemeiata pe principiile raspunderii civile delictuale prev. de art.998 Cod civil si
exceptia de prescriptie a dreptului la actiune, sustinand ca accidentul de
munca a avut loc in 16.09.1985, fiind astfel depasit termenul de prescriptie a
dreptului la actiune care curge de la data la care a luat la cunostinta de asa-
zisul prejudiciu si, de asemenea, nu a intervenit nici o cauza de intrerupere sau
suspendare a acestuia.
Parata a mai aratat ca prejudiciul nu este cert, lichid si exigibil, iar culpa in
producerea accidentului apartine reclamantului, astfel cum rezulta din
continutul procesului verbal de constatare a accidentului prin care s-a stabilit
ca acesta s-a produs ca urmare a interventiei reclamantului la banda de
cauciuc in functiune, nerespectandu-se astfel disp. art.5.5.5 din NDPM-
MIC/1982.
La data de 05.12.2007, reclamantul si-a precizat temeiul de drept al actiunii, in
sensul ca intelege sa se prevaleze si de disp. art.285, 281, 171-178, 39 alin.1
lit.f, 40 alin.2 lit.b Codul muncii, art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958,
art.15 lit.a din Legea nr.146/1997, republicata. A mai aratat  ca raportul juridic
dedus judecatii este nascut din executarea contractului de  munca, astfel ca nu
este supus timbrajului si ca obiectul cererii sale il constituie obligarea la plata
prejudiciului creat prin imposibilitatea prestarii in prezent si in viitor, pana la
pensionare, a unei  munci de tipul celei pe care o desfasura la momentul
producerii accidentului. Cum prejudiciul este actual si permanent termenul de
prescriptie nu se calculeaza de la momentul accidentului. Mai mult, parata a
intrerupt curgerea unui eventual  termen de prescriptie prin aceea ca a inteles
sa achite in toata aceasta perioada o despagubire echivalenta cu salariul pe
care l-ar fi avut fara a presta nici o activitate in schimbul acestei despagubiri .
Parata a formulat o noua intampinare la data de 22.01.2008 prin care a  reluat
aceleasi argumente privitoare la exceptiile invocate prin  intampinarea initiala.
Prin incheierea din data de 22.02.2008, instanta a respins exceptia
netimbrarii actiunii si exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
La data de 21.01.2009, reclamantul si-a precizat si majorat pretentiile, aratand
ca solicita prin primul capat de cerere obligarea paratei la plata sumei de
320951 lei stabilita prin raportul de expertiza contabila, varianta finala si, de
asemenea, ca solicita contravaloarea unei proteze  in cuantum de 4658 lei,
potrivit ofertei S.C. "Cristimar Ortopedic" S.R.L.
Prin sentinta civila nr.122/CM din 23 ianuarie 2009, Tribunalul Arges - Sectia
Civila a admis in parte cererea si a obligat pe parata sa plateasca
reclamantului suma de 320951 lei reprezentand despagubiri civile, suma de 
10 000 Euro ce urmeaza a fi platita in lei la cursul valutar din ziua platii,
reprezentand prejudiciu de agrement si estetic si suma de 4658 lei
reprezentand contravaloare proteza.
A mai fost obligata parata si la plata sumei de 1400 lei cheltuieli de judecata
catre reclamant.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
                    Asa cum rezulta din cuprinsul procesului verbal incheiat la data de
16.09.1985 de catre I.S.T.P.M Arges, la  03.09.1985, in sectia de dozaj-
amestec  din cadrul unitatii parate a avut loc un accident de munca in urma
caruia reclamantul a suferit o amputatie traumatica 1/3 superioara brat stang,
infirmitate cu caracter permanent. S-a constatat ca accidentul a avut drept
cauza favorizanta organizarea necorespunzatoare a activitatii de la dozare-
amestec privind instruirea corespunzatoare a personalului, verificarea
cunostintelor acestora, stabilirea  masurilor in caz de dereglare a utilajelor,
abateri pentru care s-au stabilit a fi raspunzatori inginerul sef de atelier D.A.,
masinist schimb D.C. si seful de echipa P.N., iar drept cauza principala
interventia reclamantului la banda de cauciuc in functiune, operatiune ce
incalca dispozitiile art.5.5.5.din N..D.P.M .  
Din recunoasterile ambelor parti, din continutul raportului de expertiza
contabila, din cuprinsul adeverintelor nr.165/166/25.04.2007 emise de S.C.
"Rolast" S.A. si al  notei  de lichidare de la f.6 din dosar, a rezultat ca
reclamantul a ramas in continuare incadrat in cadrul unitatii parate pana la
data de 30.05.2007, cand i-a incetat contractul de munca potrivit art.65 Codul
muncii, fiindu-i achitate drepturile salariale cuvenite si decontandu-i-se
protezele medicale pe perioada respectiva.
Reclamantul a solicitat insa repararea prejudiciului creat prin imposibilitatea
prestarii in prezent si in viitor, pana la pensionare, a unei  munci de tipul celei
pe care o desfasura la momentul producerii accidentului.
 In prejudiciul constand intr-o atingere adusa sanatatii sau integritatii psihice
intra mai multe elemente. Acestea sunt tratamentele medicale, chirurgicale,
farmaceutice, pe care victima trebuie sa le suporte (damnum emergens) si 
lipsa castigului corespunzand diminuarii sau suprimarii capacitatii sale de a
munci (lucrum cessans) in aplicarea principiului repararii integrale a
prejudiciului. In practica judecatoreasca se acorda despagubiri pentru
prejudiciile rezultate din scaderea sau pierderea capacitatii de munca a
persoanei astfel incat sa se acopere nu numai prejudiciul actual, ci si pe cel
viitor, constand, de exemplu, in diminuarea veniturilor (micsorarea retributiei,
pensionarea pentru invaliditate, etc.), drept consecinta a scaderii sau pierderii
capacitatii de munca. Cum infirmitatea reclamantului este permanenta,
afectand definitiv capacitatea de munca a acestuia, parata, prin plata salariului
si a protezelor pana la momentul incetarii  contractului de munca, a reparat
doar partial prejudiciul suferit de acesta, cuvenindu-i-se acordarea unei
despagubiri cuprinzand si contravaloarea unei proteze si dupa acel moment. 
 S-a apreciat de catre tribunal ca pentru repararea prejudiciului material se
impune acordarea unei sume globale, iar nu a unei prestatii periodice, pentru
ca aceasta  ar putea fi lipsita de eficienta ca urmare a unei eventuale dizolvari
a societatii parate, avand in vedere ca deja aceasta si-a schimbat obiectul de
activitate si pentru ca in cazul reclamantului nu exista in ceea ce priveste
infirmitatea - reversibilitate, prestatia periodica acordandu-se pana la incetarea
starii de nevoie.
Referitor la suma care s-ar cuveni cu un astfel de titlu, instanta a retinut ca este
cea stabilita in varianta a doua a raportului de expertiza, completat, intrucat
veniturile salariale pe care reclamantul le-ar fi obtinut de la unitatea parata
pana la data pensionarii ar putea prezenta variatii, prin aceasta varianta
expertul calculand despagubirea raportandu-se la ponderea pe care ar avea-o
salariul net realizat de reclamant fata de salariul mediu net pe economie, in
raport de indicii de crestere potrivit prognozelor Comisiei Nationale, cuantumul
acesteia fiind de 320.951 RON.
De asemenea, tot in cadrul despagubirilor materiale, instanta a apreciat ca
reclamantului i se cuvine si contravaloarea unei proteze, cuantumul ce se va
acorda urmand a fi stabilit in raport de principiul disponibilitatii partilor in
procesul civil, la   4658 lei .
Asa cum au statuat doctrina si practica in materie, vatamarea grava a
integritatii corporale a unei persoane se poate concretiza nu numai intr-un
prejudiciu material determinat si imediat evaluabil, ci si in intr-un alt prejudiciu
aflat la limita dintre cel moral si material, care este consecinta caracterului
ireversibil al vatamarii si care lipseste persoana in cauza de posibilitatea
deplina de a participa la viata sociala si de a se bucura efectiv de beneficiile
acestei participari si care a fost denumit de unii autori "prejudiciu de agrement".
Aceasta  despagubire trebuie raportata la prejudiciul moral suferit, la gravitate,
importanta si consecintele acesteia pentru persoana vatamata. Aprecierea
prejudiciului moral  se realizeaza sub aspectul efectelor negative suferite de
persoana vatamata pe plan fizic si psihic si nu se rezuma la determinarea
"pretului" suferintei fizice si psihice care sunt inestimabile, ci inseamna
aprecierea multilaterala a tuturor consecintelor negative ale prejudiciului si a
implicatiei acestuia pe toate planurile vietii sociale ale persoanei vatamate.
Trebuie sa se aprecieze ce a pierdut persoana vatamata pe plan fizic, psihic,
social, profesional si familial din ceea ce ar insemna o viata normala, linistita si
fericita pentru aceasta in momentul respectiv, dar si in viitor in societatea
respectiva.
Prin amputarea a 1/3 din partea superioara a  membrului  stang este evident
ca reclamantului i s-au alterat conditiile de viata, ca nu mai are posibilitatea de
a contribui la bunastarea familiei sale, ca i s-a alterat si imaginea de sine,
precum si ca  posibilitatea de a participa din plin la viata sociala s-a diminuat.
Consecintele faptei sunt permanente si ireversibile, ele urmand a fi suportate
de reclamant toata viata. In consecinta,  acestuia i se cuvine si prejudiciul 
estetic si de agrement, apreciat de instanta, in raport de aceste criterii, dar si
tinand seama de faptul ca si reclamantul a avut culpa in producerea
accidentului, la suma de 10000 Euro, suma ce poate oferi o reparatie justa a
pagubei de aceasta natura suferita de reclamant.
Parata  a sustinut ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile
delictuale, intrucat culpa in producerea accidentului ar fi a reclamantului. Din
cuprinsul procesului verbal de constatare a accidentului a rezultat ca aceasta
culpa este comuna, motiv pentru care au si fost sanctionate persoanele
angajate ale unitatii parate raspunzatoare, fapta ilicita a acestora constand in
nerespectarea regulilor de organizare a sectiei amestec dozaj, privind 
instruirea corespunzatoare a personalului, verificarea cunostintelor acestora,
stabilirea masurilor in caz de dereglare a utilajelor. Potrivit art.173-176 Codul
muncii, angajatorul are/trebuie sa ia masurile necesare pentru protejarea
securitatii si sanatatii salariatilor, inclusiv pentru activitatile de prevenire a
riscurilor profesionale si sa organizeze instruirea angajatilor sai in acest
domeniu, masuri pe care aceasta nu le-a intreprins.
In stabilirea intinderii prejudiciului suferit de reclamant, instanta a  avut in
vedere aceasta culpa comuna, acordand in parte suma cuvenita drept
prejudiciu de agrement si estetic, legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si
prejudiciu existand, asa cum s-a aratat mai sus.
In ceea ce priveste conditiile prevazute de art.1000  alin.3 Cod civil, instanta a
apreciat ca si acestea sunt indeplinite, respectiv persoanele mentionate in
procesul verbal si sanctionate erau la acel moment salariatii paratei, iar fapta a
avut loc cu ocazia exercitarii de catre acestia a  atributiilor de serviciu.
Fata de aceste considerente, in baza art.1000 alin.3 Cod civil si             
art.173-176 Codul muncii, actiunea formulata de reclamant a fost admisa in
parte, asa cum s-a aratat.
Impotriva sentintei civile nr.122/CM/23 ianuarie 2009 pronuntata de Tribunalul
Arges - Sectia Civila a declarat recurs, in termen legal, parata S.C. "ROLAST"
S.A. care a criticat hotararea atacata, in esenta, pentru urmatoarele motive de
nelegalitate si netemeinicie:
- hotararea pronuntata de tribunal s-a dat cu incalcarea competentei altei
instante, recurenta considerand ca in prima instanta competenta material este
judecatoria, deoarece natura juridica a litigiului este civila si anume plata unor
sume de bani, echivalenta a prejudiciului rezultat dintr-o fapta ilicita, in opinia
reclamantului, a prepusilor paratei a carei raspundere solidara este atrasa in
virtutea acestui raport de prepusenie, iar in speta sunt incidente prevederile
art.304 pct.3 din Codul de procedura civila.
In dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a precizat de recurenta-parata ca
initial, actiunea a fost motivata in drept pe dispozitiile art.998-999 Cod civil si
art.1000 alin.3 din acelasi cod, iar ulterior pe dispozitiile Codului muncii, aceste
ultime prevederi legale negasindu-si aplicare in litigiu.
De asemenea, tot in cadrul aceluiasi motiv de recurs, s-a aratat de recurenta-
parata ca in speta se aplica art.1 Cod procedura civila, care mentioneaza ca
"judecatoriile judeca in prima instanta, toate procesele si cererile in afara de
cele date prin lege in competenta altor instante".
- hotararea pronuntata de tribunal este lipsita de temei legal, iar in cauza sunt
aplicabile dispozitiile art.304 pct.9 din Codul de procedura civila.
In dezvoltarea acestui motiv de recurs se arata ca instanta de fond a incalcat
normele de procedura in solutionarea exceptiilor invocate de catre parata,
intrucat nu a motivat respingerea exceptiilor de netimbrare si de prescriere a
dreptului la actiune, desi avea obligatia sa o faca conform art.268 coroborat cu
art.261 din Codul de procedura civila.
De asemenea, in cadrul acestei critici s-a precizat ca prima instanta a aplicat si
interpretat gresit normele de drept si anume art.39 lit.f si art.40 lit.a din Codul
muncii, coroborate cu art.171-178 din acelasi act normativ, care reglementeaza
obligatiile angajatorului privind asigurarea sanatatii si securitatii in munca,
acestea fiind operabile numai in situatia in care salariatul refuza prestarea
muncii sale prevazuta in contractul individual de munca pentru neindeplinirea
obligatiilor angajatorului de a-i asigura conditiile tehnice si organizatorice
cerute de siguranta muncii prevazuta in art.171-178 din Codul muncii.
Se mentioneaza de catre parata ca potrivit art.281 din Codul muncii, care
defineste jurisdictia muncii, instanta specializata in dreptul muncii solutioneaza
conflictul de drepturi nascut intre angajat si angajator, care are ca obiect
neexecutarea obligatiilor celui din urma privitoare la asigurarea sanatatii si
sigurantei muncii primului de catre acesta si nu solutioneaza litigii in care
salariatul a invocat un prejudiciu produs de catre prepusii angajatorului prin
fapta lor ilicita.
Tot in acest motiv de recurs se arata ca in mod gresit prima instanta a respins
exceptia netimbrarii actiunii, in speta operand prevederile Legii nr.146/1997 si
a prescriptiei dreptului la actiune, in cauza operand prescriptia generala de 3
ani, mai ales ca unitatea parata a platit reclamantului suma prevazuta in
contractul colectiv de munca, suma solicitata de reclamant si aprobata de
sindicat.
- hotararea pronuntata la fond nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau
cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii, in speta operand
dispozitiile art.304 pct.7 din Codul de procedura civila.
Se arata de recurenta-parata ca prima instanta a retinut vina exclusiva a
intimatului in producerea accidentului prin interventia la banda de cauciuc
aflata in functiune, dar instanta nu a tinut cont de acest aspect si de primul
raport de expertiza si a dispus completarea acestuia si a obligat parata la plata
sumei de 320.951 lei catre reclamant, exclusiv in temeiul expertizei completate
in varianta a II-a.
Mai mult, chiar daca prima instanta a retinut culpa comuna prin consemnarea
ca drept cauza favorizanta abaterile altor trei angajati ai recurentei, atunci ar fi
trebuit obligata societatea parata la despagubiri in proportie de 50%, respectiv 
160.485 lei din care trebuiau scazuti banii platiti in anii 2004-2006 si 5.000
Euro despagubiri morale. Se considera de recurenta ca nici aceste sume nu
sunt cuvenite pentru reclamant, intrucat in cauza nu sunt indeplinite conditiile
cumulative ale raspunderii civile delictuale pentru care trebuie sa raspunda
comitentul. Astfel, se arata de parata ca in litigiu nu exista legatura de
cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita, deoarece actiunea care a condus la
crearea prejudiciului a fost a intimatului care a intervenit la un utilaj aflat in
functiune, fara nici o protectie minima, care nu presupune un instructaj special,
ci manifestarea instinctului de conservare.
De asemenea, se arata ca fata de procesul verbal nr.17645/1985, care
consemneaza aceasta imprejurare de fapt mentionata mai sus, rezulta inca o
data inexistenta raportului de cauzalitate si in consecinta respingerea actiunii
pentru neindeplinirea conditiilor prevazute de art.998 si art.1000 alin.3 din
Codul civil.
Recurenta-parata a precizat ca dreptul la recuperarea prejudiciului se naste
exclusiv daca cel pagubit cunoaste paguba si solicita despagubirea, iar din
cererile reclamantului din anii 2004-2006, rezulta indubitabil ca fata de vina sa
exclusiva, singurul drept ce i se cuvine este cel referitor la contravaloarea
protezelor, sume ce i-au fost platite.
Tot in acest motiv de recurs se arata ca instanta de judecata in mod nelegal a
stabilit perioada de obligare a societatii parate la plata de despagubiri civile de
la un punct zero nedeterminat si pana la data pensionarii reclamantului,
incalcand astfel principiul proportionalitatii despagubirii si conducand in final la
o imbogatire fara justa cauza a celui ce invoca prejudiciul.
Un ultim aspect mentionat de parata in cadrul acestei critici a fost aceea ca
instanta de fond a creat precedentul periculos al prioritatii persoanelor care au
suferit un accident de munca la drepturi salariale ce nu le-ar fi obtinut daca nu
ar fi existat aceasta imprejurare in dauna persoanelor care au fost
indisponibilizate conform legii, ca si intimatul, acesta din urma nesolicitand la
data disponibilizarii sale suma pretinsa in actiune.
In concluzie s-a solicitat admiterea recursului in principal, casarea hotararii
atacate cu trimitere spre rejudecare la instanta competenta si in subsidiar
modificarea in tot a sentintei si pe fond admiterea exceptiei de netimbrare si a
dreptului la actiune si pe fond respingerea actiunii, iar in caz de neprimire a
acestora, pe fond respingerea actiunii ca nefondata ca urmare a neindeplinirii
conditiilor prevazute de art.998 Cod civil, cu cheltuieli de judecata.
Parata S.C. "ROLAST" S.A. Pitesti a solicitat prin recurs, in conformitate cu
art.300 alin.2 si 3 din Codul de procedura civila, suspendarea executarii
sentintei, dar s-a renuntat la aceasta cerere la termenul din 2 octombrie 2009,
intrucat recursul s-a judecat la acea data.
La dosarul cauzei, recurenta-parata S.C. "ROLAST" S.A. Pitesti a depus si
concluzii scrise.
Intimatul-reclamant R.M.l a formulat concluzii scrise prin care a solicitat
respingerea recursului ca nefondat si obligarea recurentei-parate la plata
cheltuielilor de judecata.
Verificand sentinta civila atacata in raport de criticile formulate in recurs si din
ansamblul probelor administrate in cauza, Curtea a respins ca nefondat
recursul pentru urmatoarele considerente:
Prima critica este nefondata, deoarece in mod legal prima instanta a solutionat
cauza, intrucat competenta materiala apartine in prima instanta tribunalului
(complet specializat de munca si asigurari sociale) si nu judecatoriei, nefiind
vorba de un litigiu de drept civil asa cum este definit de art.1 din Codul de
procedura civila.
Dispozitiile art.281 din Codul muncii definesc litigiile aflate sub jurisdictia
muncii, iar in prezenta speta exista un conflict de munca, un raport juridic
nascut din executarea contractului de munca care intra sub jurisdictia muncii.
Astfel, s-a precizat ca executarea contractului de munca a prilejuit producerea
unui accident de munca, iar consecintele acestui eveniment au condus la o
amputatie traumatica 1/3 superioara brat stang a reclamantului R.M., fapt care
rezulta din procesul-verbal cu nr.17645/1985, incheiat de fostul I.S.T.P.M.
Arges, institutie aflata in subordinea Ministerului Muncii.
De asemenea, potrivit dispozitiilor art.171-178 din Codul muncii, angajatorului ii
revin obligatii pe linia asigurarii securitatii si sanatatii in munca, ceea ce
reprezinta un element care face parte din continutul raportului juridic de munca.
Rezulta ca daca obligatia angajatorului de a asigura securitatea si sanatatea in
munca se circumscrie raportului juridic de munca, incalcarea acestei obligatii si
repararea prejudiciului cauzat angajatului are aceeasi natura juridica si anume
un raport juridic de munca.
Conform art.270 din Codul muncii, legiuitorul a prevazut posibilitatea pentru
angajator de a-si recupera prejudiciul produs de salariati din vina si in legatura
cu munca lor, astfel ca si angajatul are dreptul de a-si recupera prejudiciul
creat in urma executarii contractului de munca cauzat de incalcarea unei
obligatii de catre angajator, obligatie ce intra in continutul raportului juridic de
munca.
In concluzie, Curtea a constatat ca in speta se aplica dispozitiile art.281 din
Codul muncii, ca petitul dedus judecatii contine un raport juridic de munca, asa
cum s-a mentionat mai sus, iar in litigiu nu sunt aplicabile prevederile art.1 din
Codul de procedura civila, referitoare la competenta materiala.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat ca in speta nu sunt
aplicabile prevederile art.304 pct.3 din Codul de procedura civila.
A doua critica este nefondata, deoarece tribunalul a pronuntat o hotarare
legala si temeinica, in speta nefiind incidente prevederile art.304 pct.9 din
Codul de procedura civila.
Tribunalul a raspuns celor doua exceptii si anume de netimbrare si a
prescriptiei extinctive prin incheierea pronuntata la termenul din 22 februarie
2008. Prin aceasta hotarare s-a motivat in fapt si in drept respingerea celor
doua exceptii,             aratandu-se ca in speta este vorba de un raport juridic
de dreptul muncii si ca obiectul litigiului il constituie compensarile banesti
solicitate de reclamant prin actiune.
Referitor la faptul ca litigiul nu s-ar afla sub sfera jurisdictiei muncii descrisa de
art.281 din Codul muncii, Curtea nu a mai analizat acest aspect, deoarece a
fost tratat cand s-a raspuns la prima critica din recurs, cu mentiunea in plus ca
potrivit art.295 alin.1 din Codul muncii, dispozitiile acestui act normativ se
completeaza cu prevederile legislatiei civile si anume, in speta, cele referitoare
la raspunderea civila delictuala.
In ceea ce priveste aspectul invocat de parata in recurs, in sensul ca prezenta
actiune trebuia timbrata la valoare, in mod corect tribunalul a retinut prin
aceeasi incheiere din 22 februarie 2008 aplicabilitatea art.285 raportat la
art.281 din Codul muncii, care arata ca prezentul litigiu este scutit de plata
taxei judiciare de timbru, deoarece cauza se subsumeaza sferei raportului
juridic de munca.
De asemenea, potrivit art.15 lit.a din Legea nr.146/1997, orice drepturi care
decurg din raportul de munca sunt scutite de plata taxei de timbru.
Curtea a retinut ca potrivit prescriptiei invocate de parata in fata primei
instante, in mod legal tribunalul a statuat ca aceasta institutie nu opereaza in
cauza, deoarece prejudiciul a carui reparatie a fost solicitata de reclamant este
actual si permanent si consta in imposibilitatea prestarii in prezent si in viitor
pana la pensionare a unei munci de tipul celei pe care o realiza la momentul
accidentului de munca.
Trebuie precizat ca reclamantul nu poate presta in continuare in campul muncii
activitatea pentru care era platit in perioada producerii accidentului si nici dupa
producerea acestui eveniment, deoarece lipsa unui brat face imposibila
prestarea acestei activitati.
Curtea a constatat ca reclamantului nu-i pot fi acordate despagubiri materiale
pe jumatate sau scazandu-se anumite sume achitate in anii 2004 - 2006,
intrucat acestea nu pot fi acordate partial, deoarece s-ar fi incalcat principiul
reparatiei integrale ce guverneaza materia raspunderii civile delictuale ale carei
reguli se aplica in cauza de fata. Handicapul reclamantului angajat este unul
permanent si nu inceteaza nici in anul 1985 si nici in anul 1988, astfel ca
acesta are dreptul de a i se achita prejudiciul suferit ca urmare a accidentului
de munca pana la pensionare.
In concluzie, Curtea a retinut ca tribunalul a pronuntat o hotarare legala.
Ultima critica este nefondata, deoarece tribunalul a pronuntat o hotarare care
cuprinde situatia de fapt si de drept pe care se sprijina sentinta si nici nu
cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii, in cauza neoperand
prevederile art.304 pct.7 Cod procedura civila.
In speta exista raport de cauzalitate dintre fapta culpabila a unitatii parate si
prejudiciul produs reclamantului, deoarece S.C. "ROLAST" S.A. Pitesti nu si-a
indeplinit obligatiile ce-i reveneau pe linia asigurarii si securitatii muncii in ceea
ce-l priveste pe reclamant, fapt care a condus la producerea accidentului de
munca si la existenta prejudiciului solicitat de intimat. S-a constatat de catre
Curte ca in speta sunt indeplinite conditiile cumulative prevazute de art.998-
999 Cod civil referitoare la raspunderea civila delictuala.
De asemenea, in litigiu opereaza si dispozitiile art.1000 alin.3 Cod civil, intrucat
persoanele mentionate in procesul verbal si sanctionate erau la acea data,
respectiv anul 1985, salariatii unitatii parate, iar fapta a avut loc cu ocazia
exercitarii de catre acestia a atributiilor de serviciu.
In mod corect tribunalul a apreciat ca repararea prejudiciului material fata de
reclamant se impune prin acordarea unei sume globale pentru a putea fi
eficienta si tinand cont ca pentru intimat in ceea ce priveste infirmitatea nu
exista reversibilitate, aceasta fiind permanenta, iar in materia raspunderii civile
delictuale exista principiul repararii integrale a prejudiciului si nu pe jumatate
sau fractionar, asa cum gresit sustine recurenta.
Faptul ca tribunalul a avut in vedere suma stabilita in varianta a II-a a raportului
de expertiza completat in cauza si a motivat  de ce s-a ales aceasta varianta
nu reprezinta o incalcare a legii, intrucat este atributul instantei de judecata de
a omologa varianta din raportul de expertiza care raspunde cel mai bine, ca si
suma, prejudiciului cauzat reclamantului.
Tribunalul a statuat suma ce reprezinta prejudiciul material ce trebuie acordat
reclamantului, tinand cont de acordarea unei sume globale si nu a unei
prestatii periodice pentru motivele ce s-au aratat mai sus in considerente.
Sub aspectul intinderii prejudiciului suferit de reclamant, in mod corect
tribunalul a acordat in parte suma cuvenita intimatului drept prejudiciu de
agrement si estetic, avand in vedere culpa comuna a celor doua parti
procesuale
Referitor la faptul ca prin acordarea sumei  reprezentand prejudiciul material
catre reclamant s-ar crea o discriminare intre acesta si persoanele angajate
indisponibilizate de la parata S.C. "ROLAST" S.A. Pitesti, Curtea a retinut ca in
speta nu opereaza institutia discriminarii, intrucat pentru reclamant exista o alta
situatie de fapt si anume faptul ca acesta a ramas cu o infirmitate permanenta
ca urmare a producerii unui accident de munca si a faptului ca acesta nu mai
poate presta activitati in campul muncii asa cum o poate face orice angajat
disponibilizat.
Pentru toate aceste considerente, in baza art.312 din Codul de procedura civila
recursul declarat de parata a fost respins ca nefondat, iar in baza art.274 din
Codul de procedura civila, recurenta a fost obligata  sa plateasca intimatului
R.M. suma de   2000 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat in
faza de recurs.

15. Corelarea disp. art. 194 alin. 3 si 4 din Legea nr.19/2000 cu art. 20 alin. 3
din Legea nr.164/2001
Art. 194 alin. 3 si 4 din Legea nr.19/2000
Art. 20 alin. 3 din Legea nr.164/2001

Interpretand insa sistematic prevederile mentionate mai sus si pe cele ale
art.194 alin.(3) si (4) din Legea nr.19/2001, observam ca intentia legiuitorului
este aceea de acordare cumulata a drepturilor de pensie stabilite in sisteme de
pensii diferite, in situatia in care persoana in cauza indeplineste conditiile
pentru a fi inscrisa in doua sisteme de pensii.
Situatia contestatorului este insa alta, si anume aceea ca desi a avut calitatea
de cadru militar si a indeplinit serviciul militar ca elev al unei scoli militare,
perioada de serviciu fiind redusa, nu a indeplinit conditiile legale pentru a
beneficia de pensie militara.
Altfel spus, desi a realizat vechimea in serviciul militar, contestatorul nu a
beneficiat de pensie pentru aceasta vechime.
Situatia este transata in prevederile art.20 alin.(3) din Legea nr.164/2001
privind pensiile militare de stat, cu modificarile ulterioare, potrivit carora
perioadele de vechime in serviciu sunt recunoscute ca perioade de contributie
in sistemul public de pensii si se au in vedere la stabilirea pensiei in unul dintre
cele doua sisteme.
Cum contestatorul nu poate beneficia de pensie militara, perioadele de
vechime in serviciul militar se vor avea in vedere, conform legii, la stabilirea
pensiei in sistemul public de pensii.

(Decizia civila nr.1440/R-CA din 20 octombrie 2009)