Cerere de respingere si anulare a hotararii consiliului local cu caracter normativ. Intelesul notiunii de "interes legitim public"

Cerere de respingere si anulare a hotararii consiliului local cu caracter normativ. Intelesul notiunii de "interes legitim public"
Caracterizarea, de reclamant, a actelor administrative cu caracter normativ, emise de consiliul local, ca reprezentand "reglementari mafiote" ori "intelegeri secrete de tip cartel care produc dezordine publica si incalcarea totala a drepturilor constitutionale", fara a fi aduse dovezi in acest sens, nu este de natura a demonstra "interesul legitim public" prevazut de legiuitor, pentru ca o persoana sa poata sa sesizeze instanta de contencios administrativ pentru anularea actelor administrative in cauza.
Decizia nr. 454/CA/17.09.2007
Tribunalul Iasi a respins cererea de suspendare a executarii Hotararilor Consiliului Local Iasi nr. 588/2003, 129/2004, 309/2004, 40/2005 si 146/2006, precum si actiunea introdusa de reclamantul T.M., domiciliat in Iasi, str. V.L., nr. 140, bl. A-1, tr. 2, et. 6, ap. 13, in contradictoriu cu paratii Consiliul Local al Municipiului Iasi si Institutia Prefectului jud. Iasi, avand ca obiect anularea acelorasi hotarari de consiliu local.
S-a sustinut ca nu este intemeiata cererea de suspendare a executarii H.C.L. Iasi nr. 588/2003, 129/2004, 309/2004, 40/2005 si 146/2006 nefiind justificate cazurile la care se refera reclamantul a carui pasivitate fata de momentul producerii efectelor juridice a actelor administrative in discutie nu a sesizat autoritatea competenta, lipsind oportunitatea masurii dupa trecerea unei perioade de timp de la 2 la 4 ani de la data adoptarii contestatelor acte normative.
Or, starea de pasivitate a reclamantului dupa emiterea actelor administrative pretins vatamatoare nu este de natura a da eficienta dispozitiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 in sensul suspendarii executarii actelor administrative in discutie, acestea trebuind sa creeze de la inceput o indoiala asupra legalitatii actelor contestate si nu dupa 2-4 ani ca in prezenta cauza.
Pe fond actiunea nu este intemeiata si va fi respinsa pentru considerentele ce vor fi expuse.
Pe fond, tribunalul a retinut ca in conformitate cu dispozitiile art. 1169 C.civ., cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.
In primul rand reclamantul nu individualizeaza in concret dreptul sau interesul sau legitim in care se considera vatamat asa cum rezulta din dispozitiile art. 1 alin. 1 ale Legii nr. 554/2004 prin actele administrative contestate, spre a putea cere anularea lor, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata.
Or, caracterizarea actelor administrative a caror nulitate solicita sa fie constatata (H.C.L. nr. 40/2005 si H.C.L. 146/2006) ca fiind reglementari mafiote sau sunt intelegeri secrete tip cartel care produc dezordine publica si incalcarea totala a drepturilor constitutionale, exced obligatiei reclamantului de a cuprinde in cererea introductiva sau modificatoare aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea precum si aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere conform dispozitiilor art. 112 alin. 1 pct. 4 si 5 din Codul de procedura civila.
In raport de normele legale sus mentionate instanta constata ca reclamantul nu a produs dovezi in sprijinul afirmatiilor sale, depunand la dosarul cauzei articole din presa scrisa, printre acestea regasindu-se si copia procesului-verbal contraventional 4981/12.09.2006 semnat de contravenientul-reclamant fara obiectiuni, recunoscand astfel infrangerea prevederilor legale contra apologiei respectului legii la care face trimitere in tot cuprinsul prezentei cauze.
Asa cum rezulta din precizarile reclamantului (fila 105 dosar) acesta se erijeaza fara mandat in purtatorul interesului public si a drepturilor colective folosind formulari de maxima generalitate si nu individualizarea dreptului sau interesului legitim ocrotit de lege.
Curtea a respins recursul promovat in cauza de reclamant, ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, corect prima instanta a facut referire in motivarea respingerii exceptiei lipsei de calitate procesuala pasiva a paratei Institutia prefectului, doar de dispozitiile art. 24 lit. "f" din Legea nr. 340/2004 ce reglementeaza activitatea acesteia, si in care se prevede printre atributiile prefectului, cea constand in a "verifica legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale si judetene, cu exceptia actelor de gestiune", intrucat doar aceasta atributie are incidenta cu dezideratul urmarit de reclamant prin actiunea sa in contencios administrativ din cauza.
Restul atributiilor prefectului, mentionate in lit. "a,b,c,d, j" din acelasi articol, au ca obiective reglementarea activitatii acestuia in raport cu celelalte organe administrative locale si centrale si cu compartimentele din subordine, fiind asadar straine de obiectul dosarului de fata.
Corect s-a apreciat si faptul ca, raportat dispozitiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ce reglementeaza institutia suspendarii actelor administrative, cererea reclamantului de suspendare a unor acte administrative emise in intervalul 2003-2006 nu justifica conditia prevazuta de text, constand in "prevenirea unei pagube iminente", din moment ce reclamantul le-a atacat mult ulterior emiterii lor, respectiv dupa 2-4 ani.
Sustinerea recurentului privitor la faptul ca in realitate ar fi vizat cu precadere suspendarea H.C.L. 40/2005 si 146/2006, nu este de natura a conduce la o alta concluzie, avand in vedere ca prin aceste doua hotarari se procedeaza in fapt la modificarea si completarea H.C.L. 588/2003,facand asadar corp comun cu aceasta.
Cat priveste fondul cauzei, recurentul sustine ca prin actele administrative in litigiu i-ar fi atinse "o serie de drepturi si libertati care ma pun in imposibilitatea de a exercita o profesie liberala, aceea de taximetrist", prin "sistemul mafiot" creat intre institutiile statului la nivel local, creat ca urmare a punerii in aplicare a Legii nr. 38/2003.
Conform art. 2 lit. "o" din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin "interes legitim public" se intelege "posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, "in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat", iar lit. "p" a aceluiasi articol defineste "interesul legitim public" ca fiind "posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept fundamental care se exercita in colectiv ori, dupa caz, in considerarea apararii unui interes public".
Prin cererea sa introductiva, reclamantul face o multitudine de critici vizand o pretinsa contradictorialitate ce ar exista intre dispozitiile H.C.L. 146/2006 si prevederile din Legea nr. 215/2001, Legea nr. 38/2003, O.G. 2/2001, fara insa a concretiza interesul public vatamat prin acestea, in conditiile in care, conform Notei de fundamentare a Directiei tehnice - Birou Reglementare Transporturi Urbane, rezulta ca proiectul de modificare a H.C.L. 588/2003 a fost afisat in data de 15.03.2006, fiind adus la cunostinta publicului, la dezbaterea sa participand atat Asociatia "Camera Nationala a Taximetristilor din Romania" - filiala Iasi, cat si Sindicatul Liber al Taximetristilor, care au aprobat modificarile propuse, menite a apara interesele de grup ale profesiei.
Ori, desi reclamantul invoca in fapt existenta unui "interes legitim public", decurgand din calitatea sa de taximetrist, nu precizeaza insa modalitatea in care reglementarea sanctiunilor si a contraventiilor, stabilite in executarea serviciului de transport public de persoane, ar fi de natura a-i ingradi dreptul subiectiv viitor si prefigurat in desfasurarea profesiei sale de taximetrist, atat timp cat actul administrativ criticat, nu face decat sa raspunda exigentelor semnalate de asociatiile de profil privind necesitatea detalierii si inaspririi regimului contraventional, respectiv de sanctionare a contraventiilor, functie de abaterile constatate in timp in derularea acestei activitati.
In acest context, corect a retinut instanta de fond ca reclamantul nu si-a indeplinit obligatia procesuala, de a demonstra in ce a constat vatamarea concreta a interesului sau legitim public ori privat, in sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, si ca atare Curtea a mentinut ca legala si temeinica sentinta civila nr. 488/E/07.03.2007 a Tribunalului Iasi, cu consecinta respingerii ca nefondate a cererii de recurs promovate de reclamantul T.M..