Recurs. Daune morale acordate partii vatamate constituita parte civila in conditiile savarsirii infractiunii de ultraj. Examinarea criticii prin prisma dispozitiilor art. 385 ind. 9, art. 18 ind. 1 din Codul de procedura penala anterior abrogarii pri...
(Decizie nr. 804 din data de 14.12.2006 pronuntata de Curtea de Apel Iasi)Recurs. Daune morale acordate partii vatamate constituita parte civila in conditiile savarsirii infractiunii de ultraj. Examinarea criticii prin prisma dispozitiilor art. 385 ind. 9, art. 18 ind. 1 din Codul de procedura penala anterior abrogarii prin Legea nr. 356/2006
Decizia penala nr.804/14.12.2006
Judecatoria Iasi, prin sentinta penala nr.757/15 februarie 2006 pronuntata in dosarul penal nr.9539/2005, a condamnat pe inculpatul B.D.I. la pedeapsa de 2000 RON amenda pentru savarsirea infractiunii de ultraj prevazuta de art. 239 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 13, 74 lit. a si art. 76 lit. e Cod penal.
In baza art.81 Cod penal a suspendat conditionat executarea pedepsei pe durata de 1 an si a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 Cod penal.
A respins ca neintemeiata cererea partii vatamate si civile P.N. privind obligarea inculpatului la 20 milioane lei vechi daune materiale si 180 milioane lei vechi daune morale.
Hotarand in sensul celor de mai sus, instanta a retinut in esenta urmatoarele:
La data de 08.10.2004 inculpatul B.D.I. s-a deplasat la sediul Primariei Ungheni pentru a obtine un numar de inregistrare pentru adresa anterior mentionata pe o copie a acesteia, adresandu-se in acest sens secretarului primariei, martorul J.G. Acesta a refuzat sa raspunda solicitarii motivand ca este ocupat. In acel moment in biroul secretarului a intrat partea vatamata P.N., primarul comunei. Acesta a luat copia adresei din mana inculpatului pentru a vedea despre ce este vorba, pornind spre iesire. Inculpatul l-a urmat, pe hol avand loc o discutie intre cei doi, context in care inculpatul B.D.I. a lovit pe partea vatamata cu pumnul in zona fetei. In urma loviturii primite, partea vatamata a cazut pe treptele din fata biroului contabilului P.R.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 2731/11.10.2004 in urma agresiunii partea vatamata P.N. a suferit leziuni, respectiv traumatism labio-dentar cu echimoza si contuzie dentara 13 si a prezentat comotie cerebrala anamnestica, pentru a caror vindecare au fost necesare 12 - 14 zile de ingrijiri medicale.
Situatia de fapt astfel cum a fost retinuta de instanta de judecata rezulta din coroborarea probelor administrate pe parcursul urmaririi penale si in faza cercetarii judecatoresti.
Cu privire la latura civila a cauzei instanta a constatat ca partea vatamata P.N., audiat fiind de catre instanta de judecata, s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 20 milioane lei ROL, reprezentand daune morale. Inaintea concluziilor asupra fondului cauzei, la termenul din data de 13.01.2006, partea vatamata, prin aparator, a declarat ca intelege sa-si majoreze pretentiile civile la suma de 200 milioane lei ROL, din care suma de 20 milioane lei ROL reprezinta daune materiale, pentru cheltuielile facute de partea vatamata cu ingrijirile medicale, si suma de 180 milioane lei ROL reprezinta daune morale. Cu privire la daunele morale, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei s-a precizat ca ele reprezinta un echivalent al prejudiciului moral cauzat partii vatamate, prejudiciu constand in "atingerile aduse demnitatii si prestigiului partii vatamate" ca primar al comunei.
In primul rand s-a constatat faptul ca majorarea pretentiilor civile din partea partii vatamate s-a facut cu depasirea termenului prevazut la art. 15 alin.2 Cod procedura penala. Asa cum a statuat si instanta suprema in practica sa (a se vedea Decizia nr. 3731/2001) suplimentarea pretentiilor din partea partii civile se poate face numai in termenul prevazut de art. 15 alin.2 Cod procedura penala, termen prevazut in considerarea respectarii dreptului la aparare al inculpatului, care trebuie sa aiba posibilitatea de a-si face aparari in procesul penal, atat cu privire la latura penala, cat si cu privire la latura civila. In cauza, partea civila a solicitat initial, in termenul legal, doar daune morale, intr-un cuantum relativ redus, ulterior, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, solicitand obligarea inculpatului si la plata de daune materiale si majorandu-si pretentiile legate de plata daunelor morale.
In acelasi timp, pretentiile civile ale partii civile P.N. sunt si neintemeiate, pentru urmatoarele considerente:
Cat priveste daunele materiale solicitate, constand in cheltuieli facute de partea civila cu ingrijirile medicale, acestea nu au fost dovedite, desi partea vatamata si civila P.N. a beneficiat de asistenta juridica din partea a doi aparatori alesi. Nu au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri din care sa rezulte ca partea vatamata a urmat un tratament medical, ca acest tratament a avut legatura cu fapta penala savarsita de inculpatul B.D.I., iar in considerarea celor prescrise de medic partea vatamata si civila a facut cheltuieli personale pentru achizitia de medicamente. De altfel, cu privire la partea vatamata, care in acest timp efectua si un tratament de specialitate, in foaia de observatie clinica nr. 9773 nu se consemneaza ca ar fi necesitat si un alt tratament decat cel pentru diagnosticul stabilit la momentul internarii, desi la data de 13.10.2004 a fost supus unor examene clinice.
In ceea ce priveste daunele morale, partea vatamata si civila P.N. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 20 milioane lei ROL, ulterior majorata la 180 milioane lei ROL, pentru prejudiciul moral cauzat, prejudiciu constand in atingerea demnitatii si onoarei sale de primar. In acest sens toti martorii audiati in cauza, fiind interpelati de catre aparatorii partii vatamate, au declarat ca, dupa parerea lor, imaginea primarului in comuna a fost afectata in urma faptei penale savarsite de inculpatul B.D.I.
Numai ca infractiunea prevazuta de art. 239 Cod penal este o infractiune complexa care are ca obiect juridic principal relatiile sociale referitoare la respectul datorat autoritatii de stat, iar in forma prevazuta de aliniatul 2 ca obiect juridic secundar relatiile sociale referitoare la integritatea corporala si sanatatea persoanei. Infractiunea de ultraj este o infractiune de pericol, rezultatul sau constand intr-o stare de pericol pentru autoritatea de stat, nefiind generatoare sub aspectul obiectului sau juridic principal de daune materiale si morale.
Partea civila P.N. a solicitat repararea prejudiciului adus demnitatii si imaginii sale de primar. Numai ca ultrajul, ca infractiune contra autoritatii, apara prestigiul unei institutii si nu al unei persoane. Ori, prestigiul autoritatii de stat a fost restabilit prin condamnarea inculpatului pentru incalcarea normei de drept.
Sentinta astfel pronuntata a fost apelata de partea vatamata P.N. si inculpatul B.D.I.
Partea vatamata a precizat ca daunele morale si materiale au fost dovedite si justificate si se impun a fi acordate iar inculpatul a solicitat achitarea pe considerentul gresitei incadrari juridice data faptei intrucat fapta a fost savarsita fara vinovatie.
Tribunalul Iasi, prin decizia penala nr.606/26.09.2006 a respins ca nefondate apelurile si a obligat apelantii la cheltuieli judiciare catre stat.
In pronuntarea acestei decizii, instanta de control judiciar a retinut in esenta urmatoarele:
Situatia de fapt este corecta, corespunde adevarului obiectiv si a fost probata, dincolo de orice indoiala cu intreg materialul probator administrat in cauza.
Cat priveste solutia pronuntata de instanta de fond in actiunea civila formulata de partea vatamata P.N., tribunalul a apreciat ca este legala si temeinica.
Partea civila nu a probat caracterul cert al prejudiciului material si al prejudiciului moral incercat, conditie esentiala pentru antrenarea raspunderii civile delictuale.
Prejudiciul moral cauzat partii vatamate P.N., ca persoana fizica - si nu institutiei primarului - nu a fost dovedit. Simpla existenta a incidentului dintre parti nu face dovada, prin ea insasi, a unei suferinte morale certe apta de a fi cuantificata.
De asemenea, tribunalul a constatat ca actele medicale depuse de partea civila la dosarul cauzei fac dovada faptului ca aceasta a suportat un tratament corespunzator, dar nu si a contravalorii acestuia.
In termenul prevazut de art.385 ind.3 alin.1 Cod procedura penala, hotararile date in cauza au fost recurate de partea civila P.N. si inculpatul B.D.I.
Partea civila a invocat ca o prima critica faptul ca instanta de apel a pronuntat o hotarare nelegala intrucat nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia de respingere a daunelor iar motivele retinute se contrazic intre ele; motiv de casare prevazut de art.385 ind.9 pct.9 Cod procedura penala.
In ce priveste daunele materiale, acestea sunt justificate pentru suma de 14 milioane lei vechi reprezentand retributia avuta la serviciu pe durata celor 14 zile in care s-a efectuat tratamentul medical.
A doua critica priveste grava eroare de fapt prin respingerea daunelor morale, motiv de casare prevazut de art.385 ind.9 pct.18 si alin.2 Cod procedura penala.
Se arata ca daunele morale sunt susceptibile de a fi reparate si pecuniar intrucat lezarea unor drepturi nepatrimoniale poate determina si prejudicii materiale. Intre aceste prejudicii figureaza si cele aduse prestigiului, demnitatii sau reputatiei unei persoane impotriva careia a fost savarsita o fapta penala.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotararilor si pe cale de consecinta obligarea inculpatului la daune materiale si morale asa cum au fost solicitate.
Inculpatul nu a invocat motive de casare prin cererea declarativa si nici printr-un memoriu separat.
Examinand actele si lucrarile dosarului raportat criticilor formulate, Curtea a constatat recursul ca fiind intemeiat numai in ce priveste acordarea cu titlu a daunelor morale catre partea civila.
Prin decizia instantei de apel s-a motivat faptul ca partea civila nu a probat caracterul cert al prejudiciului material si moral incercat, conditie esentiala pentru antrenarea raspunderii civile delictuale.
S-a mai retinut ca prejudiciul moral cauzat partii vatamate, ca persoana fizica - si nu institutiei primarului - nu a fost dovedit si ca simpla existenta a incidentului dintre parti nu a facut dovada suferintelor morale.
In acest context, cel dintai motiv de casare ce vizeaza solutia de respingere a daunelor pentru nemotivare, nu este intemeiat intrucat instanta de control judiciar s-a pronuntat asupra tuturor motivelor invocate (art.378 alin.3 Cod procedura penala).
Corect, ambele instante, in raport de probatoriul administrat au respins ca nedovedite pretentiile civile constand in daune materiale solicitate de partea civila.
In cauza nu s-au depus inscrisuri care sa ateste ca partea vatamata a urmat tratament medical si ca acest tratament a avut legatura cu fapta penala savarsita de inculpat.
Prin foaia de observatie clinica a partii vatamate nr.9773 nu s-a consemnat ca ar fi necesitat si un alt tratament decat cel pentru diagnosticul stabilit in momentul internarii, desi la 13 octombrie 2004 a fost supus unor examene critice.
Hotararile pronuntate in cauza urmeaza a fi reformulate insa in ceea ce priveste acordarea daunelor morale pentru urmatoarele considerente:
Aprecierea prejudiciului moral nu se rezuma la determinarea "pretului" suferintelor fizice sau psihice, ci inseamna aprecierea tuturor consecintelor negative ale prejudiciului si implicatiilor acestora pe toate planurile vietii sociale a persoanei vatamate.
Se impune a fi apreciata pierderea pe plan fizic, psihic, social, profesional si familial din ceea ce ar insemna o viata normala si linistita.
S-a dovedit incontestabil prin probele administrate ca partea vatamata - P.N. - in calitate de primar al comunei Ungheni - a fost insultat si lovit de inculpat in sediul primariei, fapta fiind savarsita in legatura cu atributiile de serviciu ale acestuia.
In urma loviturii primite, partea vatamata a prezentat un traumatism labio-dentar cu echimoza si contuzie dentara 13 si comotie cerebrala anamnestica. Conform certificatului medico-legal nr.2731 din 11 octombrie 2004 emis de I.M.L. Iasi leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp contondent - pumn, palma si pot data din 8 octombrie 2004 si au necesitat 12 - 14 zile ingrijiri medicale pentru vindecare.
In adevar, ultrajul are ca obiect juridic special relatiile referitoare la respectul datorat autoritatii de stat, care presupune respect si fata de functionarul care indeplineste o functie ce implica exercitiul acestei autoritati.
In forma agravanta prevazuta de art.239 alin.2 Cod penal, infractiunea de ultraj se realizeaza prin actiuni de lovire, alte acte de violenta sau actiuni de vatamare corporala.
Fiecare dintre aceste actiuni are o incriminare distincta in Codul penal constituind o infractiune contra persoanei: "lovire sau alte violente" - art.180 Cod penal - si "vatamare corporala" - art.181 Cod penal. Prin urmare, persoana ce indeplineste exercitiul autoritatii, a suferit - in mod evident - si un prejudiciu moral.
Ar fi inacceptabil ca o persoana fizica, constituita parte civila, avand ca obiect acordarea de daune morale in cadrul infractiunilor prevazute de art.180 sau art.181 din Codul penal sa poata beneficia, in principiu, de aceste sume, iar functionarul caruia i s-au cauzat aceleasi suferinte fizice si psihice, sa fie inlaturat cu motivarea ca persoana lezata are o calitate speciala - functionar public - si ca in aceasta calitate nu este posibila o dezdaunare efectiva.
Pe de alta parte - ultrajul prevazut de art.239 alin.2 Cod penal - are ca obiect secundar relatiile sociale referitoare la integritatea corporala si sanatatea persoanei, situatie in care este indreptatit la o despagubire rezonabila.
In cauza, desi suferinta morala este certa, cuantumul acesteia nu poate face obiectul unor constatari obiective, ci ale unor aprecieri pur subiective.
Inexistenta unor probe directe nu poate conduce automat la respingerea acestora ca fiind nedovedite.
Exista insa posibilitatea ca pe baza probelor indirecte, sa se traga unele concluzii referitoare la daunele morale si cuantumul lor, in raport si cu efectele infractiunii.
In acest sens, certificatul medico-legal arata ca partea vatamata P.N. a acuzat cefalee si pierdere de cunostinta, iar la examenul neurochirurgical - comotie cerebrala, nevralgie ARNOULD postraumatica dr. iar la examenul stomatologic s-a constatat contuzia dentara 13.
In acest context, suferinta de a fi privata de o viata normala corespunzatoare raportat varstei si profesiei exercitate de partea vatamata, poate fi calificata ca o despagubire conform cu prevederile art.14 alin.5 din Codul de procedura penala.
In ceea ce priveste cuantumul daunelor morale, initial partea vatamata a solicitat 20 milioane lei vechi - fila 49 dosar fond, pentru ca ulterior, la 13 ianuarie 2006, sa solicite majorarea acestora la 180 milioane lei vechi.
La dezbaterile pe fondul cauzei - 15 februarie 2006 - inculpatul, prin aparator, a formulat concluzii numai in ceea ce priveste latura penala a cauzei, fara a solicita limitarea acestor despagubiri conform celei dintai declaratii.
Cererea de majorare apare ca tardiva numai in contextul in care s-au solicitat sume in plus in cursul dezbaterilor situatie in care in adevar se incalca dreptul la aparare a inculpatului care nu are posibilitatea de a-si formula aparari in procesul penal.
Or, majorarea a avut loc la o data anterioara, prin cerere scrisa, cerere ce nu se confunda cu constituirea de parte civila care se face cel tarziu la citirea actului de sesizare.
In ceea ce priveste suma solicitata - 180 milioane lei vechi - aceasta este excesiva si lasa locul unei imbogatiri fara just temei.
Cum stabilirea daunelor morale constituie o chestiune de fapt, aceasta a fost apreciata ca fiind rezonabil cuantificata la 40 milioane lei vechi (4000 lei RON) suma la care este obligat inculpatul.
In ce priveste recursul declarat de inculpatul B.D.I., s-a constatat ca este neintemeiat.
Potrivit dispozitiilor art.385 indice 10 alin.1 si 2 Cod procedura penala, recursul trebuie sa fie motivat prin cererea declarativa de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanta de recurs cu cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata.
Nefiind respectate cerintele legale, recursul inculpatului a fost examinat conform alin.2 ind.1 al art.385 ind.10, constatandu-se ca nu exista temeiuri care, examinate din oficiu, sa conduca la casarea hotararilor.
Fata de considerentele expuse, in baza disp.art.385 ind.15 pct.2 lit. d cu referire la art.385 ind.9 pct.17 ind.1 - anterior abrogarii prin Legea nr.356/2006 - a fost admis recursul declarat de partea civila P.N. iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4000 lei cu titlu de daune morale.
In baza art.385 ind.15 pct.1 lit. b cod procedura penala, recursul declarat de inculpatul B.D.-I. a fost respins ca nefondat.
Decizia penala nr.804/14.12.2006
Judecatoria Iasi, prin sentinta penala nr.757/15 februarie 2006 pronuntata in dosarul penal nr.9539/2005, a condamnat pe inculpatul B.D.I. la pedeapsa de 2000 RON amenda pentru savarsirea infractiunii de ultraj prevazuta de art. 239 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 13, 74 lit. a si art. 76 lit. e Cod penal.
In baza art.81 Cod penal a suspendat conditionat executarea pedepsei pe durata de 1 an si a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 Cod penal.
A respins ca neintemeiata cererea partii vatamate si civile P.N. privind obligarea inculpatului la 20 milioane lei vechi daune materiale si 180 milioane lei vechi daune morale.
Hotarand in sensul celor de mai sus, instanta a retinut in esenta urmatoarele:
La data de 08.10.2004 inculpatul B.D.I. s-a deplasat la sediul Primariei Ungheni pentru a obtine un numar de inregistrare pentru adresa anterior mentionata pe o copie a acesteia, adresandu-se in acest sens secretarului primariei, martorul J.G. Acesta a refuzat sa raspunda solicitarii motivand ca este ocupat. In acel moment in biroul secretarului a intrat partea vatamata P.N., primarul comunei. Acesta a luat copia adresei din mana inculpatului pentru a vedea despre ce este vorba, pornind spre iesire. Inculpatul l-a urmat, pe hol avand loc o discutie intre cei doi, context in care inculpatul B.D.I. a lovit pe partea vatamata cu pumnul in zona fetei. In urma loviturii primite, partea vatamata a cazut pe treptele din fata biroului contabilului P.R.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 2731/11.10.2004 in urma agresiunii partea vatamata P.N. a suferit leziuni, respectiv traumatism labio-dentar cu echimoza si contuzie dentara 13 si a prezentat comotie cerebrala anamnestica, pentru a caror vindecare au fost necesare 12 - 14 zile de ingrijiri medicale.
Situatia de fapt astfel cum a fost retinuta de instanta de judecata rezulta din coroborarea probelor administrate pe parcursul urmaririi penale si in faza cercetarii judecatoresti.
Cu privire la latura civila a cauzei instanta a constatat ca partea vatamata P.N., audiat fiind de catre instanta de judecata, s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 20 milioane lei ROL, reprezentand daune morale. Inaintea concluziilor asupra fondului cauzei, la termenul din data de 13.01.2006, partea vatamata, prin aparator, a declarat ca intelege sa-si majoreze pretentiile civile la suma de 200 milioane lei ROL, din care suma de 20 milioane lei ROL reprezinta daune materiale, pentru cheltuielile facute de partea vatamata cu ingrijirile medicale, si suma de 180 milioane lei ROL reprezinta daune morale. Cu privire la daunele morale, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei s-a precizat ca ele reprezinta un echivalent al prejudiciului moral cauzat partii vatamate, prejudiciu constand in "atingerile aduse demnitatii si prestigiului partii vatamate" ca primar al comunei.
In primul rand s-a constatat faptul ca majorarea pretentiilor civile din partea partii vatamate s-a facut cu depasirea termenului prevazut la art. 15 alin.2 Cod procedura penala. Asa cum a statuat si instanta suprema in practica sa (a se vedea Decizia nr. 3731/2001) suplimentarea pretentiilor din partea partii civile se poate face numai in termenul prevazut de art. 15 alin.2 Cod procedura penala, termen prevazut in considerarea respectarii dreptului la aparare al inculpatului, care trebuie sa aiba posibilitatea de a-si face aparari in procesul penal, atat cu privire la latura penala, cat si cu privire la latura civila. In cauza, partea civila a solicitat initial, in termenul legal, doar daune morale, intr-un cuantum relativ redus, ulterior, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, solicitand obligarea inculpatului si la plata de daune materiale si majorandu-si pretentiile legate de plata daunelor morale.
In acelasi timp, pretentiile civile ale partii civile P.N. sunt si neintemeiate, pentru urmatoarele considerente:
Cat priveste daunele materiale solicitate, constand in cheltuieli facute de partea civila cu ingrijirile medicale, acestea nu au fost dovedite, desi partea vatamata si civila P.N. a beneficiat de asistenta juridica din partea a doi aparatori alesi. Nu au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri din care sa rezulte ca partea vatamata a urmat un tratament medical, ca acest tratament a avut legatura cu fapta penala savarsita de inculpatul B.D.I., iar in considerarea celor prescrise de medic partea vatamata si civila a facut cheltuieli personale pentru achizitia de medicamente. De altfel, cu privire la partea vatamata, care in acest timp efectua si un tratament de specialitate, in foaia de observatie clinica nr. 9773 nu se consemneaza ca ar fi necesitat si un alt tratament decat cel pentru diagnosticul stabilit la momentul internarii, desi la data de 13.10.2004 a fost supus unor examene clinice.
In ceea ce priveste daunele morale, partea vatamata si civila P.N. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 20 milioane lei ROL, ulterior majorata la 180 milioane lei ROL, pentru prejudiciul moral cauzat, prejudiciu constand in atingerea demnitatii si onoarei sale de primar. In acest sens toti martorii audiati in cauza, fiind interpelati de catre aparatorii partii vatamate, au declarat ca, dupa parerea lor, imaginea primarului in comuna a fost afectata in urma faptei penale savarsite de inculpatul B.D.I.
Numai ca infractiunea prevazuta de art. 239 Cod penal este o infractiune complexa care are ca obiect juridic principal relatiile sociale referitoare la respectul datorat autoritatii de stat, iar in forma prevazuta de aliniatul 2 ca obiect juridic secundar relatiile sociale referitoare la integritatea corporala si sanatatea persoanei. Infractiunea de ultraj este o infractiune de pericol, rezultatul sau constand intr-o stare de pericol pentru autoritatea de stat, nefiind generatoare sub aspectul obiectului sau juridic principal de daune materiale si morale.
Partea civila P.N. a solicitat repararea prejudiciului adus demnitatii si imaginii sale de primar. Numai ca ultrajul, ca infractiune contra autoritatii, apara prestigiul unei institutii si nu al unei persoane. Ori, prestigiul autoritatii de stat a fost restabilit prin condamnarea inculpatului pentru incalcarea normei de drept.
Sentinta astfel pronuntata a fost apelata de partea vatamata P.N. si inculpatul B.D.I.
Partea vatamata a precizat ca daunele morale si materiale au fost dovedite si justificate si se impun a fi acordate iar inculpatul a solicitat achitarea pe considerentul gresitei incadrari juridice data faptei intrucat fapta a fost savarsita fara vinovatie.
Tribunalul Iasi, prin decizia penala nr.606/26.09.2006 a respins ca nefondate apelurile si a obligat apelantii la cheltuieli judiciare catre stat.
In pronuntarea acestei decizii, instanta de control judiciar a retinut in esenta urmatoarele:
Situatia de fapt este corecta, corespunde adevarului obiectiv si a fost probata, dincolo de orice indoiala cu intreg materialul probator administrat in cauza.
Cat priveste solutia pronuntata de instanta de fond in actiunea civila formulata de partea vatamata P.N., tribunalul a apreciat ca este legala si temeinica.
Partea civila nu a probat caracterul cert al prejudiciului material si al prejudiciului moral incercat, conditie esentiala pentru antrenarea raspunderii civile delictuale.
Prejudiciul moral cauzat partii vatamate P.N., ca persoana fizica - si nu institutiei primarului - nu a fost dovedit. Simpla existenta a incidentului dintre parti nu face dovada, prin ea insasi, a unei suferinte morale certe apta de a fi cuantificata.
De asemenea, tribunalul a constatat ca actele medicale depuse de partea civila la dosarul cauzei fac dovada faptului ca aceasta a suportat un tratament corespunzator, dar nu si a contravalorii acestuia.
In termenul prevazut de art.385 ind.3 alin.1 Cod procedura penala, hotararile date in cauza au fost recurate de partea civila P.N. si inculpatul B.D.I.
Partea civila a invocat ca o prima critica faptul ca instanta de apel a pronuntat o hotarare nelegala intrucat nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia de respingere a daunelor iar motivele retinute se contrazic intre ele; motiv de casare prevazut de art.385 ind.9 pct.9 Cod procedura penala.
In ce priveste daunele materiale, acestea sunt justificate pentru suma de 14 milioane lei vechi reprezentand retributia avuta la serviciu pe durata celor 14 zile in care s-a efectuat tratamentul medical.
A doua critica priveste grava eroare de fapt prin respingerea daunelor morale, motiv de casare prevazut de art.385 ind.9 pct.18 si alin.2 Cod procedura penala.
Se arata ca daunele morale sunt susceptibile de a fi reparate si pecuniar intrucat lezarea unor drepturi nepatrimoniale poate determina si prejudicii materiale. Intre aceste prejudicii figureaza si cele aduse prestigiului, demnitatii sau reputatiei unei persoane impotriva careia a fost savarsita o fapta penala.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotararilor si pe cale de consecinta obligarea inculpatului la daune materiale si morale asa cum au fost solicitate.
Inculpatul nu a invocat motive de casare prin cererea declarativa si nici printr-un memoriu separat.
Examinand actele si lucrarile dosarului raportat criticilor formulate, Curtea a constatat recursul ca fiind intemeiat numai in ce priveste acordarea cu titlu a daunelor morale catre partea civila.
Prin decizia instantei de apel s-a motivat faptul ca partea civila nu a probat caracterul cert al prejudiciului material si moral incercat, conditie esentiala pentru antrenarea raspunderii civile delictuale.
S-a mai retinut ca prejudiciul moral cauzat partii vatamate, ca persoana fizica - si nu institutiei primarului - nu a fost dovedit si ca simpla existenta a incidentului dintre parti nu a facut dovada suferintelor morale.
In acest context, cel dintai motiv de casare ce vizeaza solutia de respingere a daunelor pentru nemotivare, nu este intemeiat intrucat instanta de control judiciar s-a pronuntat asupra tuturor motivelor invocate (art.378 alin.3 Cod procedura penala).
Corect, ambele instante, in raport de probatoriul administrat au respins ca nedovedite pretentiile civile constand in daune materiale solicitate de partea civila.
In cauza nu s-au depus inscrisuri care sa ateste ca partea vatamata a urmat tratament medical si ca acest tratament a avut legatura cu fapta penala savarsita de inculpat.
Prin foaia de observatie clinica a partii vatamate nr.9773 nu s-a consemnat ca ar fi necesitat si un alt tratament decat cel pentru diagnosticul stabilit in momentul internarii, desi la 13 octombrie 2004 a fost supus unor examene critice.
Hotararile pronuntate in cauza urmeaza a fi reformulate insa in ceea ce priveste acordarea daunelor morale pentru urmatoarele considerente:
Aprecierea prejudiciului moral nu se rezuma la determinarea "pretului" suferintelor fizice sau psihice, ci inseamna aprecierea tuturor consecintelor negative ale prejudiciului si implicatiilor acestora pe toate planurile vietii sociale a persoanei vatamate.
Se impune a fi apreciata pierderea pe plan fizic, psihic, social, profesional si familial din ceea ce ar insemna o viata normala si linistita.
S-a dovedit incontestabil prin probele administrate ca partea vatamata - P.N. - in calitate de primar al comunei Ungheni - a fost insultat si lovit de inculpat in sediul primariei, fapta fiind savarsita in legatura cu atributiile de serviciu ale acestuia.
In urma loviturii primite, partea vatamata a prezentat un traumatism labio-dentar cu echimoza si contuzie dentara 13 si comotie cerebrala anamnestica. Conform certificatului medico-legal nr.2731 din 11 octombrie 2004 emis de I.M.L. Iasi leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp contondent - pumn, palma si pot data din 8 octombrie 2004 si au necesitat 12 - 14 zile ingrijiri medicale pentru vindecare.
In adevar, ultrajul are ca obiect juridic special relatiile referitoare la respectul datorat autoritatii de stat, care presupune respect si fata de functionarul care indeplineste o functie ce implica exercitiul acestei autoritati.
In forma agravanta prevazuta de art.239 alin.2 Cod penal, infractiunea de ultraj se realizeaza prin actiuni de lovire, alte acte de violenta sau actiuni de vatamare corporala.
Fiecare dintre aceste actiuni are o incriminare distincta in Codul penal constituind o infractiune contra persoanei: "lovire sau alte violente" - art.180 Cod penal - si "vatamare corporala" - art.181 Cod penal. Prin urmare, persoana ce indeplineste exercitiul autoritatii, a suferit - in mod evident - si un prejudiciu moral.
Ar fi inacceptabil ca o persoana fizica, constituita parte civila, avand ca obiect acordarea de daune morale in cadrul infractiunilor prevazute de art.180 sau art.181 din Codul penal sa poata beneficia, in principiu, de aceste sume, iar functionarul caruia i s-au cauzat aceleasi suferinte fizice si psihice, sa fie inlaturat cu motivarea ca persoana lezata are o calitate speciala - functionar public - si ca in aceasta calitate nu este posibila o dezdaunare efectiva.
Pe de alta parte - ultrajul prevazut de art.239 alin.2 Cod penal - are ca obiect secundar relatiile sociale referitoare la integritatea corporala si sanatatea persoanei, situatie in care este indreptatit la o despagubire rezonabila.
In cauza, desi suferinta morala este certa, cuantumul acesteia nu poate face obiectul unor constatari obiective, ci ale unor aprecieri pur subiective.
Inexistenta unor probe directe nu poate conduce automat la respingerea acestora ca fiind nedovedite.
Exista insa posibilitatea ca pe baza probelor indirecte, sa se traga unele concluzii referitoare la daunele morale si cuantumul lor, in raport si cu efectele infractiunii.
In acest sens, certificatul medico-legal arata ca partea vatamata P.N. a acuzat cefalee si pierdere de cunostinta, iar la examenul neurochirurgical - comotie cerebrala, nevralgie ARNOULD postraumatica dr. iar la examenul stomatologic s-a constatat contuzia dentara 13.
In acest context, suferinta de a fi privata de o viata normala corespunzatoare raportat varstei si profesiei exercitate de partea vatamata, poate fi calificata ca o despagubire conform cu prevederile art.14 alin.5 din Codul de procedura penala.
In ceea ce priveste cuantumul daunelor morale, initial partea vatamata a solicitat 20 milioane lei vechi - fila 49 dosar fond, pentru ca ulterior, la 13 ianuarie 2006, sa solicite majorarea acestora la 180 milioane lei vechi.
La dezbaterile pe fondul cauzei - 15 februarie 2006 - inculpatul, prin aparator, a formulat concluzii numai in ceea ce priveste latura penala a cauzei, fara a solicita limitarea acestor despagubiri conform celei dintai declaratii.
Cererea de majorare apare ca tardiva numai in contextul in care s-au solicitat sume in plus in cursul dezbaterilor situatie in care in adevar se incalca dreptul la aparare a inculpatului care nu are posibilitatea de a-si formula aparari in procesul penal.
Or, majorarea a avut loc la o data anterioara, prin cerere scrisa, cerere ce nu se confunda cu constituirea de parte civila care se face cel tarziu la citirea actului de sesizare.
In ceea ce priveste suma solicitata - 180 milioane lei vechi - aceasta este excesiva si lasa locul unei imbogatiri fara just temei.
Cum stabilirea daunelor morale constituie o chestiune de fapt, aceasta a fost apreciata ca fiind rezonabil cuantificata la 40 milioane lei vechi (4000 lei RON) suma la care este obligat inculpatul.
In ce priveste recursul declarat de inculpatul B.D.I., s-a constatat ca este neintemeiat.
Potrivit dispozitiilor art.385 indice 10 alin.1 si 2 Cod procedura penala, recursul trebuie sa fie motivat prin cererea declarativa de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanta de recurs cu cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata.
Nefiind respectate cerintele legale, recursul inculpatului a fost examinat conform alin.2 ind.1 al art.385 ind.10, constatandu-se ca nu exista temeiuri care, examinate din oficiu, sa conduca la casarea hotararilor.
Fata de considerentele expuse, in baza disp.art.385 ind.15 pct.2 lit. d cu referire la art.385 ind.9 pct.17 ind.1 - anterior abrogarii prin Legea nr.356/2006 - a fost admis recursul declarat de partea civila P.N. iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4000 lei cu titlu de daune morale.
In baza art.385 ind.15 pct.1 lit. b cod procedura penala, recursul declarat de inculpatul B.D.-I. a fost respins ca nefondat.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Procedura civila si penala (cai de atac; competente etc.); Ultraj
Gresita solutionare a laturii civile a cauzei prin obligarea la repararea pagubei a unei societati comerciale radiate - Decizie nr. 574 din data de 13.10.2014Impacarea partilor. Cerinta existentei unui acord de vointa - Decizie nr. 778 din data de 08.12.2014
Comiterea infractiunii de furt de catre cel care este gazduit de persoana vatamata - Decizie nr. 740 din data de 24.11.2014
Infractiunea de furt calificat. Furtul savirsit prin efractie si de o persoana mascata, deghizata sau travestita - Decizie nr. 545 din data de 29.09.2014
Infractiunea de coruptie sexuala prevazuta de art. 202 alin.1 cod penal din 1969. Infractiunea de corupere sexuala a minorilor prevazuta de art. 221 alin. 4 cod penal - Decizie nr. 687 din data de 10.11.2014
Judecata in prima instanta. Procedura simplificata a judecarii in cazul recunoasterii vinovatiei. Caracterul revocabil - Decizie nr. 527 din data de 22.09.2014
Proceduri speciale. Acordul de recunoastere a vinovatiei. Neindeplinirea conditiilor prevazute de art.480-482 cod procedura penala - Decizie nr. 513 din data de 16.09.2014
Sustragerea de componente ale sistemelor de irigatii. Incadrare juridica - Decizie nr. 503 din data de 10.09.2014
Infractiunea de omor. Incidenta art. 199 Cod penal. Fapta savirsita asupra unui membru de familie - Decizie nr. 542 din data de 29.09.2014
Apel. Trimitere spre rejudecare aceleiasi instante. Dreptul la un proces echitabil - Decizie nr. 488 din data de 03.09.2014
Cauze de neimputabilitate. Eroarea de fapt. Conditii de existenta - Decizie nr. 448 din data de 17.06.2014
Gresita solutionare a actiunii civile. Incalcarea dispozitiilor art.19 si 23 Cod procedura penala. Achiesarea inculpatului la pretentiile partii civile - Decizie nr. 446 din data de 17.07.2014
Cerere de deschidere a procedurii insolven?ei. Fila CEC refuzata la plata din lipsa de disponibil. Caracterul acesteia de titlu executoriu. Certitudinea crean?ei analizata din perspectiva art. 662 din Noul Cod de procedura civila. Caracterul de procedura - Decizie nr. 178 din data de 14.07.2014
Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 4 cod penal privind dezincriminarea. Infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 215 alin.4 Cod penal din 1969 - Decizie nr. 429 din data de 30.06.2014
Aplicarea legii penale mai favorabile. Neagravarea situatiei inculpatului in propria cale de atac - Decizie nr. 348 din data de 12.06.2014
Proceduri prevazute in legi speciale. Recunoasterea si executarea hotararii penale de condamnare si transferare a persoanelor condamnate in vederea continuarii executarii pedepselor. Lipsa certificatului DTN - Anexa 5 la Legea nr. 302/2004 - Sentinta penala nr. 7 din data de 18.04.2014
Daune morale solicitate in temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009. Inciden?a deciziei nr. 1358/21.10.2010 a Cur?ii Constitu?ionale. Despagubiri materiale fundamentate pe dispozi?iile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009. Sfera - Decizie nr. 488 din data de 04.06.2014
Interpretarea gre?ita a actului juridic dedus judeca?ii, inciden?a motivului de modificare prevazut de art. 304 pct. 8 Cod procedura civila de la 1865. Interpretarea voin?ei par?ilor conform clauzelor contractului. No?iunea de "arvuna". Deosebirea acestei - Decizie nr. 507 din data de 11.06.2014
Cerere de deschidere a procedurii insolven?ei formulata de debitoare sub imperiul Legii nr. 85/2006. Inciden?a dispozi?iilor art. 348 din OUG nr. 91/2013, la momentul pronun?arii incheierii de judecatorul sindic. Efectele Deciziei Cur?ii Constitu?ionale - Decizie nr. 76 din data de 07.04.2014
Cerere de antrenare a raspunderii patrimoniale. Condi?ii pentru incidenta cazurilor prevazute de art.138 lit. a ?i c din Legea nr.85/2006. Stocuri nevandabile. Lipsa interesului personal al administratorului statutar in continuarea activita?ii societa?ii - Decizie nr. 565 din data de 23.06.2014