PREZUMTIILE LEGALE

PREZUMTIILE LEGALE.

Art.1203 Cod civil

         Aprecierea valorii prezumtiilor   este lasata de  art. 1203
cod civil la intelepciunea judecatorilor.  Prezumtia  retinuta de
instanta de apel,  ca paratul A.M. a lipsit de la judecata cauzei si
nu a fost preocupat de atribuirea vreunei variante de lotizare,  nu 
este o prezumtie ce nu poate fi rasturnata prin proba contrara,
valoarea sa fiind relativa. In consecinta, prin aplicarea acestei
prezumtii, instanta de apel a interpretat gresit dispozitiile art. 1203
cod civil, care permit magistratului  sa se pronunte decat
intemeindu-se pe  prezumtii, care sa aiba o greutate si puterea de a
naste probabilitate.

         (Decizia civila nr.1444/R/09 noiembrie 2006 pronuntata de Curtea
de Apel Pitesti)
         
         Constata ca prin actiunea inregistrata la data de 6.07.2004
reclamantii G.G., B.L. si A.I.F. au chemat in judecata pe paratul A.M.
solicitand iesirea din indiviziune asupra  averii ramase de pe urma
defunctilor A.F. si A.G.
         S-a mai solicitat ca judecata sa se faca si in contradictoriu cu
numitul P.N.
          In motivarea actiunii se  precizeaza ca partile sunt
descendentii defunctilor A.F. decedata la 10.03 .1990 si A.G., decedat la
24.09.1991, iar bunurile ce compun masa succesorala sunt: o casa de
locuit compusa din 3 camere si dependinte impreuna cu terenul aferent
de 220 m.p situat in Curtea de Arges, str. Daniel Sterescu.
         Aceste bunuri  au fost instrainate de paratul A.M., fara
acordul celorlalti mostenitori, numitului P.N., in anul 1991,  solicitandu-
se iesirea din indiviziune, prin atribuirea bunurilor in natura, in loturile
reclamantilor.
         P.N. a  formulat cerere de interventie  in interes propriu prin
care a solicitat obligarea tuturor mostenitorilor la plata contravalorii   
imbunatatirilor aduse imobilelor mentionate in  cuprinsul cererii si
pentru a se institui in favoarea sa un drept de retentie pana la  achitarea
despagubirilor in suma de circa 5.000.000 lei .
         Prin sentinta civila nr.17/10.01.2004 a Judecatoriei Curtea de
Arges a fost admisa actiunea, s-a dispus iesirea din indiviziune a partilor
asupra bunurilor ramase de pe urma autorilor A.F., decedata la
10.03.1990 si A.G., decedat la 24.09.1991, conform variantei a doua din
raportul de expertiza in sensul ca s-a atribuit reclamantilor G.G. si B.L.
sulta in suma de 138.500.000 lei,  lui A.I.F. sulta in suma de 69.250.000
lei, iar paratului A.M.  primeste in natura terenul de 220 m.p situat in
Curtea de Arges, precum si casa aflata pe acest teren si plateste sulta
celor 2 loturi. A fost respinsa cererea de interventie, ca ramasa fara
obiect.
         Pentru a hotari astfel instanta de fond a retinut ca partile sunt
descendenti ai celor doi  autori , iar masa succesorala se compune din 
terenul de 220 m.p aferent casei cu 3 camere, imobile ce au fost vandute
intervenientului P.N. cu un  act sub semnatura privata astfel incat
instanta a considerat de  cuviinta sa atribuie in lotul vanzatorului aceste
imobile.
         Impotriva sentintei civile nr. 17/10.01.2004 au formulat apel
reclamantele G.G. si B.L., pentru urmatoarele considerente.
         Pentru terenul ce face obiectul partajului ce a fost cumparat
de intervenientul P.N. prin act sub semnatura privata nu poate opera nici
o conventie, astfel conform dispozitiilor Legii nr.18/1991 acesta putea fi
instrainat decat prin act in forma autentica.
          Apelantele critica solutia instantei care retine ca intre
mostenitori nu au existat divergente cu privire la vanzarea facuta catre
P.N.
         Atribuirea bunului in lotul lui A.M. este facuta la cererea
intervenientului P. si nu la cererea lui A.M., care nu a fost prezent
niciodata in instanta.
         Se mai solicita completarea raportului de expertiza in sensul
efectuarii unei noi variante de lotizare, iar expertul sa precizeze daca este
posibila atribuirea si impartirea in natura a imobilelor in mai multe loturi.
         Prin decizia civila nr.400 din 05 aprilie 2006, pronuntata de
Tribunalul Arges, in dosarul nr. 1781/cv/2005,  a fost admis apelul
declarat de reclamanti impotriva sentintei civile nr.17 din 10 ianuarie
2004, pronuntata de Judecatoria Curtea de Arges, in dosarul
nr.2063/2004 si schimbata  in tot sentinta, in sensul ca s-a  dispus iesirea
din  indiviziune a partilor conform variantei I din raportul de expertiza
intocmit in dosarul de fond de inginerul-expert tehnic C.C. ( filele 4 si 5
din dosarul de fond) dupa cum urmeaza: Lotul A G.G. si B.L. in valoare
de 138.500.000 lei, imobil integral = 277.000.000 lei, casa de locuit =
216.000.000 lei, teren 220,00 m.p = 61.000.000 lei total val= 277.000.000
lei. S-a acordat sulta total valoare lot A = 138.500.000 lei, Lotul A da
sulta astfel: catre Lotul B da suma de 69.250.000 lei, catre Lotul C da
suma de 69.250.000 lei , lotul B - A.I.F. valoare 69.250.000 lei, nu
primeste bunuri in natura. Primeste sulta de la lotul A in valoare de
69.250.000 lei, total valoare lotul B = 69.250.000 lei., Lotul C - A.M. in
valoare de 69.250.000 lei, nu primeste bunuri in natura, primeste sulta de
la lotul A  de 69.250.000 lei, total valoare lot C = 69.250.000 lei.
              A fost admisa  cererea de interventie in interes propriu
formulata de P.N. si obligate cele doua apelante sa plateasca acestuia
suma de  18.300.000 lei ROL, cu titlu de despagubiri civile constand in
imbunatatirile aduse casei si terenului in litigiu. S-au compensat 
cheltuielile de judecata.
     Pronuntand aceasta decizie instanta de apel a retinut in esenta
urmatoarele:
         In atribuirea variantelor de lotizare trebuia  pornit de la faptul
ca paratul A.M. a lipsit atat de la judecarea in fond a cauzei, cat si in apel,
nefiind preocupat de atribuirea unei anumite variante de lotizare, astfel
incat  reclamantele care au fost prezente atat in fond cat si in apel si care
au fost preocupate sa primeasca in lotul lor bunurile in natura instanta de
fond  era obligata sa le atribuie varianta prin care ocupau in indiviziune
casa si terenul aferent, in acest fel asigurandu-se o mai buna aplicare a
art.741 Cod civil, astfel incat mai multi copartasi sa le fie atribuite bunuri
in natura conform art. 741 Cod civil, si prin atribuirea acestei variante se
realizeaza o partajare efectiva, o finalitate a partajului, spre deosebire de
varianta omologata de prima instanta care duce la primirea de catre
intervenient a tuturor bunurilor supuse partajului.
         De asemeni  este lovita de nulitate conventia incheiata intre
paratul A.M. si intervenientul P.N. in ceea ce priveste terenul supus
partajului intrucat in temeiul dispozitiilor Legii nr.18/1991 terenurile nu
puteau fi instrainate decat prin  forma autentica.
         Cererea de interventie  a fost  admisa intrucat s-a facut
dovada ca P.N. a efectuat la imobilul casa cu 2 camere si dependinte 
imprejmuire cu gard de lemn pe 8.40 m.l  din beton,  tencuieli exterioare,
introdus apa curenta, pardoseli din beton, construit copertina auto,
executat soba teracota , lucrari de se ridica la valoarea de 18.300.000 lei
,valoare pentru care va fi admisa cererea de interventie si obligate cele 2
apelante la plata acestora.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs intervenientul
P.N., criticand-o ca fiind nelegala, motiv de recurs prevazut de art. 304
pct. 9 Cod procedura civila.
Arata recurentul ca instanta a interpretat gresit dispozitiile
art.1203 Cod civil in raport de care trebuia sa constate interesul paratului
A.M. pentru atribuirea in natura a celor doua imobile, care i-au fost
instrainate de catre acest parat cu acceptul a celorlalti mostenitori.
Nefiind comod partajabile si pentru a se proteja dreptul
intervenientului, instanta de apel trebuia, potrivit dispozitiilor art.6739
Cod procedura civila,  sa atribuie bunurile paratului A.M., pentru a valida
vanzarea.  Apelantele nu si-au manifestat  intentia de a prelua imobilele,
ci dimpotriva le-a interesat doar latura financiara, respectiv
contravaloarea bunurilor succesorale.
Recursul este fondat.
Aprecierea valorii prezumtiilor  este lasata de  art.1203 Cod
civil la intelepciunea judecatorilor. Prezumtia retinuta de instanta de apel,
ca paratul A.M. a lipsit de la judecata cauzei si nu a fost preocupat de
atribuirea vreunei variante de lotizare, nu este o prezumtie ce nu poate fi
rasturnata prin proba contrara, valoarea sa fiind relativa. In consecinta,
prin aplicarea acestei prezumtii, instanta de apel a interpretat gresit
dispozitiile art.1203 Cod civil, care permit magistratului sa se pronunte
decat intemeindu-se pe prezumtii, care sa aiba o greutate si puterea de a
naste probabilitate.
Pozitia procesuala a paratului nu este de natura a conduce la
prezumtia ca acesta nu doreste sa-i fie atribuit lotul in care au fost incluse
imobilele, instanta avand obligatia in raport de dispozitiile art.129 Cod
procedura civila, sa solutioneze cauza potrivit interesului partilor litigante
si cu respectarea dispozitiilor legale in materie. Totodata, instanta de apel
nu a reusit sa rastoarne prezumtia stabilita de instanta de fond, care a
retinut, interesul paratului de a i se atribui in lot imobilele, cu atat mai
mult cu cat s-a dovedit ca ceilalti comostenitori au fost de acord cu
instrainarea bunurilor  succesorale.
            In speta, ne aflam in situatia vanzarii de catre un mostenitor
cu acordul celorlalti a unor bunuri succesorale, pentru care s-a primit
pretul cerut si s-a predat bunul care a fost folosit neintrerupt de
dobanditor   din anul incheierii conventiei.
Astfel, in cazul unui bun aflat in indiviziune,  vanzarea lui de
catre un coindivizar unui tert nu atrage nulitatea actului de instrainare, ci
supune dreptul dobandit de cumparator unei conditii rezolutorii, a carei
indeplinire  are loc daca  bunul nu a fost atribuit, la iesirea din
indiviziune, coindivizarului care l-a instrainat.
Pronuntand solutia recurata, instanta de apel a nesocotit
dispozitiile art. 6739 Cod procedura civila,  cat si ale art.741 Cod civil,
potrivit carora, la formarea si atribuirea loturilor, se va tine seama si de
acordul partilor, ... faptul ca  unii  dintre coproprietari inainte de a se cere
imparteala  au facut constructii, imbunatatiri cu acordul coproprietarilor,
sau alte asemenea,  respectiv instrainarea imobilelor si efectuarea de
imbunatatiri  cum este situatia in speta de fata.  Instanta va putea dispune
atribuirea bunurilor in intregime unuia dintre copartasi, urmand ca ceilalti
sa primeasca echivalentul banesc al cotelor ce li se cuvin, in astfel de
situatii, legiuitorul ocrotind pe de o parte buna credinta a tertului
cumparator, iar pe de alta parte, siguranta circuitului civil.
Respectand prevederile legale la care am facut referire,
instanta de fond in mod corect a atribuit bunurile succesorale in lotul
paratului A.M., solutia fiind determinata de aplicarea  principiilor la cere
ne-am referit in cele ce preced.
         Fata de considerentele mai sus expuse, recursul este privit ca
fondat si a fost admis ca atare, in temeiul art.312 alin.2 Cod procedura
civila,  cu consecinta modificarii deciziei in sensul respingerii apelului si
mentinerii ca legala si temeinica a sentintei instantei de fond.
        In temeiul art.274 Cod procedura civila, au fost obligati
intimatii la 400 lei cheltuieli de judecata.