Salarizarea diferentiata din sistemul sanitar, in functie de caracterul clinic sau neclinic, conform O.U.G. nr. 115/2004, aprobata prin Legea nr. 125/2005

Salarizarea diferentiata din sistemul sanitar, in functie de caracterul clinic sau neclinic, conform O.U.G. nr. 115/2004, aprobata prin Legea nr. 125/2005
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 197 din 8 aprilie 2008
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Iasi sub nr.1885/99/2007, reclamanta I.S.-M. a chemat in judecata pe paratii Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iasi, Ministerul Sanatatii si Autoritatea de Sanatate Publica Iasi, solicitand plata sporurilor salariale pentru perioada martie 2004-martie 2007, cuvenite ca urmare a caracterului clinic al spitalului, reactualizate, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca este medic la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iasi, care avea si are caracter de clinic, fapt ce conduce la aplicarea unor sporuri fata de salariul de baza, de care angajatii sectiilor a III-a si a IV-a nu au beneficiat, desi s-a solicitat in numeroase randuri conducerii unitatii aplicarea nediscriminatorie a dispozitiilor legale.
Considera reclamanta ca angajatorul a incalcat principiul egalitatii de tratament consacrat de art. 41 alin. 4 din Constitutie si art. 154 alin. 3 C.muncii, precum si de numeroase reglementari internationale.
Au fost invocate si dispozitiile O.U.G. nr. 115/2004 Anexa 1 lit. B, care stabileste cuantumul drepturilor salariale cuvenite unui medic primar intr-o unitate clinica.
Prin intampinarea formulata, paratul Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iasi a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
In motivarea pozitiei sale procesuale, paratul a aratat ca legislatia privind salarizarea personalului din sistemul sanitar nu prevede acordarea unui spor aferent caracterului clinic al spitalului.
Daca reclamanta se refera la salariile de baza pentru personalul de specialitate medico-sanitar din unitatile clinice, actiunea sa este nefondata. Legiuitorul, prin O.U.G. nr. 115/2004, a stabilit diferentiat cuantumul salariului pentru personalul ce lucreaza in unitati clinice, fata de cei ce lucreaza in unitati neclinice, sectia clinica universitara fiind definita in art. 172 alin. 1 lit. i din legea nr. 95/2006.
Conform adresei nr. O.B. 9864 din 1 septembrie 2004 a Ministerului Sanatatii, intregul personal de specialitate medico-sanitar, indiferent daca este incadrat intr-o structura clinica sau neclinica, poate beneficia de salarizarea pentru unitati clinice numai daca ponderea paturilor din sectiile si compartimentele clinice este de cel putin 70% din numarul total de paturi ale spitalului.
In prezent, Sectia a III-a a fost transformata in sectie clinica, iar Sectia exterioara "Dr. Clunet", desi este neclinica, va beneficia de salarizare la nivel clinic, ca urmare a majorarii numarului de paturi din sectiile clinice.
Reclamanta a formulat precizari la actiune aratand ca sporul corespunzator caracterului clinic consta in acordarea salariului de baza, la care se adauga sporuri si alte drepturi.
Reclamanta a solicitat si plata sumei de 1 leu, daune morale si a mai precizat ca intelege sa se judece in contradictoriu atat cu Ministerul Sanatatii Publice, cat si cu Autoritatea de Sanatate Publica Iasi.
Paratul Ministerul Sanatatii Publice a invocat prin intampinare exceptia lipsei calitatii procesuale pasive. Intemeindu-se pe dispozitiile H.G. nr. 743/2003, H.G. nr. 168/2005, H.G. nr. 862/2006, Legii nr. 270/2003, Legii nr. 95/2006, Legii nr. 500/2002, Ordinului nr. 755/2004 si Ordinului nr. 896/2006, paratul a sustinut ca nu exista raporturi de munca intre el si reclamanta, iar actele normative nu prevad ca ministerul are obligatia de a plati salariile personalului din unitatile sanitare publice.
Pe fondul cauzei, paratul a aratat ca solicitarea reclamantei nu are temei legal. Denumirea unitatii sanitare nu implica o anumita salarizare, iar legiuitorul a folosit notiunea de unitati sanitare numai pentru personalul ale carui salarii sunt stabilite la punctul I din anexa nr. 1, notiunea de unitate clinica fiind folosita in sensul de sectie/compartiment fara personalitate juridica, aflata in structura unei unitati sanitare, asa incat, din interpretarea legii, rezulta ca in cazurile prevazute la punctul II sunt salarizate numai sectiile clinice.
Parata Autoritatea de Sanatate Publica Iasi a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, intrucat nu este angajatorul reclamantei si a aratat ca actiunea este neintemeiata deoarece reclamanta nu isi desfasoara activitatea intr-o sectie clinica a Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Iasi, astfel ca nu poate fi salarizata conform grilei de salarizare aplicabile unitatilor sanitare clinice.
Prin sentinta civila nr. 1993 din 30 octombrie 2007, Tribunalul Iasi a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Sanatatii Publice si a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Autoritatea de Sanatate Publica Iasi, cu consecinta respingerii actiunii formulate de reclamanta in contradictoriu cu parata Autoritatea de Sanatate Publica Iasi.
A admis in parte actiunea formulata de reclamanta I.S.-M. in contradictoriu cu paratii Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iasi si Ministerul Sanatatii Publice, care au fost obligati sa plateasca reclamantei drepturi salariale reprezentand diferenta dintre salariul efectiv incasat si salariul cuvenit potrivit O.U.G. nr. 115/2004, anexa 1, punct II, lit. A, pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 martie 2007.
 A respins cererea reclamantei privind plata daunelor morale si a cheltuielilor de judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Sanatatii Publice este neintemeiata. Potrivit art. 16 lit. i) din Legea nr. 95/2006, Ministerul Sanatatii Publice elaboreaza normele de organizare si functionare a unitatilor care asigura asistenta de sanatate publica, autorizeaza si controleaza activitatea institutiilor de sanatate publica si asigura finantarea unitatilor din subordine. De asemenea, desi in art. 188 din Legea nr. 95/2006 se prevede faptul ca spitalele publice sunt institutii publice finantate integral din venituri proprii, in art. 190 alin. 1 lit. a se prevede ca spitalele primesc, in completare, sume de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sanatatii Publice sau al ministerelor ori institutiilor publice centrale cu retea sanitara proprie.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Autoritatea de Sanatate Publica Iasi este intemeiata. Potrivit dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 95/2006, autoritatile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti sunt servicii publice deconcentrate cu personalitate juridica, subordonate Ministerului Sanatatii Publice, care pun in aplicare politica si programele nationale de sanatate publica pe plan local, identifica problemele locale prioritare de sanatate publica, elaboreaza si implementeaza actiuni locale de sanatate publica. S-a mai retinut ca, din cuprinsul Legii nr. 95/2006, nu rezulta ca autoritatile de sanatate publica au vreo atributie legata de asigurarea finantarii spitalelor.
Pe fondul cauzei, s-a retinut ca reclamanta este salariata paratului Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iasi pe postul de medic, desfasurandu-si activitatea in cadrul sectiei a III-a.
Din cuprinsul Ordinului Ministerului Sanatatii si Familiei nr. 200/2003 anexa 3, rezulta ca Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iasi avea in structura sa atat sectii clinice (sectiile I, a II-a, de chirurgie toracica si ATI), cat si sectii neclinice (sectia a III-a si sectia exterioara "Dr. Clunet"). Aceasta structura este mentinuta si prin Ordinul Ministerului Sanatatii Publice nr. 64 din 17 ianuarie 2007, pentru ca ulterior, prin Ordinul nr. 185 din 1 februarie 2007, sectia a III-a sa fie transformata din sectie neclinica in sectie clinica.
Prin O.U.G. nr. 115/2004, aprobata prin Legea nr. 125/2005, legiuitorul a stabilit grile de salarizare diferite pentru personalul de specialitate medico-sanitar si auxiliar sanitar care isi desfasoara activitatea in unitatile clinice si pentru personalul de specialitate medico-sanitar si auxiliar sanitar care isi desfasoara activitatea in unitati sanitare, altele decat cele clinice. Reclamanta a fost salarizata potrivit grilei de salarizare stabilite pentru unitatile sanitare, altele decat cele clinice, prevazuta in anexa 1 punctul I din O.U.G. nr. 115/2004.
Potrivit dispozitiilor art. 172 alin. 1 lit. h din Legea nr. 95/2006, spitalul clinic este spitalul care are in componenta sectii clinice universitare care asigura asistenta medicala, desfasoara activitate de invatamant, cercetare stiintifica-medicala si de educatie continua, avand relatii contractuale cu o institutie de invatamant superior. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 165 din aceeasi lege, spitalul este unitatea sanitara cu paturi, de utilitate publica, cu personalitate juridica, ce furnizeaza servicii medicale. In acelasi sens, si dispozitiile art. 1 din Legea nr. 270/2003 defineau spitalul ca fiind unitatea sanitara cu paturi, publica sau privata, de utilitate publica, cu personalitate juridica, ce asigura servicii medicale. Fata de aceste dispozitii legale, s-a retinut ca atunci cand legiuitorul foloseste termenul de unitate se refera in exclusivitate la spital si nu la sectii sau subunitati ale acestuia.
In consecinta, prin termenul de unitate clinica folosit in O.U.G. nr. 115/2004 anexa 1 punctul II, se intelege spital clinic si nu o sectie clinica din cadrul unui spital. Reclamanta, fiind angajata unui spital clinic, trebuia salarizata potrivit grilei de salarizare prevazute pentru unitatile clinice, neavand relevanta faptul ca sectia in care aceasta isi desfasoara activitatea este o sectie neclinica. Astfel, in mod gresit, paratul, interpretand termenul de unitate clinica din anexa 1 punctul II ca facand referire la sectie clinica si nu la spital, a salarizat-o pe reclamanta in temeiul grilei prevazute in anexa 1 punctul I pentru unitati sanitare, altele decat cele clinice, actiunea reclamantei fiind intemeiata pentru perioada 1 ianuarie 2005( data intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 115/2004) - 31 martie 2007(conform actiunii introductive).
In ceea ce priveste cererea reclamantei de obligare a paratilor la plata acestor diferente de drepturi salariale in continuare, pana la plata efectiva a lor, aceasta este neintemeiata avand in vedere faptul ca, incepand cu luna mai 2007, reclamanta a beneficiat de salarizare la nivel clinic.
Este neintemeiata si cererea reclamantei de obligare a paratilor la plata de daune morale, avand in vedere ca, in speta, nu s-a facut dovada stresului, tensiunii si presiunilor la care a fost supusa reclamanta.
A fost respinsa si cererea reclamantei de obligare a paratilor la plata cheltuielilor de judecata, in cauza nefacandu-se dovada cuantumului acestor cheltuieli.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamanta I.S.-M. si paratii Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iasi si Ministerul Sanatatii Publice.
Reclamanta I.S.-M. a criticat sentinta Tribunalului Iasi sustinand ca hotararea este nelegala sub aspectul respingerii acordarii drepturilor banesti aferente perioadei 1 martie 2004 - 31 decembrie 2004 intrucat cadrul legislativ permitea acordarea acestora si pentru anul 2004.
A mai sustinut reclamanta ca in mod gresit prima instanta a respins cererile de acordare a daunelor morale si cheltuielilor de judecata intrucat prejudiciul moral este intrinsec, nefiind nevoie de dovezi suplimentare iar cheltuielile de judecata erau datorate de partea cazuta in pretentii conform art.274 (1) C.pr.civ.
In drept, a invocat dispozitiile art.304 ind.1 C.pr.civ.
In motivarea recursului, neincadrat in drept, recurentul Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iasi sustine ca hotararea este nelegala, instanta de fond incalcand si ignorand toata legislatia din domeniul sanatatii care diferentiaza salarizarea la nivel clinic si neclinic. Interpretand gresit art. 172 din Legea nr. 95/2006 si art. 1 din Legea nr. 270/2003, instanta retine ca atunci cand legiuitorul foloseste termenul de unitate se refera in exclusivitate la spital si nu la sectii sau subunitati ale acestuia. In orasele universitare toate spitalele clinice au in subordine si alte sectii, care, daca nu indeplinesc cumulativ niste conditii, sunt de regula salarizate la nivel neclinic.
A mai aratat recurentul ca hotararea nici nu poate fi pusa in executare, singura institutie care plateste salarii fiind Casa de Asigurari de Sanatate, care trebuia introdusa in cauza.
In motivarea recursului, intemeiat in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 si art. 3041 C.pr.civ., recurentul Ministerul Sanatatii Publice sustine, in primul rand, ca instanta de fond a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive prin interpretarea gresita a dispozitiilor legale pe care le-a invocat, respectiv art. 16 lit. i din Legea nr. 95/2006 si art. 190 alin. 1 lit. a din acelasi act normativ. Art. 16 lit. i din Legea nr. 95/2006 trebuie coroborat cu dispozitiile art. 13 din acelasi act normativ si cu dispozitiile art. 14 din H.G. nr. 862/2006, in sensul ca unitatile din subordine la care face referire art. 16 lit. i) din Legea nr. 95/2006 sunt unitatile/institutiile clar identificate in anexa nr. 2 la H.G. nr. 862/2006 si nu toate unitatile sanitare din sistemul public. De asemenea, in alin. 2 al art. 190, legiuitorul detaliaza care sunt activitatile pentru care, de la bugetul de stat, prin bugetul ministerului Sanatatii Publice, spitalele clinice cu sectii universitare pot primi sume de bani.
In ceea ce priveste fondul cauzei, instanta a interpretat eronat dispozitiile O.U.G. nr. 115/2004. Legiuitorul a folosit notiunea de unitati sanitare numai pentru personalul ale carui salarii sunt stabilite la punctul I din anexa nr. 1. Pentru salariile personalului de la punctul II anexa 1, legiuitorul nu a mai uzitat notiunea de unitati sanitare, ci s-a rezumat la aceea de unitati clinice, institute si centre medicale. Daca legiuitorul ar fi dorit ca salariile prevazute la punctul II sa se aplice la nivel de unitate sanitara, ar fi pastrat aceeasi formulare ca la punctul I. Astfel, din interpretarea legii, rezulta ca, in cazurile prevazute la punctul II, sunt salarizate conform grilei numai sectiile clinice, in care, in afara activitatilor de asistenta medicala, se desfasoara si activitate de invatamant si cercetare stiintifica medicala si educatie medicala continua, fiind angajat cel putin un cadru didactic universitar prin integrare clinica.
Prin intampinarea formulata, intimata Autoritatea de Sanatate Publica Iasi a aratat ca in mod corect instanta a retinut lipsa calitatii sale procesuale pasive. Pe fondul cauzei, intimata a precizat ca reclamanta nu isi desfasoara activitatea intr-o sectie clinica, deci nu poate fi salarizata conform grilei de salarizare aplicabile unitatilor clinice, actiunea sa fiind neintemeiata.
La termenul de judecata din 26 februarie 2008, recurenta-intimata I.S.-M. a invocat exceptia nulitatii recursului declarat de Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iasi.
Exceptia este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa.
Potrivit art. 304 C.pr.civ., modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevazute de lege, iar potrivit art. 3041 C.pr.civ., recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, asa cum este sentinta nr. 1993 din 30.10.2007 a Tribunalului Iasi, nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele.
Este adevarat ca recurentul Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iasi nu si-a intemeiat, in drept, motivele de recurs, insa neindicarea temeiurilor de drept sau indicarea lor gresita nu atrage nulitatea recursului, daca dezvoltarea acestora face posibila incadrarea lor intr-unul dintre motivele prevazute de art. 304, asa cum prevede art. 306 alin. 3 C.pr.civ.
Din dezvoltarea motivelor de recurs, se constata ca criticile privind incalcarea si ignorarea, de catre instanta de fond, a legislatiei din domeniul sanatatii, pot fi incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., celelalte critici urmand a fi examinate in conformitate cu dispozitiile art. 3041 C.pr.civ..
Fata de recursurile declarate de Ministerul Sanatatii Publice si Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iasi, Curtea de Apel a constatat urmatoarele:
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de recurentul-parat Ministerul Sanatatii Publice este intemeiata.
Desi a invocat prevederile art. 188 din Legea nr. 95/2006, conform carora spitalele publice sunt institutii publice finantate integral din venituri proprii, prima instanta a retinut doar partial dispozitiile art. 190 alin. 1 lit. a) din acelasi act normativ, omitand ca sumele de la bugetul de stat, acordate in completare doar spitalelor clinice cu sectii universitare, vor fi utilizate numai pentru destinatiile pentru care au fost alocate. Or, in conformitate cu dispozitiile art. 188 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, care enumera destinatiile sumelor primite de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Sanatatii, salariile personalului medico-sanitar nu sunt asigurate din bugetul de stat, asa incat recurentul-intimat Ministerul Sanatatii Publice nu are calitate procesuala pasiva.
Pe fondul cauzei, s-a retinut ca recurenta-reclamanta I.S.-M. este salariata recurentului Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iasi pe postul de medic, desfasurandu-si activitatea in cadrul sectiei a III-a. Din examinarea structurii organizatorice a recurentului-parat pentru perioada martie 2004 - martie 2007, aprobate prin ordinele succesive ale Ministrului Sanatatii Publice, rezulta ca sectia a III-a nu a fost sectie clinica. In prezent, Sectia a III-a a fost transformata in sectie clinica prin OMS nr. 185/1.02.2007, iar Sectia exterioara "Dr. Clunet" - a IV-a, desi este neclinica, va beneficia de salarizare la nivel clinic, ca urmare a majorarii numarului de paturi din sectiile clinice.
Interpretand dispozitiile art. 172 alin. 1 lit. h) si art. 165 din Legea nr. 95/2006, precum si art. 1 din Legea nr. 270/2003, instanta de fond a retinut ca legiuitorul, atunci cand foloseste termenul de unitate, se refera in exclusivitate la spital, nu la sectii sau subunitati ale acestuia, asa incat, prin termenul de unitate clinica folosit in O.U.G. nr. 115/2004 anexa 1 punctul II, se intelege spital clinic, si nu o sectie clinica din cadrul uni spital.
O atare interpretare este gresita. Chiar in Legea nr. 95/2006, legiuitorul a folosit notiunea de "unitate", dar nu cu sensul de "spital". Astfel, cu titlu exemplificativ, in art. 172 alin. 1, pentru a defini o serie de termeni si notiuni, legiuitorul foloseste cuvantul "unitate", dar nu pentru a se referi la spital, ci la institute si centre medicale clinice, sanatorii, preventorii sau alte institutii publice specializate. Este evident ca atunci cand a avut in vedere spitalul, ca unitate sanitara cu paturi, de utilitate publica, cu personalitate juridica, ce furnizeaza servicii medicale, legiuitorul a folosit chiar termenul de spital, neputandu-se stabili o echivalenta intre cele doua notiuni, respectiv unitate si spital.
In ceea ce priveste spitalul clinic, relevant pentru definirea unui spital ca spital clinic este ca in componenta sa sa existe sectii clinice universitare care asigura asistenta medicala, desfasoara activitate de invatamant, cercetare stiintifica-medicala si de educatie continua. In acest context, sectia clinica, care confera spitalului titulatura "clinic", este "unitatea clinica" avuta in vedere de legiuitor in O.U.G. nr. 115/2004 anexa nr. 1 punctul II. Daca ar fi dorit ca intreg personalul de specialitate medico-sanitar si auxiliar sanitar din cadrul unui spital clinic sa beneficieze de salariile de baza prevazute in anexa nr. 1 punctul II, legiuitorul ar fi folosit notiunea de spitale clinice, alaturat notiunilor de institute si centre medicale.
In aceste conditii, salariul de baza al recurentei-intimate a fost cel prevazut in O.U.G. nr. 115/2004 anexa nr. 1 punctul I, si nu cel prevazut la punctul II.
Ulterior, incepand cu luna mai 2007, aceasta a beneficiat de salarizare la nivel clinic, avand in vedere ca prin OMS nr. 185 din 1 februarie 2007 s-a aprobat structura organizatorica a Spitalului de Pneumoftiziologie Iasi, in care Sectia a III-a este prevazuta ca sectie clinica.
Recursul reclamantei I.S.-M. este nefondat tocmai pentru argumentele anterior retinute, acestea aplicandu-se si perioadei 1 martie 2004 - 31 decembrie 2004.
Totodata, ca urmare a respingerii in totalitate a actiunii privind plata diferentelor de drepturi banesti, si motivele vizand cererile accesorii formulate de recurenta-intimata I.S.-M., respectiv acordarea de daune morale si cheltuieli de judecata sunt neintemeiate.
In consecinta, fata de considerentele expuse, retinand ca prima instanta a aplicat gresit dispozitiile legale mentionate, fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., avand in vedere si dispozitiile art. 312 alin. 2 si 3 C.pr.civ., Curtea de apel a admis recursurile declarate de paratii Ministerul Sanatatii Publice si Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iasi si a modificat in parte sentinta, in sensul ca a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Sanatatii Publice si a respins cererea reclamantei privind plata diferentelor de drepturi salariale pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 martie 2007.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei, care nu contravin prezentei decizii.
A fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta impotriva aceleiasi sentinte.