Prin incheierea din 14.12.2009, pronuntata de Tribunalul Valcea, printre altele, s-a admis cererea formulata de inculpatul R. T. V. si, in baza art.145 alin. 2/3 Cod procedura penala, s-a inlocuit obligatia prevazuta de art.145 alin.1/1 Cod pro...

Prin incheierea din 14.12.2009, pronuntata de Tribunalul
Valcea, printre altele, s-a admis cererea formulata de inculpatul R. T. V. si,
in baza art.145 alin. 2/3 Cod procedura penala, s-a inlocuit obligatia
prevazuta de art.145 alin.1/1 Cod procedura penala, stabilita in sarcina
acestuia, de a nu parasi localitatea de domiciliu, in sensul incuviintarii de a
parasi localitatea si tara, pe o perioada cuprinsa intre 20 decembrie 2009 si
pana la 10 ianuarie 2010, pentru a se deplasa in Italia.
              S-a impus in sarcina inculpatului R. T. V. obligatia de a 
prezenta organului de politie desemnat cu supravegherea, acte cu care sa
justifice deplasarea in Italia pe perioada cuprinsa in prezenta incheiere, la
data intoarcerii in tara, atragandu-i-se atentia asupra art.145 alin.3 Cod
procedura penala.
              Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a
apreciat, in raport de actele medicale depuse care dovedesc agravarea
afectiunilor de care inculpatul sufera, ca pe parcursul judecatii cauzei au
intervenit motive care justifica inlocuirea masurii preventive de a nu parasi
localitatea cu posibilitatea de a se deplasa in strainatate (Italia), pentru
investigatii de specialitate, pe o perioada determinata de timp.
              S-a conchis ca exista suficiente motive care sa determine
tribunalul sa admita aceasta cerere, avand totodata suficiente garantii ca
inculpatul nu va incerca in nici un fel sa se sustraga cercetarii judecatoresti,
precum si perioada relativ redusa de timp a inlocuirii masurii preventive,
respectiv, o perioada determinata ca timp, 20 decembrie 2009 - 10 ianuarie
2010.
              Prin decizia penala nr.765/R/MF/17.12.2009, pronuntata de
Curtea de Apel Pitesti a fost admis recursul formulat de Parchetul de pe
langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a
Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Biroul Teritorial
Valcea, impotriva incheierii din 14 decembrie 2009, pronuntata de
Tribunalul Valcea in dosarul nr.19/90/2009.
              A fost casata, in parte, incheierea atacata, in sensul ca, pe
fond, respinge cererea formulata de inculpatul R. T. V.
              Pentru a pronunta aceasta decizie, in preambulul
considerentelor au fost prezentate dispozitiile aplicabile; astfel: masura
obligarii de a nu parasi localitatea este o masura restrictiva de libertate, care
consta, conform art.145 alin.1 Cod procedura penala, "in indatorirea impusa
inculpatului. . .de a nu parasi localitatea in care locuieste, fara incuviintarea
organului care a dispus masura". Ea este insotita de o serie de obligatii
prevazute la alin.1/1 si ½ ale aceluiasi articol.
              Masura obligarii de a nu parasi tara prevazuta de art.145/1
Cod procedura penala, impune acelasi tip de indatoriri, insa libertatea de
miscare a inculpatului este mai mare, avand la dispozitie intregul teritoriu al
tarii. Ea este, de asemenea, insotita de obligatiile mentionate anterior.
              In continuare, in raport de cele doua dispozitii legale, curtea
a subliniat ca Textul invocat de prima instanta pentru a admite cererea
inculpatului de a pleca in Italia 22 de zile, este art.145 alin.2/3 Cod
procedura penala, insa, este gresit aplicat.
              Practic, instanta de fond a inlocuit masura preventiva
prevazuta de art.145 Cod procedura penala, cu masura preventiva
prevazuta de art.145/1 Cod procedura penala, deoarece numai astfel putea
permite inculpatului si parasirea tarii.
              Asa cum s-a aratat anterior, articolul 145 alin.2/3 Cod
procedura penala, invocat de prima instanta pentru a admite cererea
inculpatului de a pleca in Italia 22 de zile este  gresit aplicat, deoarece el
permite doar modificarea, inlaturarea sau incetarea obligatiilor ce insotesc
masura preventiva, pentru inlocuirea masurii preventive temeiul fiind art.139
Cod procedura penala.
              Mai mult, asa cum corect sustine parchetul, formularea din
textul "impunerea unor noi obligatii, fie inlocuirea sau incetarea celor
existente" presupune modificarea unora dintre obligatii incepand de la
momentul la care instanta se pronunta, pentru viitor, pana la aparitia unor
noi motive care sa le modifice din nou, nepermitand inlaturarea lor cu
caracter temporar si reintrarea in fiinta a vechilor obligatii prin simpla trecere
a perioadei de timp pentru care au fost "suspendate".
              Analizand in continuare temeinicia incheierii recurate, sub
aspectul criticat de parchet, curtea constata ca nu s-au schimbat temeiurile
avute in vedere la momentul luarii masurii obligarii de a nu parasi
localitatea, astfel incat aceasta sa fie inlocuita cu o alta masura preventiva
mai blanda.
              Deplasarea inculpatului in strainatate nu este nici necesara
acestuia si nici oportuna din perspectiva interesului instructiei penale.
Aceasta, deoarece, intre persoana care a formulat invitatia si inculpat nu
exista nici o legatura de rudenie sau afinitate, in mod gresit prima instanta
retinand ca D. M. ar fi mama sotiei inculpatului, cata vreme acesta nu este
casatorit.

3. Liberarea provizorie sub control judiciar. Lipsa pericolului de sustragere a
inculpatului de la judecata. Argumente.
       Art.1602 si urm. Cod procedura penala
              
       Varsta inculpatului, statutul de persoana casatorita, intretinerea a
doi copii minori, ocupatia sa de administrator al firmei, lipsa antecedentelor
penale, legaturile sale de familie, buna conduita anterior savarsirii faptei si
ulterior acestui moment, contributia minora sunt argumente in sensul
inexistentei pericolului de sustragere a inculpatului de la judecata.
     
     (Incheierea
nr.131/F/10.12.2009)