Apel. Trimitere spre rejudecare aceleiasi instante. Dreptul la un proces echitabil

Curtea a constatat ca prima instanta cand a dispus disjungerea cauzei referitoare la coinculpatii O. D., O. G-B. si B. I., pronuntand o solutie de condamnare pentru inculpatul apelant B. A.C. conform procedurii prevazuta la art. 320 ind. 1 din Codul de procedura penala, a pronuntat o hotarare cu nerespectarea dreptului la un proces neechitabil, avand in vedere ca una din infractiunile pentru care au fost trimisi in judecata toti coinculpatii din prezenta cauza si anume cea de constituire a unui grup infractional organizat in scopul comiterii de infractiuni grave in forma continuata prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, este susceptibila de a fi comisa de toti coinculpatii si nu numai de unul singur care ar fi recunoscut aceasta infractiune.
Procedura prevazuta la art. 320 ind. 1 din Codul de procedura penala presupune o analiza a conditiilor in care recunoasterea vinovatiei proprii produce efectele prevazute de lege, astfel ca probele administrate in faza de urmarire penala fata de persoana care solicita aplicarea acestei proceduri sunt suficiente pentru a permite stabilirea unei pedepse pentru fapta proprie, ceea ce inlatura posibilitatea ca instanta de judecata sa se refere la vinovatia persoanelor fata de care cercetarea judecatoreasca va continua in cauza disjunsa.
In situatia trimiterii in judecata a mai multor inculpati, instanta are de evaluat vinovatia fiecaruia dintre ei, ceea ce exclude de jure antepronuntarea judecatorului cu privire la vinovatia unui inculpat in evaluarea vinovatiei altuia.
In acest caz este vorba despre o infractiune banuit a fi comisa de inculpati care  presupune indivizibilitate si instanta pronuntand o pedeapsa ca o consecinta a stabilirii vinovatiei inculpatului apelant, este posibil ca la solutionarea actiunii penale in ceea ce ii priveste pe ceilalti coinculpati sa fie "contaminata" atunci cand va avea de stabilit vinovatia lor avand in vedere tocmai recunoasterea savarsirii acestei infractiuni.
Ca o garantie a respectarii drepturilor omului, Conventia prevede in art.6, pct.1 dreptul oricarei persoane la un proces echitabil: "Orice persoana are dreptul de a-i fi examinata cauza in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil, de catre un tribunal independent si impartial, stabilit prin lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptata impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului, pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia, in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata strict necesara de catre tribunal, atunci cand, datorita unor imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.
In acceptiunea Conventiei, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente si anume: accesul liber la justitie; examinarea cauzei in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil; examinarea cauzei de catre un tribunal independent, impartial, stabilit prin lege; publicitatea pronuntarii hotararilor judecatoresti; examinarea cauzei in mod echitabil.
Cerinta din art.6 pct.1 al Conventiei, aceea ca o cauza sa fie examinata in mod echitabil, trebuie inteleasa in sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricarui proces si anume principiul contradictorialitatii si principiul dreptului la aparare, ambele asigurand egalitatea deplina a partilor in proces.
Contradictorialitatea este principiul care ingaduie partilor din proces sa participe in mod activ si egal la prezentarea, argumentarea si dovedirea drepturilor lor in cursul desfasurarii procesului, mai precis sa discute si sa combata sustinerile facute de fiecare dintre ele si sa-si exprime opinia asupra initiativelor instantei in scopul stabilirii adevarului si al pronuntarii unei hotarari legale si temeinice.
In virtutea contradictorialitatii, partile isi aduc reciproc la cunostinta pretentiile, apararile si probele de care inteleg sa se foloseasca in proces, prin cererile scrise adresate instantei, judecata nu se poate face decat dupa legala lor citare, in cursul procesului toate partile sunt ascultate in mod egal, inclusiv asupra imprejurarilor de fapt sau de drept puse in discutie de instanta, in vederea aflarii adevarului in cauza, incuviintarea probelor se face in sedinta publica, dupa prealabila lor discutare de catre parti, iar hotararile judecatoresti sunt comunicate partilor, in vederea exercitarii cailor legale de atac.
Contradictorialitatea, intim legata de ideea de egalitate a armelor, impune judecatorului sa vegheze ca orice element susceptibil sa influen?eze solu?ia privind litigiul sa faca obiectul unei dezbateri contradictorii intre par?i. Fiecare parte a procesului trebuie sa aiba nu numai facultatea de a-?i face cunoscute elementele pe care se bazeaza preten?iile sale, dar ?i aceea de a lua la cuno?tin?a ?i de a discuta orice proba sau concluzie prezentata judecatorului cu scopul de a-i influen?a decizia. Nu prezinta nici o relevan?a daca elementul susceptibil sa conduca la o anumita decizie este adus in discu?ie de catre parti sau sesizat din oficiu de catre instan?a, chiar ?i in aceasta din urma situa?ie, judecatorul fiind obligat sa impuna discutarea lui
Curtea ca instanta de control judiciar, verificand aplicabilitatea institutiei prevazuta de art. 3201 Cod procedura penala, referitoare la judecata cauzei in cazul recunoasterii vinovatiei, constata ca fata de probele administrate in faza de urmarire penala, dar si fata de pozitiile procesuale a tuturor celorlalti coinculpati pentru care s-a dispus disjungerea judecarii cauzei, constata ca prima instanta nu a respectat principiul unui proces echitabil pentru toti coinculpatii trimisi in judecata.
Avand in vedere pozitia coinculpatilor, care se judeca pe procedura comuna, prin aplicarea institutiei prevazuta de art. 3201 Cod procedura penala,  la acest moment, si condamnarea inculpatului apelant B. A. C. la o pedeapsa cu limite reduse, se poate ajunge ulterior, cel putin teoretic, dupa cercetarea judecatoreasca, a se dispune achitarea celorlalti coinculpati si a se constata ca nu sunt fapte penale in cauza, astfel, fiind posibil ca instanta sa pronunte doua solutii diametral opuse. Tocmai din acest motiv legiuitorul a stabilit ca faptele inculpatului trebuie stabilite si sa fie suficiente date, suficienta acestor date in cazul unui grup infractional organizat trebuie sa stea si pozitia procesuala concordanta a tuturor, pozitie procesuala ce reclama si o aplicare a legii unitare atunci cand este o coparticipare la savarsirea faptelor.
In lumina acestor considerente, retinand ca infractiunea incriminata la art. 7 din Legea nr. 39/2003 presupune, intre altele, existenta unui grup format din minim trei persoane, observand ca prin sentinta supusa prezentei analize, judecatorul fondului a retinut existenta acestei infractiuni doar in privinta inculpatului B. A, instanta de control judiciar a apreciat ca, intr-un cadru procesual unic trebuie analizata si transata existenta sau inexistenta infractiunii mentionate. Din acest considerent, s-a apreciat ca disjungerea cauzei este o solutie incorecta care ar putea afecta stabilirea adevarului si, in final, justa solutionare a cauzei.
Pentru a garanta respectarea principiului aflarii adevarului, apreciind ca imprejurarea existentei unui grup de minim trei persoane trebuie facuta in acelasi cadru procesual,  Curtea  a constatat ca se impune trimiterea prezentului dosar la instanta fondului pentru ca aceasta sa se pronunte asupra eventualei contributii a fiecareia dintre persoanele trimise in judecata la savarsirea faptelor penale imputate.
Numai in asa fel se va garanta dreptul lor la un proces echitabil in lumina prevederilor C.E.D.O.  amintite mai sus.