Partaj de bunuri comune. Aplicarea art. 741 Cod civil

Partaj de bunuri comune. Aplicarea art. 741 Cod civil

Impotrivit art. 741 Cod civil, la formarea si compunerea loturilor trebuie sa se dea fiecarei parti aceeasi cantitate de mobile, imobile, drepturi si creante, de aceeasi natura si valoare.
Conform acestui principiu, ori de cate ori este posibila atribuirea in natura a bunului, prin formarea mai multor loturi, folosirea acestei modalitati de partajare este obligatorie pentru instanta, daca partile cer ca atribuirea sa se faca in natura.
Raportat la cele expuse, in mod gresit Tribunalul Iasi a retinut ca apartamentul si garajul constituie o singura unitate locativa, ca garajul are destinatia unei dependinte, a carei utilizare sau valorificare separata - prin exercitarea dreptului de dispozitie - ar fi de natura sa determine o modificare a valorii reale, in sensul scaderii sale.
In speta - insa - este posibila partajarea prin atribuirea apartamentului catre una din parti si a garajului de catre cealalta. Pentru a conchide in acest sens, curtea are in vedere continutul expertizei tehnice de specialitate intocmite in cauza de ing. D.G. In urma constatarilor efectuate in teren, experta relateaza ca garajul in cauza este amplasat in Iasi, str. A. nr. 5 si este amenajat intr-o boxa intersectata la nivelul tavanului de retele purtatoare de apa, canalizare si termoficare. Boxa respectiva se afla la demisolul aceluiasi bloc in care este situat si apartamentul 11 de la etajul 2, supus partajului. Este astfel indubitabil ca cele doua imobile  - apartamentul si garajul - sunt bunuri separate si de sine statatoare, iar in ipoteza in care ar fi atribuite separat nu s-ar produce o prejudiciere a partii care va primi apartamentul, imobilele fiind separate prin natura si destinatie. Din chiar cuprinsul contractului de vanzare-cumparare nr. 37024/1992 rezulta ca garajul este o constructie separata, cu suprafata de 19,35 m2 si ca atare nu poate fi considerat o dependinta a apartamentului. Pentru a constitui o dependinta a apartamentului, ar fi fost necesar sa existe o legatura indisolubila intre cele doua imobile, conditie care nu este indeplinita in cauza , a conchis curtea.
In raport de situatia retinuta, curtea a admis recursul, modificand decizia civila nr. 138 din 3 februarie 2006 a Tribunalului Iasi si sentinta civila nr. 9459 din 20 octombrie 2004 a Judecatoriei Iasi, in ceea ce priveste modalitatea de atribuire la iesirea din indiviziune.
 (Decizia civila nr.69/01 iunie 2006)