Contencios administrativ. Impunere fiscala. Cladiri utilizate in scop religios. Conditii de restituire TVA aferent constructiei
(Decizie nr. 269/C.A. din data de 04.12.2006 pronuntata de Curtea de Apel Iasi)Contencios administrativ. Impunere fiscala. Cladiri utilizate in scop religios. Conditii de restituire TVA aferent constructiei
Decizia nr.269/CA/04.12.2006
Prin sentinta nr. 2609/E din 26 iunie 2006, Tribunalul Iasi a respins actiunea formulata de reclamanta Mitropolia Moldovei si Bucovinei impotriva paratei Directia Generala a Finantelor Publice Iasi.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca reclamanta a chemat in judecata pe parata pentru a se dispune anularea deciziei nr. 139/21.10.2005, prin care a fost respinsa contestatia formulata impotriva masurilor dispuse prin decizia de impunere nr. 13822 din 26.08.2005, considerandu-se ca au fost incalcate normele legale referitoare la inspectia fiscala si ca in mod gresit nu s-a retinut ca Centrul socio-caritativ "Providenta" nu se incadreaza in categoria "altor cladiri utilizate in scop religios", la care face referire OMF nr. 230/2004.
Prima instanta a apreciat ca reverificarea trim. IV/2004 si a trim. I/2005 s-a dispus in concordanta cu dispozitiile art. 1023 C.pr.fiscala, urmare calculului eronat cu privire la utilizarea fondului de 25 miliarde lei, fapt ce a generat erori de calcul cu privire la stabilirea taxei pe valoare adaugata aferenta acestui fond, in conditiile in care nici in raportul de inspectie fiscala intocmit la data de 23.02.2005 si nici in cel intocmit la dat de 14.06.2005 organul de inspectie fiscala nu a consemnat sumele utilizate din fondurile acordate de Ministerul Culturii si Cultelor, in baza HG nr. 1140/2004, pentru fiecare perioada supusa verificarii.
Prima instanta a mai retinut ca, desi Asezamantul socio-caritativ "Providenta" se incadreaza in categoria altor cladiri utilizate in scop religios, prevazute de Ordinul nr. 2830/2003, el nu se incadreaza in categoria cladirilor scutite de la plata TVA, in baza Ordinului nr. 230/2004 si ca nu putea fi primit punctul de vedere al reclamantei referitor la lipsa nevoii de a obtine avizul eliberat de Comisia de Avizare a Lacasurilor de Cult, atat timp cat Asezamantul a fost construit in anul 2002, data la care era in vigoare Ordinul nr. 2041/2001, act normativ care, la art. 6 alin. 1, prevede ca autorizatia de construire a lacasurilor de cult si a altor constructii apartinand cultelor se elibereaza numai pe baza avizului emis de Comisia mentionata, adresa eliberata in anul 2005 neavand eficienta, ca urmare a schimbarii cadrului normativ.
Curtea a respins recursul reclamantei este nefundat, sens in care s-au retinut urmatoarele:
Ca urmare a cererii inregistrate sub nr. 48391/08.08.2001, Primarul Municipiului Iasi a emis autorizatia de construire nr. 46 din 30.01.2002, prin care a autorizat executarea lucrarilor de supraetajare si amenajare a lacasului socio-caritativ S, Mucenic Paul - Providenta II, pe terenul apartinand Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, situat in Iasi, b-dul Poitiers nr. 10.
Lucrarea, estimata la o valoare de 44.567.5000.000 lei, a fost executata atat din fondurile acordate de Ministerul Culturii si Cultelor in baza H.G. nr. 1140/2004, cat si din fondurile proprii ale Mitropoliei Moldovei li Bucovinei.
Din proiectul de executie a lucrarii, plansa "Plan parter", rezulta ca edificiul urma sa fie folosit drept sala de conferinte, avand in acelasi timp spatii cu destinatie de sali de studiu, cantina, bucatarie, depozit, bar si un spatiu unde urma sa se amenajeze "capela", cu suprafata de cca. 100 m2.
Necontestat este si faptul ca, prin raportul de inspectie fiscal nr. 16.12.2004, s-a propus ca din suma de 2.882.058.189 lei, solicitata a fi restituita drept TVA, sa se acorde drept de restituire pentru suma de 2.658.389.022 lei, reprezentand materiale de constructii (ciment) achizitionate si consumate pentru lucrarile de construire si amenajare efectuate la Asezamantul socio-caritativ "Providenta", in baza autorizatiei nr. 46/2002 si ca, prin raportul de inspectie fiscala din 23.02.2005, s-a propus ca din suma de 3.839.710181 lei solicitata a fi restituita sa se admita cererea pentru suma de 3.828.903.944 lei.
Recurenta considera ca aceste constatari ale organului de control fiscal sunt corecte si ca parata nu mai putea reveni asupra lor, procedand la reverificarea operatiunilor aferente trimestrului al IV-lea din anul 2004 si a trimestrului I din anul 2005, prin contestatia inregistrata sub nr. 16616/5.09.2005 criticandu-se atat faptul ca decizia de revendicare nr. 2/22.08.2005 nu-si afla suport in prevederile art. 96 alin. 3 din Codul de procedura fiscala, cat si ignorarea regimului de ansamblu religios al Asezamantului socio-caritativ "Providenta", considerandu-se obligatia de plata a sumei de 340.630 lei reprezentand TVA nu are suport legal.
Este adevarat ca art. 1023 C.pr.fiscala stabileste ca inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit sau taxa, in speta taxa pe valoarea adaugata, pentru fiecare impozit sau taxa, in speta taxa pe valoare adaugata, pentru fiecare perioada supusa impozitarii si ca reverificarea poate fi decisa, pe cale de exceptie, doar daca, de la data incheierii inspectiei fiscale si pana la data implinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuarii verificarii sau erori de calcul care influenteaza rezultatele acesteia.
Reclamanta-recurenta sustine ca atata timp cat reverificarea nu a fost intemeiata pe date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscal si nici pe erori de calcul, ci pe interpretari diferite a prevederilor legale aplicabile in materie, actul intocmit cu ocazia reverificarii trebuie considerat a fi lovit de nulitate.
Curtea nu poate primi acest punct de vedere intrucat, pe de o parte, reverificarea a fost dispusa de organul fiscal ca urmare a calculului eronat cu privire la utilizarea fondului de 25 miliarde lei, alocat de Ministerul Culturii si Cultelor, iar pe de alta parte pentru ca legiuitorul nu a prevazut o atare sanctiune, nulitatea trebuind sa fie de ordine publica pentru a putea fi invocata si opusa celeilalte parti in proces.
Actul de control nu se bucura de principiul autoritatii de lucru judecat si ca atare, ori de cate ori organul fiscal constata ca nu au fost respectate prevederile inscrise in Codul fiscal el poate actiona pentru a se intra in legalitate, atat timp cat masurile sunt luate inlauntrul termenului legal de prescriptie prevazut de art. 127 din C.pr. fiscala, republicat.
Chiar daca s-ar accepta ca cei care au intocmit rapoartele de inspectie fiscala din 16.12.2004 si din 23.02.2005 au avut un alt punct de vedere decat cei care au intocmit raportul de inspectie din 25.08.2005, in ceea ce priveste aplicatiunea dispozitiilor art. 1431 din Legea nr. 571/2003, ceea ce nu s-a dovedit, acest fapt nu poate avea ca efect exonerarea contribuabilului de obligatiile sale, acestea din urma prevaland in raport cu normele procedurale.
Ca atare, lipsita de urmari juridice este si imprejurarea a contribuabilul nu si-ar fi facut cunoscut, in forma scrisa, punctul de vedere si ca nu si-ar fi manifestat acordul la constatarile organului de inspectie, atat timp cat el si-a manifestat opozitia prin contestatia ce a formulat si cat a atacat in instanta decizia prin care contestatia a fost solutionata, dreptul de a fi informat fiindu-i respectat.
In ceea ce priveste regimul juridico-fiscal al Asezamantului "Providenta", Curtea constata ca, desi acesta indeplineste functiuni multiple, ce merg de la cea de bar si pana la cea de capela, care i-ar permite sa fie incadrat in categoria de cladire polivalenta, prevazuta de art. 5 din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului culturii si cultelor nr. 2830/2003, reclamanta-recurenta nu se poate prevala de aceste norme, care in prezent nu mai sunt in vigoare, intrucat a omis, din motive ce nu intereseaza cauza, sa obtina tocmai avizul care ar fi putut confirma ca Asezamantul socio-caritativ "Providenta" din Iasi este considerat a fi un ansamblu religios.
Lipsa avizului la care face referire art. 6 din Regulamentul mai sus mentionat, pe care reclamanta-recurenta era obligata sa-l obtina, mai inainte de eliberarea autorizatiei de construire, la data cand a solicitat acest lucru, a indreptatit prima instanta sa considere ca imobilul edificat de Mitropolia Moldovei si Bucovinei nu este altceva decat ceea ce insasi denumirea arata, respectiv un asezamant cu scop social si caritabil.
Prezenta in proiectul lucrarii a unui spatiu ce urma sa aiba destinatia de capela, nu confera ansamblului o functie religioasa , intrucat trebuie sa se faca distinctie intre spatiul afectat desfasurarii serviciului religios in mod ocazional, cum este si cazul capelelor situate in incinta unitatilor militare, a unitatilor scolare, a unitatilor medicale si asezamintelor sociale si bisericile ori complexe monahale, in cadrul carora functia religioasa este determinata pentru cladire sau ansamblul respectiv.
De altfel, in raportul de drept fiscal dedus judecatii, definitia data lacasurilor de cult de Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului culturii si cultelor nr. 2830/2003 nu are o semnificatie anume, atata timp cat art. 143 din Codul fiscal restrange sfera cladirilor care beneficiaza de scutire de taxa pe valoare adaugata, pentru lucrarile de construire, consolidare, extindere si reabilitare, la "lacasurile de cult religios sau a cladirilor utilizate in acest scop".
Cum salile (spatiul destinat capelei, in speta) si cladirile polivalente nu sunt lacasuri de cult, respectiv biserici, manastiri, schituri, complexe monahale si nu sunt destinate desfasurarii serviciului religios deschis oricarei persoane, Curtea constata ca Asezamantul "Providenta" a avut si are exclusiv o functie socio-caritativa si nu o functie religioasa, si cu atat mai putin destinatia de biserica.
Conduita reclamantei-recurente trebuie cercetata prin prisma legislatiei in vigoare la data demararii demersurilor necesare efectuarii lucrarilor de "supraetajare si amenajare a lacasului socio-caritativ Sf. Mucenic Paul - Providenta II" si atat timp cat ea nu s-a conformat acestor exigente nu se poate prevala de adresa nr. 3163/12.05.2005 a Secretariatului de Stat pentru Culte, cu atat mai mult cu cat in cuprinsul acesteia se face referire la construirea unei biserici si nu a unei cladiri polivalente, in care, alaturi de o capela coexista si bar.
Asezamantul socio-caritativ nefiind un locas de cult, in sensul prevederilor art. 143 Cod fiscal, in mod justificat organul de control si prima instanta au apreciat ca lucrarile executate la acesta nu sunt scutite de taxa pe valoare adaugata.
Decizia nr.269/CA/04.12.2006
Prin sentinta nr. 2609/E din 26 iunie 2006, Tribunalul Iasi a respins actiunea formulata de reclamanta Mitropolia Moldovei si Bucovinei impotriva paratei Directia Generala a Finantelor Publice Iasi.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca reclamanta a chemat in judecata pe parata pentru a se dispune anularea deciziei nr. 139/21.10.2005, prin care a fost respinsa contestatia formulata impotriva masurilor dispuse prin decizia de impunere nr. 13822 din 26.08.2005, considerandu-se ca au fost incalcate normele legale referitoare la inspectia fiscala si ca in mod gresit nu s-a retinut ca Centrul socio-caritativ "Providenta" nu se incadreaza in categoria "altor cladiri utilizate in scop religios", la care face referire OMF nr. 230/2004.
Prima instanta a apreciat ca reverificarea trim. IV/2004 si a trim. I/2005 s-a dispus in concordanta cu dispozitiile art. 1023 C.pr.fiscala, urmare calculului eronat cu privire la utilizarea fondului de 25 miliarde lei, fapt ce a generat erori de calcul cu privire la stabilirea taxei pe valoare adaugata aferenta acestui fond, in conditiile in care nici in raportul de inspectie fiscala intocmit la data de 23.02.2005 si nici in cel intocmit la dat de 14.06.2005 organul de inspectie fiscala nu a consemnat sumele utilizate din fondurile acordate de Ministerul Culturii si Cultelor, in baza HG nr. 1140/2004, pentru fiecare perioada supusa verificarii.
Prima instanta a mai retinut ca, desi Asezamantul socio-caritativ "Providenta" se incadreaza in categoria altor cladiri utilizate in scop religios, prevazute de Ordinul nr. 2830/2003, el nu se incadreaza in categoria cladirilor scutite de la plata TVA, in baza Ordinului nr. 230/2004 si ca nu putea fi primit punctul de vedere al reclamantei referitor la lipsa nevoii de a obtine avizul eliberat de Comisia de Avizare a Lacasurilor de Cult, atat timp cat Asezamantul a fost construit in anul 2002, data la care era in vigoare Ordinul nr. 2041/2001, act normativ care, la art. 6 alin. 1, prevede ca autorizatia de construire a lacasurilor de cult si a altor constructii apartinand cultelor se elibereaza numai pe baza avizului emis de Comisia mentionata, adresa eliberata in anul 2005 neavand eficienta, ca urmare a schimbarii cadrului normativ.
Curtea a respins recursul reclamantei este nefundat, sens in care s-au retinut urmatoarele:
Ca urmare a cererii inregistrate sub nr. 48391/08.08.2001, Primarul Municipiului Iasi a emis autorizatia de construire nr. 46 din 30.01.2002, prin care a autorizat executarea lucrarilor de supraetajare si amenajare a lacasului socio-caritativ S, Mucenic Paul - Providenta II, pe terenul apartinand Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, situat in Iasi, b-dul Poitiers nr. 10.
Lucrarea, estimata la o valoare de 44.567.5000.000 lei, a fost executata atat din fondurile acordate de Ministerul Culturii si Cultelor in baza H.G. nr. 1140/2004, cat si din fondurile proprii ale Mitropoliei Moldovei li Bucovinei.
Din proiectul de executie a lucrarii, plansa "Plan parter", rezulta ca edificiul urma sa fie folosit drept sala de conferinte, avand in acelasi timp spatii cu destinatie de sali de studiu, cantina, bucatarie, depozit, bar si un spatiu unde urma sa se amenajeze "capela", cu suprafata de cca. 100 m2.
Necontestat este si faptul ca, prin raportul de inspectie fiscal nr. 16.12.2004, s-a propus ca din suma de 2.882.058.189 lei, solicitata a fi restituita drept TVA, sa se acorde drept de restituire pentru suma de 2.658.389.022 lei, reprezentand materiale de constructii (ciment) achizitionate si consumate pentru lucrarile de construire si amenajare efectuate la Asezamantul socio-caritativ "Providenta", in baza autorizatiei nr. 46/2002 si ca, prin raportul de inspectie fiscala din 23.02.2005, s-a propus ca din suma de 3.839.710181 lei solicitata a fi restituita sa se admita cererea pentru suma de 3.828.903.944 lei.
Recurenta considera ca aceste constatari ale organului de control fiscal sunt corecte si ca parata nu mai putea reveni asupra lor, procedand la reverificarea operatiunilor aferente trimestrului al IV-lea din anul 2004 si a trimestrului I din anul 2005, prin contestatia inregistrata sub nr. 16616/5.09.2005 criticandu-se atat faptul ca decizia de revendicare nr. 2/22.08.2005 nu-si afla suport in prevederile art. 96 alin. 3 din Codul de procedura fiscala, cat si ignorarea regimului de ansamblu religios al Asezamantului socio-caritativ "Providenta", considerandu-se obligatia de plata a sumei de 340.630 lei reprezentand TVA nu are suport legal.
Este adevarat ca art. 1023 C.pr.fiscala stabileste ca inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit sau taxa, in speta taxa pe valoarea adaugata, pentru fiecare impozit sau taxa, in speta taxa pe valoare adaugata, pentru fiecare perioada supusa impozitarii si ca reverificarea poate fi decisa, pe cale de exceptie, doar daca, de la data incheierii inspectiei fiscale si pana la data implinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuarii verificarii sau erori de calcul care influenteaza rezultatele acesteia.
Reclamanta-recurenta sustine ca atata timp cat reverificarea nu a fost intemeiata pe date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscal si nici pe erori de calcul, ci pe interpretari diferite a prevederilor legale aplicabile in materie, actul intocmit cu ocazia reverificarii trebuie considerat a fi lovit de nulitate.
Curtea nu poate primi acest punct de vedere intrucat, pe de o parte, reverificarea a fost dispusa de organul fiscal ca urmare a calculului eronat cu privire la utilizarea fondului de 25 miliarde lei, alocat de Ministerul Culturii si Cultelor, iar pe de alta parte pentru ca legiuitorul nu a prevazut o atare sanctiune, nulitatea trebuind sa fie de ordine publica pentru a putea fi invocata si opusa celeilalte parti in proces.
Actul de control nu se bucura de principiul autoritatii de lucru judecat si ca atare, ori de cate ori organul fiscal constata ca nu au fost respectate prevederile inscrise in Codul fiscal el poate actiona pentru a se intra in legalitate, atat timp cat masurile sunt luate inlauntrul termenului legal de prescriptie prevazut de art. 127 din C.pr. fiscala, republicat.
Chiar daca s-ar accepta ca cei care au intocmit rapoartele de inspectie fiscala din 16.12.2004 si din 23.02.2005 au avut un alt punct de vedere decat cei care au intocmit raportul de inspectie din 25.08.2005, in ceea ce priveste aplicatiunea dispozitiilor art. 1431 din Legea nr. 571/2003, ceea ce nu s-a dovedit, acest fapt nu poate avea ca efect exonerarea contribuabilului de obligatiile sale, acestea din urma prevaland in raport cu normele procedurale.
Ca atare, lipsita de urmari juridice este si imprejurarea a contribuabilul nu si-ar fi facut cunoscut, in forma scrisa, punctul de vedere si ca nu si-ar fi manifestat acordul la constatarile organului de inspectie, atat timp cat el si-a manifestat opozitia prin contestatia ce a formulat si cat a atacat in instanta decizia prin care contestatia a fost solutionata, dreptul de a fi informat fiindu-i respectat.
In ceea ce priveste regimul juridico-fiscal al Asezamantului "Providenta", Curtea constata ca, desi acesta indeplineste functiuni multiple, ce merg de la cea de bar si pana la cea de capela, care i-ar permite sa fie incadrat in categoria de cladire polivalenta, prevazuta de art. 5 din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului culturii si cultelor nr. 2830/2003, reclamanta-recurenta nu se poate prevala de aceste norme, care in prezent nu mai sunt in vigoare, intrucat a omis, din motive ce nu intereseaza cauza, sa obtina tocmai avizul care ar fi putut confirma ca Asezamantul socio-caritativ "Providenta" din Iasi este considerat a fi un ansamblu religios.
Lipsa avizului la care face referire art. 6 din Regulamentul mai sus mentionat, pe care reclamanta-recurenta era obligata sa-l obtina, mai inainte de eliberarea autorizatiei de construire, la data cand a solicitat acest lucru, a indreptatit prima instanta sa considere ca imobilul edificat de Mitropolia Moldovei si Bucovinei nu este altceva decat ceea ce insasi denumirea arata, respectiv un asezamant cu scop social si caritabil.
Prezenta in proiectul lucrarii a unui spatiu ce urma sa aiba destinatia de capela, nu confera ansamblului o functie religioasa , intrucat trebuie sa se faca distinctie intre spatiul afectat desfasurarii serviciului religios in mod ocazional, cum este si cazul capelelor situate in incinta unitatilor militare, a unitatilor scolare, a unitatilor medicale si asezamintelor sociale si bisericile ori complexe monahale, in cadrul carora functia religioasa este determinata pentru cladire sau ansamblul respectiv.
De altfel, in raportul de drept fiscal dedus judecatii, definitia data lacasurilor de cult de Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului culturii si cultelor nr. 2830/2003 nu are o semnificatie anume, atata timp cat art. 143 din Codul fiscal restrange sfera cladirilor care beneficiaza de scutire de taxa pe valoare adaugata, pentru lucrarile de construire, consolidare, extindere si reabilitare, la "lacasurile de cult religios sau a cladirilor utilizate in acest scop".
Cum salile (spatiul destinat capelei, in speta) si cladirile polivalente nu sunt lacasuri de cult, respectiv biserici, manastiri, schituri, complexe monahale si nu sunt destinate desfasurarii serviciului religios deschis oricarei persoane, Curtea constata ca Asezamantul "Providenta" a avut si are exclusiv o functie socio-caritativa si nu o functie religioasa, si cu atat mai putin destinatia de biserica.
Conduita reclamantei-recurente trebuie cercetata prin prisma legislatiei in vigoare la data demararii demersurilor necesare efectuarii lucrarilor de "supraetajare si amenajare a lacasului socio-caritativ Sf. Mucenic Paul - Providenta II" si atat timp cat ea nu s-a conformat acestor exigente nu se poate prevala de adresa nr. 3163/12.05.2005 a Secretariatului de Stat pentru Culte, cu atat mai mult cu cat in cuprinsul acesteia se face referire la construirea unei biserici si nu a unei cladiri polivalente, in care, alaturi de o capela coexista si bar.
Asezamantul socio-caritativ nefiind un locas de cult, in sensul prevederilor art. 143 Cod fiscal, in mod justificat organul de control si prima instanta au apreciat ca lucrarile executate la acesta nu sunt scutite de taxa pe valoare adaugata.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Impozite si taxe; Taxa pe valoare adaugata
Gresita solutionare a laturii civile a cauzei prin obligarea la repararea pagubei a unei societati comerciale radiate - Decizie nr. 574 din data de 13.10.2014Impacarea partilor. Cerinta existentei unui acord de vointa - Decizie nr. 778 din data de 08.12.2014
Comiterea infractiunii de furt de catre cel care este gazduit de persoana vatamata - Decizie nr. 740 din data de 24.11.2014
Infractiunea de furt calificat. Furtul savirsit prin efractie si de o persoana mascata, deghizata sau travestita - Decizie nr. 545 din data de 29.09.2014
Infractiunea de coruptie sexuala prevazuta de art. 202 alin.1 cod penal din 1969. Infractiunea de corupere sexuala a minorilor prevazuta de art. 221 alin. 4 cod penal - Decizie nr. 687 din data de 10.11.2014
Judecata in prima instanta. Procedura simplificata a judecarii in cazul recunoasterii vinovatiei. Caracterul revocabil - Decizie nr. 527 din data de 22.09.2014
Proceduri speciale. Acordul de recunoastere a vinovatiei. Neindeplinirea conditiilor prevazute de art.480-482 cod procedura penala - Decizie nr. 513 din data de 16.09.2014
Sustragerea de componente ale sistemelor de irigatii. Incadrare juridica - Decizie nr. 503 din data de 10.09.2014
Infractiunea de omor. Incidenta art. 199 Cod penal. Fapta savirsita asupra unui membru de familie - Decizie nr. 542 din data de 29.09.2014
Apel. Trimitere spre rejudecare aceleiasi instante. Dreptul la un proces echitabil - Decizie nr. 488 din data de 03.09.2014
Cauze de neimputabilitate. Eroarea de fapt. Conditii de existenta - Decizie nr. 448 din data de 17.06.2014
Gresita solutionare a actiunii civile. Incalcarea dispozitiilor art.19 si 23 Cod procedura penala. Achiesarea inculpatului la pretentiile partii civile - Decizie nr. 446 din data de 17.07.2014
Cerere de deschidere a procedurii insolven?ei. Fila CEC refuzata la plata din lipsa de disponibil. Caracterul acesteia de titlu executoriu. Certitudinea crean?ei analizata din perspectiva art. 662 din Noul Cod de procedura civila. Caracterul de procedura - Decizie nr. 178 din data de 14.07.2014
Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 4 cod penal privind dezincriminarea. Infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 215 alin.4 Cod penal din 1969 - Decizie nr. 429 din data de 30.06.2014
Aplicarea legii penale mai favorabile. Neagravarea situatiei inculpatului in propria cale de atac - Decizie nr. 348 din data de 12.06.2014
Proceduri prevazute in legi speciale. Recunoasterea si executarea hotararii penale de condamnare si transferare a persoanelor condamnate in vederea continuarii executarii pedepselor. Lipsa certificatului DTN - Anexa 5 la Legea nr. 302/2004 - Sentinta penala nr. 7 din data de 18.04.2014
Daune morale solicitate in temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009. Inciden?a deciziei nr. 1358/21.10.2010 a Cur?ii Constitu?ionale. Despagubiri materiale fundamentate pe dispozi?iile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009. Sfera - Decizie nr. 488 din data de 04.06.2014
Interpretarea gre?ita a actului juridic dedus judeca?ii, inciden?a motivului de modificare prevazut de art. 304 pct. 8 Cod procedura civila de la 1865. Interpretarea voin?ei par?ilor conform clauzelor contractului. No?iunea de "arvuna". Deosebirea acestei - Decizie nr. 507 din data de 11.06.2014
Cerere de deschidere a procedurii insolven?ei formulata de debitoare sub imperiul Legii nr. 85/2006. Inciden?a dispozi?iilor art. 348 din OUG nr. 91/2013, la momentul pronun?arii incheierii de judecatorul sindic. Efectele Deciziei Cur?ii Constitu?ionale - Decizie nr. 76 din data de 07.04.2014
Cerere de antrenare a raspunderii patrimoniale. Condi?ii pentru incidenta cazurilor prevazute de art.138 lit. a ?i c din Legea nr.85/2006. Stocuri nevandabile. Lipsa interesului personal al administratorului statutar in continuarea activita?ii societa?ii - Decizie nr. 565 din data de 23.06.2014