La data de 13.02.2009, contestatorul S.G., in contradictoriu cu intimata Societatea de Asigurare Reasigurare ARDAF, a formulat contestatie impotriva deciziei nr. 1328/24.12.2008 emisa de intimata, solicitand anularea acesteia, cu cheltuieli de ...

La data de 13.02.2009, contestatorul S.G., in contradictoriu cu intimata
Societatea de Asigurare Reasigurare ARDAF, a formulat contestatie impotriva
deciziei nr. 1328/24.12.2008 emisa de intimata, solicitand anularea acesteia,
cu cheltuieli de judecata.
In motivare, contestatorul a aratat ca prin decizia de mai sus a fost sanctionat 
cu reducerea salariului de baza pe o perioada de 3 luni cu 5%, retinandu-se ca
nu si-a respectat obligatia de a organiza activitatea serviciilor si
compartimentelor componente ale Sucursalei Ardaf Muntenia Pitesti. Decizia
este nelegala pentru ca a fost emisa la 24.12.2008, dar comunicata pe adresa
de email la data de 16.01.2009, incalcandu-se astfel disp.art.268 alin.3 Codul
Muncii, in cuprinsul ei nu au fost mentionate motivele pentru care i-au fost
inlaturate apararile formulate in scris in timpul cercetarii prealabile disciplinare ,
contravenind astfel disp.art. 268 alin.2 Codul Muncii si sanctiunea a fost
stabilita cu incalcarea vadita a disp.art.266 Codul Muncii.
Decizia este si netemeinica pentru ca sanctiunea s-a aplicat apreciindu-se  ca
a adus prejudicii unitatii parate prin modul sau defectuos de lucru, ceea ce
contravine rezultatelor obtinute de sucursala pe perioada activitatii sale,
aceasta situandu-se in permanenta in topul primelor 5 sucursale din cadrul
societatii, atat sub aspectul volumului primelor incasate, cat si al indicatorilor
de performanta.
La data de 29.04.2009, contestatorul si-a  completat contestatia, solicitand
obligarea intimatei la plata de daune morale in cuantum de 25000 lei,
reprezentand prejudiciul de imagine creat prin aplicarea sanctiunii. Prin
aceeasi cerere, contestatorul si-a precizat si obiectul cererii de chemare in
judecata, sustinand ca isi mentine motivele indicate in cuprinsul celei initiale si
ca invoca exceptia nulitatii absolute a deciziei nr.1328/2008.
S-a aratat ca intimata a incalcat dispozitiile art.267 alin.1 Codul muncii intrucat
procedura cercetarii disciplinare prealabile s-a desfasurat cu nerespectarea    
prevederilor legale in materie.
In cuprinsul deciziei de sanctionare nu este descrisa complet fapta socotita
drept abatere disciplinara, nu sunt mentionate  textele de lege ori dispozitiile 
din contractul colectiv sau individual de munca, regulamentul intern, dispozitia
sau ordinul  unui conducator ierarhic  ce au fost incalcate de contestator
,precum si motivele pentru care au fost inlaturate apararile sale  formulate in
timpul cercetarii disciplinare prealabile. S-a mai sustinut ca trimiterea din
cuprinsul deciziei la referatul nr.770/19.12.2008 al Comisiei de Cercetare
Disciplinara nu poate acoperi cerinta prev.de  art.268 alin.2 Codul muncii .
A concluzionat contestatorul ca lipsa oricareia din  mentiunile de mai sus
atrage nulitatea absoluta a deciziei .
A mai aratat contestatorul ca nu a savarsit nicio abatere disciplinara intrucat
rezultatele activitatii sale au fost de exceptie, aducand castiguri substantiale
pentru societatea intimata  si pozitia  a doua  la nivel national pentru sucursala
pe care o conduce  in calitate  de director.
Prin intampinare intimata a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata
aratand ca a fost aplicata corect contestatorului sanctiunea  intrucat in
activitatea acestuia au fost constatate o serie de  deficiente, cauzand in mod
implicit desfasurarea in mod deficitar a atributiilor de serviciu si de catre ceilalti
angajati din subordinea acestuia si producerea unui prejudiciu unitatii .
  S-a mai sustinut ca intimata a  respectat procedura cercetarii disciplinare
prealabile, aceasta  s-a efectuat  in prezenta salariatului, obiectul cercetarii,
data si locul intrevederii  au fost stabilite, au fost indicate si motivele pentru
care au fost inlaturate apararile formulate de contestator in timpul cercetarii
disciplinare prealabile. De asemenea, intimata a precizat ca a raspuns
obiectiunilor contestatorului formulate cu ocazia cercetarii disciplinare, acestea 
fiind  consemnate in cuprinsul referatului din data de 19.12.2008 si ca
sanctiunea nu a fost aplicata in fapt.
La data de 20.05.2009 intimata a invocat exceptia lipsei de interes avand in
vedere ca sanctiunea nu a fost aplicata, exceptie pe care instanta a respins-o
la data de 03.06.2009 pentru motivele indicate in cuprinsul incheierii din acea
data.
In urma probelor administrate in cauza, Tribunalul Arges prin sentinta civila
nr.1103/CM/17.07.2009 a admis in parte contestatia formulata, a constatat
nulitatea absoluta a deciziei nr.1328 din 24 decembrie 2008 emisa de intimata
si a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecata.
S-a retinut de instanta de fond la pronuntarea acestei sentinte ca in decizia de
sanctionare emisa de intimata fapta pretins a fi abatere disciplinara nu a fost
descrisa concret, nu au fost mentionate aspectele ce o individualizeaza (data
savarsirii, modalitatea in care s-a comis). Intimata a mentionat in cuprinsul
deciziei ca salariatul a incalcat  anumite  atributii de serviciu pe care le
enumera insa, abstract, neindicand,  de exemplu, care au  fost sarcinile trasate
de conducerea unitatii neglijate de contestator  si in ce mod au fost incalcate;
numarul dosarelor de dauna si datele care nu au fost inregistrate sau nu
corect, etc., pentru ca instanta sa poata exercita controlul asupra temeiniciei
deciziei. Lipsa acestor mentiuni nu poate fi suplinita de existenta lor in
cuprinsul referatului de cercetare prealabila, mai ales ca nu exista dovada ca
acesta a fost comunicat salariatului odata cu decizia de sanctionare. Lipsa
motivarii in fapt a deciziei de sanctionare,  potrivit art. 268 alin.2 lit.a  Codul
Muncii atrage  nulitatea absoluta a acesteia .
 Din cuprinsul deciziei lipsesc, de asemenea si motivele pentru care au fost
inlaturate apararile salariatului formulate cu ocazia cercetarii disciplinare
instanta neputand verifica daca a avut loc o cercetare disciplinara efectiva in
cadrul careia contestatorul si-a putut exercita dreptul la aparare. Acest  viciu de
forma al deciziei, potrivit art. 268 alin.2 lit.c Codul Muncii se sanctioneaza tot
cu nulitatea absoluta a deciziei. De asemenea,  lipsa cercetarii prealabile
disciplinare constituie, la randul ei o alta cauza de nulitate a deciziei potrivit
disp.  art.267 alin.1 Codul muncii .
 Intimata nu a motivat in drept decizia, neindicand prevederile din  dispozitiile
din contractul colectiv sau individual de munca, regulamentul intern, dispozitia
sau ordinul  conducatorului ierarhic  ce au fost incalcate de contestator,  ceea
ce constituie potrivit art. 268 alin.2 lit.b Codul muncii un alt  motiv de nulitate
absoluta a deciziei .
In privinta  daunelor morale instanta a apreciat ca acestea nu pot fi acordate
contestatorului atata timp cat  nu au fost prevazute in contractul colectiv de
munca, contractul individual de munca  sau de lege.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs, in termen legal, atat contestatorul
si intimata.
S-a aratat in recursul declarat de contestator, ca sentinta instantei de fond este
nelegala si netemeinica, urmand a fi reanalizata cauza sub aspectul
prevederilor art.3041 Codul muncii, intrucat in mod gresit s-a respins capatul
de cerere privind plata daunelor morale.
Instanta nu a avut in vedere ca prevederile art.295 alin.1 din Codul muncii se
intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatia muncii, iar art.269 alin.1
din Codul muncii prevede ca angajatorul este obligat in temeiul normelor si
principiilor raspunderii civile contractuale sa-l despagubeasca pe salariat in
situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa
angajatorului, in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu
serviciul.
Interpretarea corecta a acestui text de lege este aceea ca, daca nu exista o
clauza expresa in Contractul individual de munca sau in Contractul colectiv cu
privire la acordarea acestor daune se poate apela la calea dreptului comun,
adica la raspunderea civila delictuala instituita prin art.998-999 Cod civil.
Nu s-a avut in vedere prejudiciul grav de imagine ce i-a fost adus
contestatorului in cadrul firmei prin aplicarea sanctiunii, imaginea sa fiind grav
deteriorata. Aceasta sanctiune ii afecteaza imaginea si reputatia nestirbita in
cadrul societatii si in acest fel se aduc prejudicii majore sanselor sale de
promovare in cadrul firmei.
Fata de motivul aratat s-a solicitat admiterea recursului si modificarea in parte
a sentintei civile atacate, in sensul admiterii in totalitate a contestatiei
formulate.
In recursul declarat de intimata s-a criticat sentinta instantei de fond ca
nelegala si netemeinica fata de motivul de casare prevazut de art.304 pct.9
Cod pr.civila, solicitandu-se reanalizarea cauzei si sub aspectul prev.de
art.3041 Cod pr.civila.
1. In mod gresit instanta de fond a retinut ca fapta pretins a fi abatere
disciplinara nu a fost descrisa concret si nu au fost mentionate aspectele care
o individualizeaza, desi, din analiza deciziei de sanctionare se observa ca in
cuprinsul acesteia se face trimitere la referatul nr.570/19.12.2008 intocmit de
Comisia de cercetare si disciplina si la rezolutia conducerii societatii, acte care
au stat la baza emiterii deciziei de concediere nr.1328 din 24 decembrie 2008.
Prin acest referat s-a stabilit in mod concret si detaliat care au fost deficientele
constatate, care au fost obiectiunile si motivatiile contestatorului, precum si
propunerile facute de conducerea societatii.
In mod gresit instanta de fond a apreciat ca din cuprinsul sentintei lipsesc
motivele pentru care au fost inlaturate apararile contestatorului formulate cu
ocazia cercetarii disciplinare.
Din actele dosarului rezulta in mod cert ca a fost numita o comisie de cercetare
disciplinare care a efectuat cercetarea prealabila, ocazie cu care contestatorul
si-a formulat apararile, iar motivele pentru care au fost inlaturate fiind cele
prevazute in referatul nr.770/19.12.2009.
De asemenea, in mod gresit instanta a retinut ca intimata nu a motivat in drept
decizia, desi se arata in decizie ca a fost sanctionat in baza art.264 alin.1 lit.d
si art.266 si 267 alin.1 din Codul muncii pentru faptele prevazute de referatul
nr.670/19.12.2008.
Ca urmare, in mod eronat instanta de fond a apreciat ca nu au fost indeplinite
conditiile prevazute de art.268 alin.2 din Codul muncii la emiterea deciziei de
sanctionare.
2. In mod gresit instanta de fond a respins exceptia lipsei de interes ridicata de
intimata in promovarea contestatiei. Aceasta, intrucat, desi a fost comunicata
decizia de sanctionare contestatorului aceasta nu a fost niciodata pusa in
aplicare, pana in prezent acestuia neretinandu-i-se vreo suma de bani din
salariu.
Cum indeplinirea conditiei interesului este necesara nu numai la momentul
formularii cererii de chemare in judecata, ci si la data pronuntarii sentintei,
instanta trebuia sa respinga contestatia ca ramasa fara obiect.
Fata de motivele aratate s-a solicitat admiterea recursului si modificarea
sentintei instantei de fond, in sensul respingerii contestatiei formulate.
Recursul declarat de contestator a fost admis, cu consecinta casarii in parte a
sentintei si trimiterii spre rejudecare la aceeasi instanta a capatului de cerere
privind plata daunelor morale. A fost mentinuta in rest sentinta atacata si a fost
respins recursul formulat de intimata.
In considerentele acestei decizii, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Obiectul contestatiei de fata il formeaza obligarea intimatei la anularea deciziei
de sanctionare.
Ulterior, contestatorul si-a completat contestatia solicitand obligarea intimatei la
plata de daune morale in cuantum de 25.000 lei, reprezentand prejudiciul de
imagine creat prin aplicarea sanctiunii.
Instanta de fond a admis in parte contestatia formulata si a constatat nulitatea
absoluta a deciziei nr.1328 din 24 decembrie 2008.
S-a mentionat in considerentele sentintei ca in privinta daunelor morale se
apreciaza ca nu pot fi acordate contestatorului, nefiind prevazute in contractul
de munca.
Instanta de fond nu s-a pronuntat in nici un fel in dispozitivul sentintei asupra
acestui capat de cerere, nu a analizat in fond cererea privind plata daunelor
morale, in ce constau acestea, temeiul legal al solicitarii daunelor morale si
daca se acorda sau nu.
Procedand in acest mod, instanta de fond nu a clarificat obiectul actiunii si, mai
mult, nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere, motiv de casare prevazut
de art.304 pct.6 Cod procedura civila.
Fata de acest motiv a fost admis recursul declarat de contestator, cu
consecinta casarii in parte a sentintei atacate si trimiterii cauzei spre
rejudecare la aceeasi instanta privind cererea de plata a daunelor morale, fiind
mentinute in rest prevederile sentintei atacate.
Recursul declarat de intimata a fost respins ca nefondat, pentru urmatoarele
considerente:
Prin decizia nr.1328 din 24 decembrie 2008, intimata-recurenta a dispus
sanctionarea contestatorului S.G. cu reducerea salariului de baza pe o durata
de 3 luni cu 5%.
S-a precizat in motivarea contestatiei ca masura sanctiunii disciplinare s-a luat
avand in vedere faptul ca, datorita modului defectuos de lucru se creeaza
posibilitatea prejudicierii patrimoniale a societatii si ca este sanctionat pentru
nerespectarea obligatiilor ce-i revin din contractul de munca.
Potrivit art.268 alin.2 lit.a, c, d din Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii
absolute, decizia de sanctionare disciplinara trebuie sa contina: descrierea
faptei care constituie abatere disciplinara, motivele pentru care au fost
inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare
prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuata cercetarea, temeiul de
drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica.
Rezulta astfel ca, pentru a fi legala o decizie de sanctionare trebuie sa
cuprinda toate elementele enumerate in textul citat. Lipsa uneia dintre ele
atrage nulitatea absoluta a masurii dispuse de angajator.
Referitor la mentiunea de la lit.a, in decizie trebuie descrisa in concret fapta
pentru care a fost sanctionat cel in cauza.
Simpla mentiune ca, datorita modului defectuos de lucru se creeaza
posibilitatea prejudicierii patrimoniale a societatii, cat si nerespectarea obligatia
de a organiza activitatea de asigurari si daune, de a organiza si raspunde de
indeplinirea sarcinilor trasate de aplicarea normelor si regulamentelor
societatii, nu este de natura a preciza in ce a constat atitudinea contestatorului
si prin ce a contravenit deontologiei profesionale.
De asemenea, art.268 alin.2 din Codul muncii face distinctie intre descrierea
faptei, adica indicarea situatiei de fapt in materialitatea ei, prevazuta la lit.a si
motivarea in fapt si in drept prevazuta la lit.d, adica indicarea dispozitiilor in
baza carora se aplica sanctiunea, adica precizarea articolului, alineatului,
literei. dispozitiilor legale regulamentare din contractul colectiv de munca
nesocotit de acesta.
Precizarea prevederilor statutului, regulamentului de ordine interioara,
contractului colectiv de munca incalcate, are relevanta pentru ca instanta sa
poata stabili si verifica daca, intr-adevar, fapta salariatului constituie abatere
disciplinara si daca se incadreaza printre obligatiile impuse acestuia.
Numai prin indicarea in decizia de sanctionare a motivelor pentru care            
s-au inlaturat apararile formulate de salariatul invinuit se asigura in mod real si
efectiv dreptul lui la aparare.
Fata de prevederile art.268 alin.2 se retine in mod clar ca acest text, prin
fiecare componenta a sa, deci si in ceea ce priveste prevederile de la lit.a, c si
d, statorniceste o nulitate absoluta pentru nerespectarea unei cerinte de forma
ad validitatem, nulitate care, in lipsa unui text in sens contrar, nu se poate
acoperi prin confirmare.
Intrucat, asa cum s-a retinut in mod corect de instanta de fond, in decizie nu s-
a mentionat descrierea faptei, motivele pentru care au fost inlaturate apararile
contestatorului si temeiul de drept al aplicarii sanctiunii, asa cum prevad
disp.art.268 alin.2 Codul muncii, in mod corect  s-a constatat nulitatea deciziei
emise.
Si cel de-al doilea motiv de recurs s-a retinut a fi neintemeiat, intrucat, atata
vreme cat s-a formulat o contestatie impotriva deciziei de sanctionare, instanta
a solutionat-o in fond si a constatat ca este nula, neputand aprecia lipsa de
interes. Intimata avea posibilitatea sa anuleze decizia in masura in care nu
trecea la executarea acesteia.
Fata de cele aratate, recursul declarat de intimata a fost respins ca nefondat in
baza art.312 alin.1 Cod procedura civila.

13. Competenta de solutionare a cauzei pentru directorii executivi ai
societatilor comerciale
Art. 152 din Legea nr. 31/1990
Art. 2 alin. 1 lit. a) Cod procedura civila
Art. 37 alin. (3) din Legea nr.304/2004

Inca din perioada in care se pretinde ca au fost indeplinite operatiunile
cauzatoare de prejudicii, Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale,
modificata, prevedea la art.147 pentru directorii executivi, o raspundere fata de
societate pentru neindeplinirea indatoririlor lor, care opereaza in aceleasi
conditii cu raspunderea administratorilor, chiar daca ar exista o conventie
contrara.
Aceste prevederi au fost pastrate neschimbate in formele ulterioare ale legii,
insa in cuprinsul art. 152.
Ceea ce prevede expres Legea nr. 31/1990 in formele recent intrate in vigoare
este faptul ca directorii societatii comerciale pe actiuni, cum este reclamanta,
nu pot incheia cu aceasta contracte de munca.
Din interpretarea sistematica a prevederilor legale mai sus mentionate rezulta
ca directorii executivi ai societatilor comerciale raspund fata de acestea ca si
administratorii societatii pentru neindeplinirea atributiilor potrivit dispozitiilor
referitoare la mandat si celor speciale din lege, chiar si atunci cand sunt
salariati ai acesteia.
Fiind asimilati cu administratorii chiar si in situatia in care sunt salariati ai
societatii, directorii executivi poarta fata de societate o raspundere intemeiata
pe mandatul comercial, nu o raspundere patrimoniala in intelesul Codului
muncii - cu privire la daunele produse societatii comerciale din vina si in
legatura cu munca lor.
Data fiind cauza pretentiilor formulate prin cererea de chemare in judecata,
natura litigiului este comerciala, competenta de solutionare a acestuia fiind cea
reglementata de art. 2 alin. 1 lit. a) Cod procedura civila, fata de valoarea
obiectului.
Cum insa prin norme de organizare judecatoreasca - art. 37 alin. (3) din Legea
nr.304/2004 privind organizarea judiciara, republicata - s-a prevazut preluarea
de catre tribunalele specializate a cauzelor de competenta tribunalului in
domeniile in care se infiinteaza, curtea constata ca prin incalcarea normelor
mentionate privitoare la compunerea instantei, litigiul a fost solutionat de Sectia
Civila a Tribunalului Arges, si nu de tribunalul specializat - Tribunalul
Comercial Arges.

(Decizia civila nr.1381/R-CM din 13 octombrie 2009)