Acordarea sporului anticoruptie asistentilor judiciari. Actiune neintemeiata. Efectele Deciziei VI/15.01.2007 a I.C.C.J.

Acordarea sporului anticoruptie asistentilor judiciari. Actiune neintemeiata. Efectele Deciziei VI/15.01.2007 a I.C.C.J.
Decizia nr. 467 din 17 august 2007
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sub nr. 554/99/2007 ulterior trimisa spre solutionare la Tribunalul Vaslui, unde a fost inregistrata sub nr. 738/89/2007, reclamantii: B.E., B.L., E.A., L.N., M.B.-M., T.A. si S.I.-L. au chemat in judecata pe paratii M.J., C.A. Iasi, T. Iasi si M.F.P. pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligati:
- primii trei parati la plata diferentelor de drepturi salariale de 30% din indemnizatia de incadrare bruta lunara pentru perioada 01.12.2003-30.04.2004, actualizate in raport cu rata inflatiei la data platii efective, pentru reclamantii: B.E., E.A., L.N., M.B.-M., T.A. si S.I.-L.;
- primii trei parati la plata diferentelor de drepturi salariale de 40% din indemnizatia de incadrare bruta lunara pentru perioada 01.05.2004-01.04.2006 pentru reclamantele: B.E., E.A., L.N., M.B.-M., T.A., pentru reclamanta B.L. pentru perioada 01.07.2004-01.04.2006, iar pentru reclamantul S.I.-L. pentru perioada 01.05.2004-30.06.2004, actualizate in raport de rata inflatiei la data platii efective;
- paratul M.F.P. sa includa in buget sumele necesare platii drepturilor salariale solicitate;
- toti paratii la plata cheltuielilor de judecata.
Motivandu-si in fapt actiunea reclamantii au aratat ca si-au desfasurat activitatea ca magistrati consultanti in perioadele aratate mai sus. Prin dispozitiile art. 28 alin. 4 din O.U.G. nr. 43/2002, s-a prevazut expres la alin. 1 si 3 ca personalul din cadrul P.N.A. si judecatorii care compun completele specializate pentru judecarea cazurilor de coruptie, primesc pentru activitatea de combatere a infractiunilor de coruptie un spor de 30% din indemnizatia de incadrare lunara.
Ulterior, prin O.U.G. nr. 24/2004, acest spor a fost stabilit la un procent de 40% din indemnizatia de incadrare bruta lunara, iar prin legea de aprobare a acestei ordonante nr. 601/2004 a fost extinsa si la alte categorii de personal. Se sustine de catre reclamanti ca aceste norme introduc si consacra o discriminare care nu are la baza nici un criteriu obiectiv, rational si juridic intre judecatorii care compun completele specializate si ceilalti magistrati, aceste prevederi fiind in contradictie cu principiul egalitatii in fata legii consacrat de art. 16 alin. 1 din Constitutia Romania. Acordarea acestor sporuri de 30%, respectiv de 40%, a fost motivata de necesitatea de a asigura incoruptibilitatea judecatorilor care au compus completele specializate infractiunile de coruptie, dar obtinerea acestor sporuri doar de anumite categorii de magistrati nu poate duce la asigurarea incoruptibilitatii si la respectarea principiilor statului de drept.
Tocmai de aceea, prin Hotararea nr. 185/2005 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii s-a statuat existenta unei discriminari directe prin acordarea sporurilor de 30-40% doar unor categorii de magistrati.
In acest sens, au aratat ca prin Decizia nr. VI din 15 ianuarie 2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, de solutionare a recursului in interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a stabilit ca, in aplicarea nediscriminatorie a dispozitiilor art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, precum si a dispozitiilor art. 28 alin. 4 din O.U.G. nr. 43/2002, modificata prin O.U.G. nr. 24/2004 si aprobata prin Legea nr. 601/2004, drepturile salariale prevazute de aceste texte se cuvin tuturor magistratilor.
Reclamantii au mai aratat ca au calitatea de magistrati consultanti si in raport de Capitolul III din O.U.G. nr. 177/2003 art. 15, acestia sunt remunerati cu indemnizatia corespunzatoare nivelurilor de salarizare prevazute la numarul curent 28 - 32 din Cap. A al Anexei I in raport de vechimea in functii juridice. Conform acestor prevederi, magistratul consultant (in prezent asistentul judiciar) are aceeasi salarizare cu un judecator sau procuror cu o vechime in magistratura intre doi si patru ani. Au mai invocat in sustinere ca, in temeiul Legii nr. 92/1992 si a Legii nr. 304/2004, sunt asimilati magistratilor, atat cu vechime in magistratura, cat si ca nivel de salarizare, asa incat sumele solicitate sunt cuvenite si intemeiate. Mai mult, in conformitate cu prevederile art. 55 din Legea nr. 304/2004, reclamantii fac parte din completele de judecata constituite pentru solutionarea conflictelor de munca si asigurari sociale si semneaza hotararile pronuntate.
Din aceste motive, reclamantii considera ca au calitatea de persoane discriminate potrivit art. 2 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 137/2000 si au dreptul in baza art. 21 din acelasi act normativ de a pretinde despagubiri de la angajator potrivit Codului muncii.
Prin intampinarea formulata, paratul M.J. a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
A aratat ca acest spor a fost prevazut exclusiv in favoarea judecatorilor, procurorilor si a celorlalte persoane enumerate de actele normative precizate si ca asistentii judiciari nu fac parte din categoria magistratilor, atributiile acestora fiind in mod esential diferite de ale unui judecator. Paratul M.J. a considerat ca aprecierea reclamantilor potrivit careia sub aspectul salarizarii nu exista diferente intre magistrati si asistentii judiciari este vadit eronata, sustinand ca acestia din urma beneficiaza strict si limitativ doar de o parte din drepturile recunoscute de catre lege magistratilor. In ceea ce priveste reactualizarea solicitata, aceasta nu poate fi acordata deoarece parata nu are o obligatie restanta fata de petenti.
In temeiul art. 60 C.pr.civ., M.J. a formulat cerere de chemare in garantie a M.F.P. pentru ca, in cazul in care va fi admisa actiunea reclamantilor, sa se dispuna prin aceeasi hotarare ca acest minister sa fie obligat la virarea fondurilor necesare achitarii sumelor solicitate ca urmare a neacordarii sporului de 30% si, respectiv, 40% din indemnizatia de incadrare lunara.
Parata C.A. Iasi a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii si a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune, in raport cu dispozitiile Decretului nr. 167/1958, in privinta drepturilor salariale pretins neincasate in 2003-2004. Considera ca termenul de prescriptie curge de la data intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 43/2002, care a introdus sporul de 30% pentru judecatorii care compun completele specializate in infractiunile de coruptie, adica de la data de 04.04.2002.
La randul sau, chematul in garantie M.F.P. a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestei institutii, motivand ca nu se afla in culpa pentru a fi obligat, ca ordonator principal de credite, la acordarea de sporuri pentru angajatii altui ordonator de credite.
Prin sentinta civila nr. 514/19.04.2007 pronuntata de Tribunalul Vaslui, s-au admis exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a paratului M.F.P. si a prescriptiei dreptului la actiune al reclamantilor pentru perioada 01.12.2003-25.01.2004, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanti in contradictoriu cu M.J.. C.A. Iasi si T. Iasi, paratii fiind obligati la plata reactualizata a diferentelor de drepturi salariale de 30% din indemnizatia de incadrare bruta lunara a reclamantilor: B.A., E.A., L.N., M.B.-M., T.A. si S.I.-L., pentru perioada 25.01.2004-30.04.2004 si la plata reactualizata a diferentelor de drepturi salariale de 40% din indemnizatia de incadrare bruta lunara a reclamantelor B.A., E.A., L.N., M.B.-M., T.A., pentru perioada 01.05.2004-01.04.2006, reclamantei B.L. pentru perioada 01.07.2004-01.04.2006 si reclamantului S.I.-L. pentru perioada 01.05.2004-30.06.2004.
Prin aceeasi hotarare s-a respins cererea de chemare in garantie a M.F.P. si cererea reclamantilor de obligare a paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantilor este partial intemeiata. Prin actiunea introductiva este solicitata acordarea unor drepturi banesti incepand cu 01.12.2003. In raport cu data introducerii cererii de chemare in judecat, 25.01.2007, prescriptia opereaza doar pentru perioada 01.12.2003-25.01.2004.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.F.P., s-a retinut ca aceasta este intemeiata, intrucat paratul nu este ordonator principal de credite pentru reclamanti, acestia nefiind salariati ai acestui minister. S-a mai retinut ca intre M.F.P. si M.J. nu exista raporturi de subordonare.
Pe fondul cauzei, instanta de fond a constatat ca reclamantii sunt asistenti judiciari in cadrul T. Iasi.
In timpul desfasurarii activitatii acestora, potrivit art. 28 alin. 4 din O.U.G. nr. 43/2002, publicata in Monitorul Oficial nr. 244 din 11.04.2002, in vigoare de la data publicarii, aprobata prin Legea nr. 503/2002, personalul din cadrul Parchetului National Anticoruptie, precum si judecatorii ce compun completele specializate in solutionarea infractiunilor de coruptie, conform dispozitiilor art. 29 alin. 2 din Legea nr. 78/200, primesc pentru activitatea specializata de combatere a infractiunilor de coruptie un spor de 30% din indemnizatia de incadrare lunara, dispozitii mentinute si de O.U.G. nr. 177/2002.
Ulterior, prin O.U.G. nr. 24/2004, acest spor a fost majorat la 40%.
Ori, aceste texte de lege sunt in contradictie cu principiul egalitatii in fata legii consacrat de dispozitiile art. 16 alin. 1 si 2 din Constitutia Romaniei, care prevad ca "cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".
Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 2 lit. "i" din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii sunt garantate si in exercitarea dreptului la un salariu egal pentru munca egala, la o remuneratie echitabila si satisfacatoare.
Noul Cod al muncii, enumera (art. 5) ca principiu fundamental al dreptului muncii, principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii, interzicand orice discriminare fata de un salariat, fie ea discriminare directa sau indirecta. Alin. 2 al acestui articol arata ca se considera discriminare directa acele acte si fapte de deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrangerea sau inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii drepturilor prevazute in legislatia muncii.
Potrivit dispozitiilor art. 6 alin. 2 din Codul muncii, tuturor salariatilor care presteaza o munca le este recunoscut dreptul la plata egala pentru munca egala.
Fata de aceste dispozitii legale, prima instanta retine ca dispozitiile art. 11 din O.G. nr. 177/2002 si cele ale O.U.G. nr. 24/2004 introduc o discriminare care nu are la baza un criteriu obiectiv intre judecatorii care participa la judecarea cauzelor cu infractiuni de coruptie sau in care urmarirea penala a fost efectuata de procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. si ceilalti judecatori, fiind in contradictie cu principiul egalitatii in fata legii, consacrat de art. 16 din Constitutia Romaniei.
Dupa aparitia efectelor diferentierii de salarizare intre judecatorii instantelor, a fost sesizat Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii care a pronuntat Hotararea nr. 185 din 22.07.2005, stabilind ca exista o discriminare directa potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile ulterioare si a recomandat M.J. initierea unui proiect de act normativ in vederea modificarii dispozitiilor legale, prin eliminarea situatiei de inegalitate evidenta intre magistrati.
Prin Decizia nr. VI din 15 ianuarie 2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie care a solutionat recursul in interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a stabilit ca in aplicarea nediscriminatorie a dispozitiilor art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, precum si a dispozitiilor art. 28 alin. 4 din O.U.G. nr. 43/2002, modificata prin O.U.G. nr. 24/2004, modificata si aprobata prin Legea nr. 601/2006, drepturile salariale prevazute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistratilor.
Prima instanta a inlaturat apararea M.J., ale carui argumente sunt in sensul ca activitatea asistentilor judiciari nu este comparabila cu a judecatorilor si procurorilor, acestia nefiind magistrati si prin urmare, decizia nr. VI nefiind aplicabila in cazul acestora.
Instanta a considerat ca prevederile invocate pot fi extinse si asistentilor judiciari intrucat, in raport de prevederile O.U.G. nr. 20/2002, ce modifica Legea nr. 92/1992, acestia beneficiaza de vechime in magistratura, iar O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea magistratilor prevede ca salarizarea magistratilor consultanti (asistenti judiciari) se face in raport de prevederile art. 15 alin. 1, similara cu cea a judecatorilor de la judecatorie cu o vechime de cel putin 2 ani. Prin O.U.G. nr. 27/2006, salarizarea asistentilor este identica cu cea a judecatorilor cu patru ani vechime in specialitate.
De asemenea, potrivit art. 111 din Legea nr. 304/2004, dispozitiile legale privind obligatiile, interdictiile si incompatibilitatile judecatorilor si procurorilor se aplica si asistentilor judiciari iar, in conformitate cu art. 55, acestia fac part din completele de judecata constituite pentru solutionarea conflictelor de munca si asigurari sociale si semneaza hotararile pronuntate.
De altfel, categoria asistentilor judiciari a fost avuta in vedere de O.U.G. nr. 27/2006, act normativ ce a fost adoptat tocmai in baza recomandarilor Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii din Hotararea nr. 185/2005 in scopul eliminarii inegalitatii constand in existenta sporului de 40%.
Conform prevederilor art. 21 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, reclamantii, avand calitatea de persoane discriminate, au dreptul sa li se acorde despagubiri proportional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun, precum si conform dispozitiilor imperative ale art. 1 alin. 2, art. 5 si art. 295 alin. 1 C.muncii, care interzic discriminarile in raporturile de munca.
Avand in vedere aceste prevederi legale, in speta dedusa judecatii, prima instanta a retinut pentru o justa si integrala despagubire, plata drepturilor salariale de 30% si, respectiv de 40% din indemnizatia de incadrare bruta reprezinta o reparatie echitabila a prejudiciului cauzat reclamantilor prin prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 177/2002 si cele ale O.U.G. nr. 24/2004.
Asa fiind, vazand si dispozitiile art. 155 C.muncii care prevad ca "salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri", instanta a constatat ca cererea reclamantilor este fondata urmand a fi admisa, reclamantii fiind indreptatiti la plata de despagubiri corespunzatoare sporului de 30% si, respectiv, 40% de care au fost lipsiti. Aceste despagubiri vor fi acordate reclamantilor in functie de precizarile depuse, pentru perioadele solicitate de acestia.
S-a mai retinut ca pentru acoperirea integrala a prejudiciului suferit, avandu-se in vedere devalorizarea monedei nationale, sumele cuvenite reclamantilor urmeaza sa fie actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective, intrucat angajatorul are obligatia sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul, fiind incidente dispozitiile art. 269 alin. 1 raportat la art. 295 alin. 2 C.muncii.
Referitor la cererea de chemare in garantie a M.F.P., formulata de M.J., prima instanta a respins aceasta cerere intrucat rolul M.F.P. este acela de constituire si gestionare generala a resurselor financiare publice. Conform art. 198 din Legea nr. 500/2000 privind finantele publice, M.F.P. coordoneaza actiunile care sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar si anume pregatirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare precum si ale legilor privind aprobarea contului general de executie, nefiind necesar ca hotararile judecatoresti sa fie opozabile, cat timp M.J. este cel obligat a executa aceste hotarari si a depune diligentele in vederea solicitarii fondurilor necesare efectuarii platii.
Intrucat cheltuielile de judecata nu au fost dovedite, instanta de fond a respins acest capat de cerere.
Impotriva acestei sentinte civile au formulat recurs atat reclamantii B.A., T.A., B.L., L.N., E.A., M.B.-M., S.I.-L., cat si paratul M.J., prin reprezentanti legali.
Reclamantii au criticat sentinta pronuntata de prima instanta pentru urmatoarele motive:
In mod gresit instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului M.F.P. si a respins actiunea formulata in contradictoriu cu acest parat, desi in cauza era necesara, pentru opozabilitate si pronuntarea in contradictoriu cu acesta.
S-a mai invocat faptul ca in mod gresit a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantilor pentru perioada 01.12.2003-25.01.2004, desi recurentii au cunoscut faptul prejudicierii abia la data de 22.07.2005, in urma pronuntarii Hotararii nr. 185 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii.
M.J., prin reprezentanti legali, a criticat sentinta primei instante pentru urmatoarele motive:
Din examinarea prevederilor legale ce s-au succedat in materie, se observa ca asistentii judiciari nu se incadreaza in categoria magistratilor si nici in categoria personalului asimilat ca drepturi si obligatii magistratilor.
Prin O.U.G. nr. 177/2002, salarizarea asistentilor judiciari era stabilita intr-un capitol distinct de salarizarea magistratilor.
Recurentul a mai aratat ca Hotararea nr. 185/2005 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii este inoperanta in cauza, intrucat aceasta recomanda M.J., in temeiul art. 194 lit. a) din O.G. nr. 137/2000, initierea unui proiect de act normativ in vederea modificarii acestor prevederi in sensul eliminarii situatiei de inegalitate evidenta dintre cele doua categorii de magistrati.
In consecinta, s-a sustinut ca atributiile de serviciu distincte, reglementarile legale diferentiate privind numirea si eliberarea din functie, cele privind cariera profesionala a magistratilor si asistentilor judiciari, procedura diferita de aplicare a sanctiunilor disciplinare, anumite drepturi de care beneficiaza exclusiv magistratii duc la concluzia ca nu poate fi retinuta o situatie comparabila intre magistrati si asistentii judiciari.
Analizand recursul formulat de M.J., prin reprezentanti legali, s-a retinut ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
Toate actele normative care au prevazut sporul de 30-40% - O.U.G. nr. 43/2002, O.U.G. nr. 177/2002 - au stabilit beneficiul acestui drept de natura salariala in favoarea magistratilor, nu si a asistentilor judiciari, avandu-se in vedere, in mod esential, prerogativele conferite de functia ocupata, respectiv cea de judecator si procuror.
Analizand reglementarile legale ce s-au succedat in materie, se retine ca asistentii judiciari nu se incadreaza in categoria magistratilor, pentru a putea beneficia de sporul de 30-40% prevazut de O.U.G. nr. 43/2002 si O.U.G. nr. 177/2002.
S-a mai retinut ca sporul de anticoruptie a fost reglementat in art. 11 din O.U.G. nr. 177/2002, in Capitolul al II-lea consacrat salarizarii magistratilor, fiind instituit de legiuitor doar in favoarea acestei categorii profesionale si nu a asistentilor judiciari, a caror salarizare era stabilita distinct, in Capitolul al III-lea al ordonantei.
De asemenea, prin decizia nr. VI din 15.01.2007 si Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit, in solutionarea recursului in interesul legii ca: "In aplicarea nediscriminatorie a dispozitiilor art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 177/2002, privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, precum si a dispozitiilor art. 28 alin. 4 din O.U.G. nr. 43/2002, modificata prin O.U.G. nr. 24/2004, modificata si aprobata prin Legea nr. 601/2004, drepturile salariale prevazute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistratilor".
Prin decizia nr. 239/2003, Curtea Constitutionala a retinut ca: "In considerarea conditiilor specifice de numire, functionare si eliberare din functie si mai ales, a atributiilor profund diferite pe care le au toate aceste categorii de persoane, legiuitorul a stabilit drepturi diferite de care beneficiaza acestea, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, raspunderea, complexitatea si de privatiunile inerente fiecarei functii in parte, fara ca prin aceasta sa se aduca vreo atingere principiului egalitatii persoanelor in fata legii si a autoritatilor publice, garantat de art. 16 din Constitutie si de reglementarile internationale".
Curtea a mai retinut ca asistentii judiciari "se afla intr-o situatie esential diferita fata de alte categorii de magistrati, chiar si fata de persoanele asimilate acestora, _", constatand ca aceasta situatie diferita, justifica instituirea unui tratament juridic diferentiat, drepturile care li se acorda tinand de optiunea legiuitorului, fara obligativitatea recunoasterii tuturor drepturilor stabilite pentru magistrati".
Pentru toate aceste considerente, s-a constatat ca in mod gresit prima instanta a retinut ca reclamantii-recurenti sunt indreptatiti sa fie despagubiti pentru prejudiciul suferit prin discriminare, potrivit art. 21 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, in speta neexistand o situatie analoaga sau comparabila intre magistrati si asistentii judiciari, in ceea ce priveste beneficiul sporului anticoruptie.
In ceea ce priveste recursul formulat de reclamanti, s-a retinut ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Avand in vedere dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, se retine ca in mod corect prima instanta a solutionat exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantilor.
De asemenea, in mod corect instanta de fond a solutionat, in temeiul dispozitiilor art. 35 alin. 1 din Legea nr. 500/2002, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.F.P.
Pentru aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 2 C.pr.civ., a fost admis recursul formulat de M.J., prin reprezentanti legali, s-a modificat in parte sentinta primei instante, in sensul respingerii actiunii formulate de reclamanti in contradictoriu cu paratii M.J., C.A. Iasi si T. Iasi, mentinandu-se restul dispozitiilor recurate.
Pentru considerentele expuse anterior, a fost respins recursul formulat de reclamanti impotriva aceleiasi sentinte.