Cerere acordare transfer functionar public. Obligarea angajatorului la aprobarea transferului. Conditii

Cerere acordare transfer functionar public. Obligarea angajatorului la aprobarea transferului. Conditii
Instanta de contencios administrativ nu se poate substitui vointei nici uneia din partile raportului de serviciu, anuland vointa uneia sau alteia, atat timp cat refuzul nu apare ca fiind unul discretionar, ci este justificat de consecintele negative pe care aprobarea transferului functionarului public reclamant le-ar avea asupra activitatii institutiei recurente.
Decizia nr. 603/C.A./8 octombrie 2007
Prin sentinta civila nr. 587/E din 16 martie 2007, Tribunalul Iasi a admis in parte actiunea introdusa de reclamantul O.E. in contradictoriu cu parata Atentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca Iasi, dispunand obligarea paratei sa aprobe transferul la cerere al reclamantului la Consiliul Local Iasi, in conformitate cu art. 78 alin. 1 lit. B din Legea nr. 188/1999 si sa plateasca suma de 200 lei cheltuieli de judecata, respingandu-se contestatia impotriva dispozitiei nr. 84/05.10.2006, pe care a mentinut-o.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca reclamantul a indeplinit, printre alte atributii, si pe aceea de conducator auto al institutiei si ca, prin dispozitia nr. 84 din 05.10.2006 acesta a fost sanctionat disciplinar.
In ceea ce priveste cererea de transfer, prima instanta a apreciat, raportat la dispozitiile art. 78 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 ca, in cazul solicitarii transferului, acesta trebuie sa fie aprobat de institutia la care functionarul public doreste sa fie transferat si apoi de institutia in care cel in cauza isi are locul de munca, ca aceste cerinte sunt indeplinite in cauza si ca cererea reclamantului este intemeiata.
Curtea a admis recursul paratei ca intemeiat, sens in care a retinut urmatoarele:
Este necontestat faptul ca reclamantul-intimat are statut de functionar public si ca regimul sau juridic este guvernat de dispozitiile Legii nr. 188/1999.
Este de asemenea necontestat ca Directia de Asistenta Comunitara din cadrul Consiliului Local Iasi a solicitat transferul reclamantului, de la A.J.O.F.M. Iasi, si ca aceasta din urma nu a fost de acord cu cererea de transfer pe motiv ca acest fapt ar fi condus la blocarea unui post unic.
Este adevarat ca institutia transferului este reglementata de art. 78 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (in vechea numerotare) ca o modalitate de modificare a raportului de serviciu, transfer ce poate avea loc intre autoritati si institutii publice, dar nici actul normativ mentionat si nici o alta dispozitie normativa nu consacra pentru unitatea ce se afla in raporturi de serviciu cu functionarul public ce vizeaza obtinerea transferului o obligatie de a aproba, neconditionat, aceasta cerere.
Transferul fiind o modalitate si nu o obligatie, in mod gresit prima instanta a obligat parata-recurenta sa se manifeste in sensul dorit de reclamant, anulandu-i practic vointa de parte a unui raport de serviciu, cu atat mai mult cu cat refuzul de a consimti la transfer a fost justificat de consecintele negative pe care le-ar fi avut pentru institutia publica parata plecarea functionarului public.
Este tot atat de adevarat ca nici functionarul public nu este tinut de obligatia absoluta de a exercita functia publica doar in cadrul unei anume institutii publice, dar, pentru cazul in care acesta doreste sa inceteze raportul de serviciu, el are la dispozitie alte modalitati, respectiv cele mentionate la art. 84 din Legea nr. 188/1999, nici o persoana si nici instanta neputandu-se substitui vreuneia din partile in raportul de serviciu si dispune masuri in contra vointei acestora.
Ca atare, constatand ca s-a facut o gresita aplicare a legii, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, recursul paratei urmeaza a fi admis, in sensul modificarii in parte a hotararii atacate.
In fond, constatand ca nici o dispozitie legala nu recunoaste dreptul functionarului public de a cere ca institutia publica cu care se afla in raporturi de serviciu sa-si dea acordul, neconditionat si oricand, la cererea de transfer si ca, in lipsa unui drept legal recunoscut si a unei obligatii exprese pentru debitorul obligatiei, instanta nu se poate substitui vointei nici uneia din partile raportului de serviciu, anuland vointa uneia sau alteia din parti, in conditiile in care refuzul nu apare ca fiind discretionar, in temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, actiunea reclamantului urmeaza a fi respinsa.