Legea nr. 10/2001. Masuri reparatorii. Autoritate de lucru judecat. Despagubiri banesti

Legea nr. 10/2001. Masuri reparatorii. Autoritate de lucru judecat. Despagubiri banesti
Masurile reparatorii prevazute de art. 11 alin. 8 din Legea nr. 10/2001 enumerate expres si limitativ de lege, sunt acordarea de titluri de valoare nominala folosite exclusiv in procesul de privatizare sau de actiuni la societati comerciale tranzactionate pe piata de capital. Decizia emisa de entitatea investita cu solutionarea notificarii pentru aducerea la indeplinire a unei hotarari judecatoresti, pronuntate intre aceleasi parti, in materia reglementata prin Legea nr. 10/2001 nu incalca autoritatea de lucru judecat.
Decizia nr. 95 din 15 iunie 2007
Prin sentinta civila nr. 37/10. 01. 2007 pronuntata de Tribunalul Iasi s-a admis contestatia formulata de C. N. si H. M. in contradictor cu U.T. "Gh.A." - Iasi, s-a dispus anularea deciziei nr. 1873/31. 10. 2006 emisa de intimata precum si obligarea acesteia din urma la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta in acest sens, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Reclamantul a contestat decizia nr. 1873/2006 emisa de intimata motivat de faptul ca prin aceasta decizie i s-a respins cererea de acordare a masurilor reparatorii sub forma de despagubiri banesti nesocotindu-se, in opinia sa, dispozitiile sentintei civile nr. 1019/2004 pronuntata de Tribunalul Iasi.
Instanta a retinut ca prin sentinta civila nr. 1019/2004 a Tribunalului Iasi s-a dispus anularea deciziei nr. 810/2004 emisa de U.T. "Gh.A." - Iasi si s-a dispus restituirea catre reclamant a imobilului teren situat in Iasi, str. M.D. nr. 16 in suprafata de 565,58 m. p. prin masuri reparatorii prin echivalent prevazute de art. 11 alin. 8 din Legea nr. 10/2001.
Aceasta sentinta a ramas definitiva si irevocabila, prin decizia civila nr. 115/2006 a Curtii de Apel Iasi.
Astfel, s-a hotarat cu autoritate de lucru judecat ca reclamanta este indreptatita la masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat in Iasi, str. M.D. nr. 16, in baza Legii nr. 10/2001.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel U.T."Gh.A." - Iasi criticand-o pentru nelegalitate.
A sustinut apelanta ca imobilului in litigiu ii sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. 7 din Legea nr. 10/2001 modificata prin Legea nr. 247/2007 in conformitate cu care persoana indreptatita nu poate opta pentru masuri reparatorii prin echivalent decat in cazurile expres prevazute de lege.
In speta, imobilul teren in suprafata de 565,5 m.p., ce face obiectul notificarii inregistrate sub nr. 242/2002, la B.E.J.B.G., se afla in campusul universitar "T.V.", fiind ocupat de constructia Caminului T20 si deci ii sunt aplicabile dispozitiile legii, respectiv art. 10(2).
Instanta de fond a omis sa retina acest aspect si sa aiba in vedere faptul ca reclamantii sunt indreptatiti numai la masurile reparatorii in mod expres prevazute de lege.
Mai mult decat atat, instanta de fond, desi face trimitere la sentinta civila nr. 1019/2004 pronuntata de Tribunalul Iasi, definitiva si irevocabila, in mod curios dispune contrar efectelor hotararii judecatoresti, intrate in puterea lucrului judecat.
Prin sentinta civila nr. 1019/2004, Tribunalul Iasi a dispus acordarea masurilor reparatorii prin echivalent prevazute de art. 11 alin. 8 din Legea nr. 10/2001, statuand ca "reclamantii C. N. si H. M. sunt indreptatiti la masuri reparatorii prin echivalent in conformitate cu dispozitiile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, masuri reparatorii enumerate expres si limitativ de art. 11 alin. 8 din aceeasi lege si anume acordarea de titluri de valoare nominala folosite exclusiv in procesul de privatizare sau in actiuni la societatile comerciale tranzactionate pe piata de capital, in functie de optiunea persoanei indreptatite si nu sunt indreptatiti la despagubiri banesti, intrucat legea nu prevede aceasta masura reparatorie pentru situatia reclamantilor" (pag. 3 alin. 3 din sentinta civila nr. 1019/2004 a Tribunalului Iasi).
Pornind de la considerentele hotararii judecatoresti, universitatea nu a facut altceva decat sa dea curs dispozitiilor acesteia prin decizia nr. 1873/2006 in limita celor dispuse de instanta.
Solicita apelanta sa se constate ca instanta de fond era indreptatita sa verifice cel mult daca universitatea in limita prevederilor legale a dat o corecta aplicare hotararii judecatoresti in sensul emiterii unei noi decizii de solutionare a notificarii astfel cum a dispus instanta de judecata si nicidecum sa o cenzureze, nefiind instanta de control judiciar.
Mai mult decat atat, din lecturarea considerentelor hotararii apelate reiese fara drept de tagada ca prima instanta a retinut ca in cauza opereaza autoritatea de lucru judecat si cu toate acestea in mod cu totul curios se pronunta cu incalcarea acestui principiu, contrar propriilor concluzii, cenzurand o alta hotarare judecatoreasca intrata in puterea lucrului judecat, conferind reclamantilor masuri reparatorii ce exced cadrului legal.
In ceea ce priveste capatul de cerere al reclamantilor cu privire la obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata, acesta trebuia respins intrucat universitatea nu are culpa procesuala.
Prin intampinare, intimatii C. N. si H. M. au solicitat respingerea apelului ca neintemeiat, sustinand ca in fapt apelanta isi invoca propria culpa, prevalandu-se de decizia nr. 1873/31.10.2006.
Au aratat intimatii ca instanta de fond a solutionat cauza in mod temeinic si legal, pornind de la constatarea imposibilitatii intimatilor de a-si recupera pretentiile de la apelanta detinatoare a bunurilor lor.
Instanta de fond nu a incalcat, in opinia intimatilor, autoritatea de lucru judecat, mentiunile sale referitoare la sentinta civila nr. 1019/2004 vizand doar trimiterea la litigiul initial, prin care s-au recunoscut intimatilor drepturile pretinse in temeiul Legii nr. 10/2001.
Nu s-au administrat probe in apel.
Apelul este intemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prin sentinta civila nr. 1019/10.12.2004 a Tribunalului Iasi, ramasa definitiva si irevocabila, s-a dispus restituirea catre reclamanti a imobilului teren situat in Iasi, str. M.D. nr. 16, in suprafata de 565,58 m.p. prin masuri reparatorii prin echivalent, prevazute de art. 11 alin. 8 din Legea nr. 10/2001.
Asa cum se arata in considerentele hotararii, aceste masuri reparatorii, enumerate expres si limitativ de lege, sunt acordarea de titluri de valoare nominala folosite exclusiv in procesul de privatizare sau de actiuni la societati comerciale tranzactionate pe piata de capital. Se precizeaza totodata ca reclamantii nu sunt indreptatiti la despagubiri banesti intrucat legea nu prevede aceasta posibilitate.
Curtea constata ca decizia nr. 1873/31. 10. 2006 emisa de apelanta, contestata in prezenta cauza, a fost data in aplicarea sentintei civile aratate mai sus si in temeiul modificarilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 ce reglementeaza regimul de stabilire si plata despagubirilor aferente imobilelor preluate abuziv de stat.
Astfel, prin aceasta decizie s-a respins cererea de acordare a masurilor reparatorii sub forma de despagubiri banesti si s-a propus acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale (Titlul VII din Legea nr. 247/2005).
Avand in vedere ca sentinta civila nr. 1019/2004 a Tribunalului Iasi, ce a stat la baza emiterii deciziei contestate, nu prevedea obligarea paratei la plata despagubirilor banesti, ci la acordarea de masuri reparatorii prin echivalent in conformitate cu prevederile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 (titluri de valoare nominala sau actiuni) Curtea constata ca in mod gresit instanta de fond a admis contestatia si a anulat dispozitia emisa de parata.
Asa cum rezulta din motivarea contestatiei, contestatorii sunt nemultumiti de respingerea cererii de acordare a despagubirilor banesti pentru imobilul teren preluat abuziv. Insa chiar hotararea judecatoreasca invocata in sprijinul cererii lor precizeaza in mod expres faptul ca reclamantii nu sunt indreptatiti la despagubiri banesti, ci la masuri reparatorii prin echivalent.
Pentru aceste considerente, constatand apelul fondat, instanta il va admite urmand ca in temeiul dispozitiilor art. 296 C. pr. civ. sa schimbe in tot hotararea apelata si sa respinga contestatia.
Avand in vedere solutia pronuntata in apel precum si prevederile art. 274 C. pr. civ. instanta va respinge cererea intimatilor privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata.