Neacordarea cresterilor salariale prevazute de O.G. nr.10/2007 pentru personalul bugetar salarizat conform O.U.G. nr.24/2000, magistratilor. Discriminare

Neacordarea cresterilor salariale prevazute de O.G. nr.10/2007 pentru personalul bugetar salarizat conform O.U.G. nr.24/2000, magistratilor. Discriminare
Curtea de Apel Iasi, decizia nr.171 din 28.03.2008
Prin sentinta nr.43/16.01.2008 pronuntata de Tribunalul Iasi a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratii Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii si Ministerul Economiei si Finantelor.
A fost respinsa actiunea formulata de reclamantii E.E., B.I.-E., C.C., C.I., C.V., D.B.-D., H.L., M.D., M.M.-A., P.N.-E., R.I.-C., S.A.-F., S.I., T.C., V.F. si I.-M.V. si I.-M.A., prin reprezentant legal I.-M.V., in calitate de mostenitori legali ai defunctei I.-M.G., in contradictoriu cu paratii Tribunalul Iasi, Curtea de Apel Iasi, Ministerul Justitiei, cu sediul in Bucuresti, Ministerul Economiei si Finantelor, si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut, in ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei si Finantelor, ca aceasta este neintemeiata, avand in vedere dispozitiile art.1 din O.U.G. nr.22/2002 aprobata prin Legea nr.288/2002, potrivit carora executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice in temeiul titlurilor executorii se realizeaza din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva. Astfel, pentru realizarea drepturilor salariale este necesara includerea sumelor datorate cu acest titlu in bugetul ordonatorului principal de credite, acesta avand obligatia, potrivit art.2 din aceeasi ordonanta, de a dispune toate masurile necesare, inclusiv virari de credite bugetare, in conditiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului si al institutiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii.
De asemenea, instanta a retinut ca fiind neintemeiata si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, avand in vedere dispozitiile art.21 alin. 1 si 3 din O.G. nr.137/2000.
Pe fond, analizand actele si lucrarile dosarului cauzei, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Reclamantii E.E., B.I.-E., C.C., C.I., C.V., D.B.-D., H.L., M.D., M.M.-A., P.N.-E., R.I.-C., S.A.-F., S.I., T.C., V.F. si I.-M.V. si I.-M.A., prin reprezentant legal I.-M.V., in calitate de mostenitori legali ai defunctei I.-M.G., au calitatea de judecatori in cadrul Judecatoriei P., iar prin actiunea introductiva acestia au solicitat obligarea paratilor Tribunalul Iasi, Curtea de Apel Iasi si Ministerul Justitiei la acordarea cresterilor salariale de 5% incepand cu data de 01.01.2007, de 2% incepand cu data de 01.04.2007 si de 11% incepand cu data de 01.10.2007, cresteri salariale prevazute de O.G. nr.10/2007.
Prin O.G. nr.10/2007 au fost reglementate cresterile salariale care urmau sa se acorde in anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr.II si III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoanele care ocupa functii de demnitate publica.
Ori, intrucat drepturile de salarizare ale magistratilor, inclusiv ale magistratilor de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, sunt reglementate prin O.U.G. nr.27/2006, instanta retine ca acestei categorii profesionale nu i se aplica prevederile O.G. nr.10/2007.
S-a mai constatat de catre instanta ca sunt nefondate sustinerile reclamantilor referitoare la faptul ca sunt discriminati fata de alte categorii profesionale care beneficiaza de cresterile salariale prevazute de O.G. nr.10/2007. Astfel, in art.1 alin. 3 din O.G. nr.137/2000 se prevede ca exercitarea drepturilor enuntate in acest articol priveste persoane aflate in situatii comparabile. In acelasi sens, si Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca diferenta de tratament devine discriminare, in sensul art.14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, atunci cand se induc distinctii intre situatii analoage si comparabile, fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva. Ori, continutul concret al atributiilor de serviciu ale magistratilor fata de alte categorii profesionale, precum si sistemele diferite de salarizare, fac sa nu poata fi retinuta o situatie comparabila intre categorii profesionale distincte.
Modalitatea de salarizare a magistratilor este distincta de cea reglementata pentru alte categorii profesionale, diferentele fiind motivate de locul si rolul justitiei in statul de drept, de raspunderea, complexitatea si riscurile functiei, de incompatibilitatile si interdictiile prevazute de lege pentru aceste categorii profesionale. Astfel, lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natura salariala recunoscut altor categorii de salariati nu presupune plasarea intr-o situatie discriminatorie. Situatiile deosebite in care se gasesc diferitele categorii de salariati a determinat solutii diferite ale legiuitorului in ce priveste salarizarea acestora, fara ca prin aceasta solutie sa se incalce principiul egalitatii.
In consecinta, retinand ca magistratilor, salarizati in temeiul unei legi speciale, nu li se aplica acele cresteri salariale prevazute de O.G. nr.10/2007 si avand in vedere faptul ca reclamantii nu se afla intr-o situatie comparabila cu situatia celorlalte categorii de salariati, ce ar determina discriminarea, instanta de fond a retinut ca este neintemeiata cererea acestora de obligare a paratilor la plata cresterilor salariale de 5% incepand cu data de 01.01.2007, de 2% incepand cu data de 01.04.2007 si de 11% incepand cu data de 01.10.2007.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii, considerand-o nelegala si netemeinica prin prisma dispozitiilor art.304 pct.8 si 9 C.pr.civ.
Au invocat recurentii ca drepturile de salarizare ale judecatorilor au fost reglementate prin O.U.G. nr.177/18.12.2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, aprobata prin Legea nr.347/2003, acest act normativ fiind abrogat prin O.U.G. nr.27/7.04.2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si alte categorii de personal din sistemul justitiei.
De asemenea, atat in Legea nr.50/1996, art.41, cat si cea in vigoare, prin art.35 s-a prevazut in mod expres ca drepturile de salarizare prevazute vor fi actualizate prin aplicarea indexarilor acordate in conformitate cu prevederile legale.
In anul 2007, Guvernul Romaniei a reglementat aplicarea indexarii salariilor prin Ordonantele de Urgenta nr.10, 16 si 27 din 31.01.2007 si prin Legea nr.232/6.07.2007, prevazand cresteri salariale de 5% de la 1.01.2007, de 2% de la 1.04.2007 si 11% de la 1.10.2007, dispozitiile acestor acte normative neaplicandu-se pentru judecatorii de la curtile de apel, tribunale si judecatorii.
Au mai sustinut recurentii ca prin sentinta civila recurata gresit s-a retinut ca nu exista o discriminare raportat la celelalte categorii de salariati, motivat de faptul ca, desi sunt inclusi in categoria personalului bugetar, judecatorii nu beneficiaza de aceleasi indexari salariale ca si personalul bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr.24/2007.
Cu toate ca prin legea speciala de salarizare a magistratilor s-a prevazut indexarea salariala, aceasta nu a fost concretizata in stabilirea unor procente si acordarea lor periodica, fiind astfel discriminati fata de personalul bugetar caruia, prin actele normative mentionate, li s-au stabilit si acordat aceste cresteri salariale.
Intimatul Ministerul Justitiei a formulat intampinare la recursul reclamantilor, solicitand mentinerea sentintei primei instante ca legala si temeinica.
A aratat intimatul ca actiunea este inadmisibila intrucat are ca obiect acordarea unor alte drepturi decat cele stabilite prin lege si tinde la modificarea unor acte normative. Ori, arata intimatul, intrucat prin Legea 45/2007 de aprobare a O.U.G. 27/2006 legiuitorul a inteles sa nu mai acorde magistratilor cresteri salariale in anul 2007, prin pronuntarea unei hotarari contrare s-ar depasi limitele puterii judecatoresti, incalcandu-se principiul separatiei puterilor in stat.
A mai aratat intimatul ca nu poate fi retinuta in cauza discriminarea in raport de alte categorii profesionale intrucat nu este indeplinita conditia existentei unei situatii comparabile.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de motivele de recurs invocate si dispozitiile legale incidente, curtea a constatat ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general in favoarea tratamentului egal privind ocuparea fortei de munca si conditiile de angajare, in vederea definirii si constatarii discriminarii directe tratamentul invocat ca fiind diferentiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate in situatii doar comparabile si nu neaparat similare.
Persoanele din acest cadru al personalului bugetar, inclusiv reclamantii, sunt parte a unui raport juridic de munca si, ca efect al prestarii acesteia au dreptul la o salarizare echitabila, satisfacatoare, fara limitari si restrangeri, ca de exemplu cele ale devalorizarii monedei nationale si a cresterii ratei inflatiei ca si dreptul la un tratament egal in materie de salarizare. Deci, sub aceste aspecte, este fara echivoc ca reclamantii se afla in aceeasi situatie ca si restul personalului din sistemul bugetar. Cu toate acestea, printr-o serie de acte normative (O.G. 10/2007, 11/2007, 16/2007, 27/2007, 8/2007, 20/2007, 23/2007) personalul din sistemul bugetar a beneficiat in anul 2007, ca in fiecare an, de majorarile anuale sub forma indexarilor salariale. Acestea au fost aplicate nediscriminatoriu sub aspectul categoriei socio-profesionale, fiind de enumerat, exemplificativ: demnitarii (art.1 din O.G nr.10/2007); judecatorii Curtii Constitutionale (art.1 din O.G nr.10/2007); personalul asimilat demnitarilor publici (art.3 alin. 3 din O.G nr.10.2007); personalul din unitatile de cult religios (art.19 din O.G nr.10 2007); personalul Curtii de Conturi (art.2 din O.G nr.27/20007); personalul contractual din unitatile bugetare (art.1 din O.G nr.10 2007); personalul auxiliar din justitie (art.31 din O.G nr.8/2007); personalul didactic si didactic auxiliar (art.1 din O.G nr.11/2007), personalul din aparatul Ministerului Afacerilor Externe, a Ministerului Integrarii Europene, a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare si a institutelor culturale din strainatate (art.1 din O.G nr.16/2007); functionarii publici (articolul unic, pct.5 din Legea nr.232,2007); personalul din unitatile sanitare publice (art.1 pct.3 din O.G nr.23/2007); functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare (art.1 din O.G nr.20/2007).
Expunerile de motive ale acestor acte normative (intocmite conform art.29-32 din Legea nr.24/2000 si potrivit art.6 din Legea nr.52/2003) au ca numitor comun, in esenta, fundamentul necesitatii acordarii majorarilor salariale pe anul 2007 in sistemul bugetar, ca efect al cresterii indicelui preturilor bunurilor de consum in anul 2007 fata de anul 2006, precum si tratamentul egal intre diferitele categorii de personal bugetar, in sensul acoperirii devalorizarii datorate cresterii inflatiei.
Trebuie subliniat in mod deosebit ca, in nici un caz, temeiul acordarii acestor adaosuri salariale nu a fost o masura de protectie sociala a categoriilor socio-profesionale cu venituri salariale in mod cert mai scazute decat cele ale reclamantilor, deoarece majorarile au fost aplicate deopotriva si demnitarilor, personalului asimilat demnitarilor, judecatorilor Curtii Constitutionale, membrilor Curtii de Conturi si altor categorii cu venituri salariale considerabil mai ridicate decat cele ale reclamantilor.
Cu toate acestea, reclamantilor (personal salarizat prin O.U.G nr.27/2006)nu le-a fost acordat, in mod discriminatoriu, adaosul salarial constand in indexarile salariale anuale pe anul 2007, omisiune care s-a repercutat pregnant asupra acestora, deoarece spre deosebire de majoritatea restului personalului bugetar, reclamantii nu pot obtine (datorita incompatibilitatilor, interdictiilor si incapacitatilor legale) alte venituri decat cele salariale, care insa, le-au fost erodate de cresterea indicelui preturilor de consum, la fel ca si in cazul celorlalte salarii bugetare.
Nu corespunde adevarului faptul ca prin Legea nr.45/2007, indemnizatiile reclamantilor ar fi fost majorate la fel ca si in cazul celorlalti bugetari, deoarece aceasta lege nu indexeaza indemnizatiile de incadrare ale reclamantilor. Dimpotriva, aceasta lege nu face decat sa reinstituie sporul de vechime in favoarea reclamantilor, tocmai datorita constatarii de catre Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a unei alte discriminari a categoriei socio-profesionale a reclamantilor.
Curtea a constatat ca este inadmisibila operarea unei noi discriminari (constand in neacordarea majorarilor anuale destinate contracararii erodarii salariilor datorita cresterii preturilor de consum si a inflatiei )sub pretextul inlaturarii unei discriminari preexistente (cea a neacordarii sporului de vechime).
In concluzie, cu alte cuvinte, unul si acelasi element (constand in majorarea salariala anuala pentru acoperirea devalorizarii monedei in care se face plata salariului) produce efecte juridice diferentiate in sistemul de salarizare al personalului din unitatile finantate din fonduri bugetare, in functie de apartenenta la o anumita categorie socio-profesionala.
Prin sistemul de salarizare (institutie de dreptul muncii), se intelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor si formelor salarizarii care determina conditiile de stabilire si acordare a salariilor (salariul compunandu-se din salariul de baza, indemnizatii, sporuri si adaos uri, conform art.155 din Codul muncii). Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de doua principii fundamentale: cel al egalitatii de tratament (art.154 din Codul muncii) si cel al diferentierii salariilor numai in raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea si cantitatea muncii, respectiv conditiile de munca.
Ca atare, principiul egalitatii de tratament in salarizare implica recunoasterea acelorasi obiective si elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate intr-o situatie comparabila. Deci, tuturor persoanelor care se afla in aceeasi situatie (a depunerii unei activitati in munca si a erodarii salariilor datorita cresterii indicelui preturilor de consum si a inflatiei) , trebuie sa li se recunoasca, pentru acelasi element faptic generator de drept salarial acelasi element salarial: indexarile salariale anuale.
Din moment ce reclamantii sunt intr-o situatie identica (nu doar comparabila) cu restul personalului din unitatile bugetare sub aspectul primirii unui salariu erodat de inflatie la fel ca si restul personalului, rezulta ca reclamantii nu pot fi tratati diferit, in mod discriminatoriu fata de restul personalului, prin refuzul adaosului salarial anual pe 2007.
Aceasta, cu atat mai mult cu cat nu exista nici o justificare obiectiva si rezonabila excluderii lor deoarece criteriul acordarii indexarilor pe anul 2007 este unul si acelasi: cresterea indicelui preturilor de consum si a inflatiei in anul 2007 fata de anul 2006.
Deci, este de subliniat faptul ca, in realitate, pentru aprecierea existentei discriminarii, relevanta are doar criteriul justificativ generator al sporului al indexarii anuale, si anume existenta obligatiei de acordare a unei salarizari echitabile, nerestranse de devalorizare, pe calea unui tratament egal in salarizare din acest punct de vedere (sub aspect juridic), respectiv a perioadei de munca prestata in aceste conditii si a platii in moneda nationala (sub aspect faptic) si, in nici un caz, criteriul categoriei socio-profesionale.
Simplul fapt ca: o persoana face parte dintr-o categorie socio-profesionala (cea a judecatorilor, asistentilor judiciari si a procurorilor) nu constituie o justificare obiectiva si rezonabila pentru decaderea acestora dintr-un drept garantat de lege (dreptul la o contraprestatie salariala echitabila nerestransa de devalorizare) cu toate efectele si consecintele juridice salariale ale acestui drept, deoarece nu categoria socio-profesionala este resortul (obiectivul si elementul) generator si fundamentul stabilirii si acordarii indexarilor anuale in sistemul de salarizare.
In mod eronat paratii invoca elementul categoriei socio-profesionala a reclamantilor pentru a incerca justificarea discriminarii acestora, insa acest element este total nepertinent si neconcludent in aceasta analiza, neavand nici o legatura cu fundamentarea indexarilor anuale pentru acoperirea efectelor inflatiei.
Singurele obiective si elemente care pot duce la o diferentiere in sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea si cantitatea muncii, conditiile de munca, dar cu sublinierea in mod deosebit a faptului ca aceasta diferentiere se poate reflecta numai in salariul (indemnizatia) de baza (partea fixa a salariului), nu si in sporurile, adaosurile sau indexarile salariale, care intotdeauna au obiective si elemente cu totul speciale si specifice de acordare.
In concluzie, prin neacordarea adaosurilor salariale constand in majorarile anuale, reclamantii sunt in mod evident si grav discriminati, deoarece se afla in aceeasi situatie juridica si faptica care fundamenteaza si genereaza adaos salarial si pentru restul personalului. De altfel, doctrina juridica si practica judiciara au statuat in mod unanim si constant existenta discriminarii in materie de munca, ori de cate ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de functie) care intruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
Deci reclamantii sunt discriminati in sensul art.2 alin. 1-3, art.6 din O.U.G. nr.137/2000, intrucat le-au fost refuzate indexarile salariale pe anul 2007 nu datorita faptului ca nu ar indeplini conditia normativa de acordare a acestui spor si a acestui adaos (conditia existentei cresterii indicelui preturilor de consum si a inflatiei, concomitent cu indexarea indemnizatiilor si salariilor restului personalului bugetar), ci sub pretextul ca apartin la o anumita categorie socio-profesionala, criteriu declarat in mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art.2 alin. 1 din O.G. nr.137/2000).
Ca atare, existenta discriminarii directe a reclamantilor rezulta si din dispozitiile: art.23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care garanteaza dreptul tuturor la protectie egala a legii impotriva oricarei discriminari si dreptul la o remuneratie echitabila si satisfacatoare, din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974 (care garanteaza dreptul la conditii de munca juste si prielnice si la egalitate de tratament in salarizare, fara nici o distinctie), art.14 din Conventia europeana privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la aceasta Conventie (care interzice discriminarile), art.4 din Carta Sociala Europeana revizuita, ratificata prin Legea nr.4/1999 care garanteaza dreptul la o salarizare echitabila; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.154 alin.3, art.165 si art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003(care garanteaza plata integrala a drepturilor de natura salariala, fara discriminari, restrangeri sau limitari); art.20, art.16 alin. 1, art.53 din Constitutie (care garanteaza aplicarea principiului nediscriminarii si in raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din continutul complex al dreptului constitutional la munca si care nu poate face obiectul unor limitari discriminatorii).
Potrivit art.16 alin. 1 si 2 din Constitutia Romaniei, cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor, fara privilegii si discriminari, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor O.G. nr.137/2000, privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si completarile ulterioare, principiile egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarilor sunt garantate in special in exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la munca, la libera alegere a ocupatiei, la conditii de munca echitabile si satisfacatoare, la protectia impotriva somajului, la un salariu pentru munca egala, la o remuneratie echitabila si satisfacatoare.
Potrivit art.2 pct.1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, exercitiul drepturilor este aparat impotriva oricaror discriminari, iar conform art.29 pct.2, in exercitiul drepturilor si libertatilor sale, fiecare persoana este supusa doar ingradirilor stabilite prin lege, in scopul exclusiv al asigurarii, recunoasterii si respectului drepturilor si libertatilor celorlalti, in vederea satisfacerii cerintelor juste ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica.
Acest aspect ce atrage incidenta dispozitiilor art.27 alin.1 din O.G. nr.137/2000 trebuie coroborat cu art.269 Codul muncii, dispozitii legale in baza carora actiunea este considerata intemeiata.
Pentru stabilirea cuantumului despagubirilor cuvenite reclamantilor, instanta va aplica, doar prin analogie, procentele de majorari prevazute de art.1 din O.G. nr.10/2007, intrucat numai astfel se poate realiza principiul unei juste si integrale despagubiri, iar pe de alta parte, art.3 din Codul civil opreste instanta sa invoce lacuna legislativa.
Reclamantii au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflatie, cerere pe care instanta o gaseste admisibila, tinand cont si de prevederile art.1082 din Codul civil si art.161 alin.4 din Codul muncii. In acest articol se arata ca debitorul este obligat la plata unor daune interese, pentru neexecutarea obligatiei sau pentru intarzierea executarii, cu toate ca nu este de rea credinta din partea sa, afara daca nu va justifica faptul ca neexecutarea provine dintr-o cauza straina ce nu-i poate fi imputata. In prezenta cauza, paratii sunt in culpa pentru neacordarea sporurilor si adaosurilor, precum si pentru neinitierea unor masuri care sa aiba ca finalitate eliminarea acestor discriminari.
Fata de cele retinute, constatand ca tribunalul a interpretat si aplicat gresit normele legale incidente spetei, fiind incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ., in baza dispozitiilor art.312(1) teza 1 si (2) C.pr.civ., curtea a admis recursul, a modificat in parte sentinta recurata si a admis actiunea reclamantilor asa cum a fost formulata.