PRESCRIPTIA EXTINCTIVA. OBLIGATIA DE A FACE.

PRESCRIPTIA EXTINCTIVA. OBLIGATIA DE A FACE.

     Printr-o promisiune bilaterala de vanzare cumparare a
unui imobil, partile isi asuma obligatia de a incheia actul in
forma autentica la termenul si in conditiile prevazute in act.
Atunci cand obligatia de a face este afectata de modalitati,
prescriptia extinctiva va curge din momentul implinirii
termenului care afecteaza executarea acesteia ori a conditiei de
care depinde nasterea obligatiei.         
(Decizia civila 306 /R din 01 octombrie 2004 a
Curtii de Apel Pitesti)
          
          A.E. a solicitat in contradictoriu cu Statul Roman-prin Ministerul
Finantelor, pronuntarea unei hotarari care sa constate existenta
antecontractului de vanzare-cumparare a apartamentului proprietatea autoarei
B.E. si pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act  autentic.
         Judecatoria a  admis actiunea  si a constatat ca reclamanta are un
drept de proprietate asupra imobilului identificat in dispozitivul sentintei, in
baza inscrisului sub semnatura privata, intitulat "antecontract de vanzare-
cumparare".
         Totodata s-a dispus ca hotararea sa tina loc de act autentic.
         S-a retinut in esenta in adoptarea acestei solutii de catre prima
instanta ca vanzatoarea, in baza unei stranse relatii de prietenie cu familia
reclamantei, a incheiat cu aceasta antecontractul de vanzare-cumparare cu
privire la apartamentul in litigiu, instrainare pentru care era necesara forma
autentica, pentru validitatea actului.
         Din probele administrate, instanta a constatat ca reclamanta si-a 
onorat toate obligatiile asumate fata de autoare si a intrat in stapanirea
imobilului imediat dupa decesul acesteia, astfel incat a operat o intrerupere a
prescriptiei extinctive, motiv pentru care actiunea nu este prescrisa.
         Paratul a formulat apel, invocand in esenta gresita respingere a
exceptiei prescriptiei dreptului la actiune si acordarea a ceea ce nu s-a solicitat.
         Prin decizia civila nr.950 din 30 septembrie 2003, Tribunalul
Valcea, a respins ca neintemeiat apelul, insusindu-si considerentele instantei
de fond.
         S-a retinut ca prima instanta s-a pronuntat asupra a  ceea ce s-a
cerut, temeiurile de  drept ale actiunii constituindu-le dispozitiile art. 1073 si
1077 Cod civil.
          In legatura cu prescriptia dreptului la actiune, s-a retinut ca vointa
partilor a fost aceea de a perfecta actul la momentul cand se vor crea
posibilitati materiale pentru plata cheltuielilor legate de aceasta operatiune si
care cad in sarcina cumparatoarei.
         In consecinta, s-a retinut existenta unei conditii suspensive in
interesul creditoarei-reclamante, si cum nu s-a facut dovada ca de la data la
care aceste posibilitati ar fi existat au trecut mai mult de 3 ani, corect a fost
respinsa exceptia.
         Impotriva acestei decizii a declarat recurs D.G.F.P. Valcea,
criticand-o pentru motivele incadrate in prevederile art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod
procedura civila, in sensul interpretarii gresite a actului dedus judecatii, a
motivarii contradictorii a hotararii si a prescrierii dreptului la actiune intrucat
conditia suspensiva trebuia realizata in termenul general al prescriptiei de 3
ani, care a fost depasit.
         Recursul a fost inaintat I.C.C.J., care in baza art.II, alin. 2 si 3 din
Legea 195/2004 pentru aprobarea O.U.G.nr.58/2003, privind modificarea si
completarea Codului de procedura civila, l-a trimis spre competenta
solutionare acestei instante.
         Recursul a fost respins ca nefondat.
         Instanta de recurs a retinut ca intre vanzatoare si  reclamanta s-a
incheiat un antecontract de vanzare-cumparare, in temeiul careia fiecare
dintre contractante si-a asumat obligatii reciproce. Vanzatoarea  si-a asumat
promisiunea de instrainare a apartamentului, decesul acesteia nu duce la
stingerea obligatiei de a contracta cu reclamanta.
         Curtea, a mai retinut existenta unei promisiuni bilaterale de
vanzare-cumparare, caz in care ambele parti se obliga sa incheie in viitor, la
pretul stabilit, contractul de vanzare-cumparare. De altfel, inscrisul aflat la
dosar a fost intitulat de parti antecontract  de vanzare-cumparare.
         Astfel reclamanta are acces la actiunea promovata, deoarece
ambele parti s-au obligat sa incheie contractul, intelegandu-se asupra lucrului
si asupra pretului, obligatia de a incheia contractul in viitor, fiind valabila.
         In lumina principiului executarii in natura a obligatiilor repararii in
natura a pagubelor, instanta are posibilitatea sa pronunte in baza art. 1073 si
1077 Cod civil, o hotarare care sa tina loc de vanzare-cumparare.
         Din materialul probator administrat in cauza, instantele au retinut
ca intimata-reclamanta si-a indeplinit obligatia de a presta intretinere, pe care
si-a asumat-o cu titlu de pret, pe cand obligatia contractata de vanzatoare nu a
mai putut fi indeplinita, ca urmare a decesului.
         Partile au prevazut o conditie suspensiva in inscrisul aflat la dosar
si din probele administrate nu rezulta ca aceasta conditie a fost realizata. Cum
promitenta vanzatoare a decedat, in mod corect instantele au constat ca
obligatiile s-au transmis succesorilor in drept, in lipsa mostenitorilor legali, in
sarcina Statului Roman.
         Pentru aceste considerente, primele doua critici, ce au fost
analizate in comun, au fost privite ca neintemeiate.
         In legatura cu ultimul motiv de recurs, s-a constat ca nu se verifica
nici prescriptia extinctiva de trei ani, intrucat perfectarea si legalizarea actului
la notariat, urma sa se faca la data cand cumparatoarea avea posibilitati
materiale pentru acoperirea cheltuielilor legate de aceasta operatiune notariala,
conditia suspensiva fiind stipulata in interesul cumparatoarei reclamanta.
          S-a concluzionat, in sensul ca paratul nu a dovedit ca a devenit
operabila conditia suspensiva in timpul vietii promitentei vanzatoare,
respectiv ca s-au creat posibilitatile materiale in vederea incheierii conventiei
in forma autentica, astfel incat la data introducerii actiunii de catre reclamanta
nu s-a  putut constata ca s-au scurs mai mult de trei ani de la momentul in
care conditia suspensiva sa devina eficienta.
         Pentru aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat in
temeiul art. 312 alin.1 raportat la art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila.