Viceprimar. Actiune in plata sporului de vechime. Distinctia intre persoanele angajate cu contract individual de munca si persoane ce ocupa o functie de demnitate publica

Viceprimar. Actiune in plata sporului de vechime. Distinctia intre persoanele angajate cu contract individual de munca si persoane ce ocupa o functie de demnitate publica

Decizia  nr.532/12.09.2006
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Iasi sub nr.2721/1.03.2006, reclamantul D.F. a chemat in judecata pe paratii Consiliul Local Mircesti si Consiliul Local Rachiteni solicitand obligarea acestora la plata sporului de vechime, premiilor lunare si anuale cuvenite in calitate de viceprimar aferente perioadei februarie 2003 - iunie 2004 si iulie 2004 - februarie 2006.
Paratul Consiliul Local al comunei Mircesti, judetul Iasi, prin intampinare, a solicitat respingerea actiunii sustinand ca actul normativ privind salarizarea alesilor locali il constituie Legea nr.154/1998 si nu Legea nr.40/1991, iar indemnizatia lunara este unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei. In aparare, paratul a mai invocat si art.35, 36 din Legea nr.393/2004 privind Statutul alesilor locali.
Prin sentinta civila nr.1017/26.04.2006 Tribunalul Iasi respinge actiunea formulata de reclamantul D.F., cu domiciliul in comuna Rachiteni, judetul Iasi, in contradictoriu cu paratii Consiliul Local Mircesti si Consiliul Local Rachiteni, judetul Iasi.
Pentru a pronunta aceasta sentinta tribunalul a retinut urmatoarele:
Reclamantul D.F. a solicitat obligarea paratului la plata drepturilor salariale ce i se cuvin si care nu i-au fost achitate, in calitatea pe care a avut-o de viceprimar, in perioadele mentionate la cele doua parate, aceste drepturi salariale constand in sporul de vechime in munca, premiul anual si premii lunare.
Potrivit dispozitiilor art.19 din Legea nr.154/1998 privind sistemul  de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica "persoanele care ocupa functii de demnitate publica au dreptul pentru activitatea desfasurata la o indemnizatie lunara".
Instanta a retinut ca reclamantul a primit aceasta indemnizatie, dar nu i s-a calculat si acordat sporul de vechime in munca si premiile anuale individuale, referindu-se la dispozitiile Legii nr.40/1991 si ale Legii nr.154/1998.
A mai retinut instanta ca reclamantul avand calitatea de viceprimar al comunelor Mircesti si Rachiteni, judetul Iasi, este retribuit potrivit dispozitiilor Legii nr.154/1998. Ori, in dispozitiile art.20 din legea mentionata, se prevede ca indemnizatia lunara este unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei.
In anexa X din Legea nr.158/1998 se prevede ca reglementarile cuprinse in H.G. nr.281/1993, Legea nr.40/1991 republicata si O.G. nr.39/1994 cu modificarile ulterioare, privind stabilirea salariilor de baza, se mentin in vigoare in vederea salarizarii personalului incadrat in activitatile carora nu li se aplica dispozitiile prezentei legi.
Fata de considerentele expuse, instanta a constatat ca cererea formulata de reclamantul D.F. este neintemeiata si, in consecinta a respins actiunea.
Reclamantul D.F. a declarat recurs impotriva sentintei civile nr.1017/26.04.2006 pronuntata de Tribunalul Iasi invocand motivele de recurs prevazute de art.304 pct.8 si 9 Cod procedura civila.
In motivarea recursului recurentul precizeaza ca in asigurarea liberului exercitiu al mandatului, viceprimarul este organ ales, indeplineste o functie de autoritate publica, reprezinta autoritatea executiva a administratiei publice locale si este ocrotit de lege, si atat in temeiul art.61 pct.4 din Legea administratiei publice locale nr.215/23.04.2001, cat si in temeiul art.35 din Legea nr.393/28.09.2004 privind Statutul alesilor locali "viceprimarul primeste, pe toata durata exercitarii mandatului, o indemnizatie lunara stabilita in conditiile legii".
"Cuantumul indemnizatiei lunare se stabileste pe baza valorii de referinta sectoriala, inmultita cu coeficientul de multiplicare prevazut in anexa nr. II, rotunjit din o mie in o mie de lei in favoarea persoanei respective. Valoarea de referinta sectoriala este cea prevazuta in anexa nr. I" (art.20 pct.2 din Legea nr.154/15.07.1998).
Asa cum se poate observa "La calculul cuantumului indemnizatiei nu se adauga sporul de vechime in munca si nici alte sporuri prevazute de lege" asa cum de altfel retine si instanta in hotararea atacata. De aceea "Pentru persoanele care ocupa functii de demnitate publica, indemnizatiile reprezinta (_)baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determina in raport cu venitul salarial" (art.2 din O.U. nr.108/14.07.2005 si art.3 pct.4 si 5 din O.G. nr.3/12.01.2006).
Potrivit literaturii de specialitate: Sunt considerate "Venituri din salarii: Toate veniturile in bani si/sau in natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate pe baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca.
In vederea impunerii, sunt asimilate salariilor urmatoarele venituri:
- indemnizatii din activitati desfasurate ca urmare a unei functii de demnitate publica". (Stiinte Economice: Concepte si expresii importante pentru aplicarea legislatiei fiscale in Romania, pag.150-151. Autori: Gh. M. Voinea, Angela Boariu si Mircea Soroceanu. Editura Polirom - 2005).
Asadar, prin hotararea sa, instanta incalca prevederile art.39 din Legea nr.393/2004 privind Statutul alesilor locali care precizeaza ca: "Durata exercitarii mandatului de viceprimar constituie vechime in munca si in specialitate si se ia in calcul la promovare si la acordarea tuturor drepturilor banesti rezultate din aceasta, inclusiv la calcularea si recalcularea pensiei".
Instanta ignora faptul ca o perioada lucrata nu poate fi considerata vechime in munca, daca nu i se acorda persoanei in cauza sporul de vechime (mentionat in carnetul de munca si materializat in bani).
Statutul precizeaza ca viceprimarul beneficiaza de drepturi banesti, si nu doar de un simplu salariu de baza (indemnizatie), asa cum retine instanta.
Instanta invoca pasaje din diferite acte normative (fara temei legal) si ignora atat Legea nr.393/2004 privind Statutul alesilor locali cat si principiul universalitatii prevazut de Constitutie (art.15, pct.2), potrivit caruia "Legea dispune numai pentru viitor".
Recurentul solicita instantei de recurs sa observe ca nici Anexa nr. X din Legea nr.154/1998, nici H.G. nr.281/1993, nici O.G. nr.39/1994, nici O.U.G. nr.108/2005, nici O.G. nr.3/2006 si nici o alta lege nu abroga dispozitiile art.14, 17 si 18 din Legea nr.40/01.06.1991 si nici pe cele ale art.39 din Legea nr.393/28.09.2004 privind Statutul alesilor locali care consfintesc drepturile salariale revendicate.
Din toate prevederile legale in materie rezulta ca "indemnizatia lunara este unica forma de remunerare" a viceprimarului.
Or, asta nu inseamna  ca beneficiarul acesteia nu este indreptatit si asupra drepturilor salariale conexe prevazute de lege.
Asa cum a mai aratat si in actiune, indemnizatia lunara este unica forma de retribuire, pentru ca persoana care o primeste isi desfasoara activitatea in baza unui mandat - cu statut special prevazut de lege - si nu are un contract de munca, ca sa i se zica salariu, sau o alta forma de munca ca sa i se zica solda, dividende, ori orice alte sume sau avantaje de natura salariala sau asimilate salariilor.
De aceea salariul de baza lunar acordat personalului din sectorul bugetar este similar cu indemnizatia lunara acordata persoanelor care ocupa functii de demnitate publica.
Sustine recurentul ca atata timp cat legea prevede ca indemnizatia lunara constituie baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determina in raport cu venitul salarial, aceasta este asimilata salariului de baza lunar si beneficiarul acesteia este indreptatit la drepturile salariale conexe, drepturi pe care si el le revendica in cauza.
Instanta invoca si sustine in mod eronat ca i-ar fi opozabile anumite prevederi legale (L.40/1991, L.154/1998).
Or, tocmai aceste prevederi vin sa clarifice pe deplin prevederile pct.4 al art.3 din O.G. nr.3/2006. Adica: persoanele care ocupa functii de demnitate publica, alese si numite, sunt remunerate lunar (conform legii) cu o suma fixa numita indemnizatie si ca la calculul cuantumului acestei sume nu se beneficiaza de premii, de spor de vechime in munca si nici de alte sporuri prevazute de lege.
Si de aceea pct.4 al art.3 din O.G. nr.3/2006 face precizarea ca: "Pentru persoanele care ocupa functii de demnitate publica, alese si numite, indemnizatiile prevazute in anexele nr. (_) reprezinta unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei si reprezinta baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determina in raport cu venitul salarial".
Sustine recurentul ca instanta interpreteaza eronat un act juridic atat de simplu, dedus judecatii si emite cu atata usurinta o hotarare lipsita de temei legal si mai ales cu aplicarea gresita a legii.
Instanta de judecata nu justifica in nici un fel motivele respingerii cererii. Mai mult decat atat, invoca si sustine aspecte ce contravin Dreptului muncii si Constitutiei Romaniei.
Instanta nu a avut in vedere si nu a tinut seama de puterea probatorie a dovezilor administrate in cauza.
In motivarea respingerii cererii, instanta retine ca in cauza ar fi aplicabile dispozitiile Legii nr.158/1998, care se refera la ratificarea Acordului dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii India pentru protejarea reciproca a investitiilor (M.Of. nr.283/31.07.1998).
Precizeaza recurentul ca nu retine aspectul legat de faptul ca "Durata exercitarii mandatului de viceprimar constituie vechime in munca si se ia in calcul la acordarea tuturor drepturilor banesti rezultate din aceasta", asa cum de altfel dispune si art.39 din Legea nr.393/2004 privind Statutul alesilor locali, dispozitie imperativa in vigoare si prevazuta de un statut special.
In temeiul art.312 Cod procedura civila solicita casarea hotararii atacate si analizand cauza pe fond, admiterea recursului.
Intimatii Consiliul Local al comunei Mircesti si Consiliul Local al comunei Rachiteni nu au depus intampinare.
In recurs nu s-au depus inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma criticilor formulate si a dispozitiilor legale incidente, instanta de control judiciar a constatat ca recursul este nefondat.
Recurentul D.F. a fost ales in functia de viceprimar al comunei Mircesti in perioada februarie 2003 - iunie 2004 si viceprimar al comunei Rachiteni in perioada iulie 2004 - februarie 2006.
Viceprimarul este persoana care ocupa o functie de demnitate publica (art.3 din Legea nr.154/1998), iar remunerarea acestuia are ca baza dispozitiile Legii nr.154/1998 (art.1 lit.c) privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoanele care ocupa functii de demnitate publica.
Legea cadru (Legea nr.154/1998) foloseste doua notiuni si anume: salariu de baza pentru persoanele angajate pe baza de contract individual de munca in sectorul bugetar si indemnizatie pentru persoanele care ocupa functii de demnitate publica.
Potrivit art.19 din Legea nr.154/1998: "Persoanele care ocupa functii de demnitate publica au dreptul, pentru activitatea desfasurata, la o indemnizatie lunara, stabilita in conformitate cu prevederile anexei II" si anume: anexa II, pct.34-37 corespunzatoare viceprimarului comunei.
Textul art.20 prevede ca: "Indemnizatia lunara, prevazuta de art.19, este unica forma de remuneratie a activitatii corespunzatoare functiei".
Articolul 29 dispune ca la data intrarii in vigoare a legii se abroga prevederile din actele normative cuprinse in anexa X, precum si orice alte dispozitii contrare cu privire la salarizarea din sectorul bugetar.
Sustine recurentul ca anexa X la Legea nr.154/1998 nu abroga dispozitiile art.14, 17 si 18 din Legea nr.40/1991 referitoare la sporul de vechime, premiile anuale si lunare.
Este reala sustinerea recurentului ca printre textele abrogate de anexa X pct.1 a Legii nr.154/1998 nu sunt cuprinse si art.14, 17 si 18 din Legea nr.40/1991, insa Curtea a apreciat ca acestea sunt abrogate prin sintagma "orice alte dispozitii contrare cu privire la salarizarea personalului din sectorul bugetar".
Astfel, Legea nr.40/1991 foloseste numai notiunea de salariu, nu si cea de indemnizatie.
In Legea nr.154/1998 notiunea de salariu de baza lunar face referire la persoanele care ocupa functii asimilate cu functiile de demnitate publica (art.21) carora le sunt acordate si sporul pentru vechimea in munca, premiile si stimulentele (art.24 alin.3, anexa nr.III-VIII).
Curtea a constatat ca prin Legea nr.154/1998 legiuitorul a facut distinctie intre persoanele angajate pe baza de contract individual de munca si carora le este specifica notiunea de salariu de baza la care se adauga sporul de vechime, premii si stimulente si persoanele care ocupa o functie de demnitate publica (cum este cazul recurentului) si care au ca forma unica de remunerare indemnizatia.
Aceleasi prevederi se regasesc si in O.G. nr.3/12 ianuarie 2006.
Astfel, indemnizatia pentru functia de viceprimar comuna este prevazuta in anexa VII/3b la O.G. nr.3/2006 si cuprinsa la art.3 alin.4 din acelasi act normativ.
Potrivit art.3 alin.4 din O.G. nr.3/2006: "Pentru persoanele care ocupa functii de demnitate publica, alese si numite, indemnizatiile prevazute in anexele (_) VII/3b reprezinta unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei si reprezinta baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determina in raport cu venitul salarial".
Curtea a constatat ca aceste prevederi se intregesc cu cele prevazute de dispozitiile art.3 alin.5 din O.G. nr.3/2006 potrivit carora: "In aplicarea prevederilor alin.(4) persoanele care ocupa functii de demnitate publica, alese si numite, nu beneficiaza de premii, de sporul de vechime in munca si nici de alte sporuri prevazute de lege".
Sintagma "indemnizatie lunara" este cuprinsa si in art.35 din Legea nr.393/2004 privind Statutul alesilor locali, text ce se coroboreaza cu dispozitiile art.39.
Cu privire la mentionarea in penultimul aliniat al considerentelor sentintei recurate a Legii nr.158/1998, Curtea a constatat ca este o eroare in sensul dispozitiilor art.281 Cod procedura civila, fiind evident ca instanta de fond a avut in vedere dispozitiile Legii nr.154/1998.
Raportat acestor considerente, Curtea a apreciat ca in cauza nu sunt incidente motivele de recurs prevazute de art.304 pct.8 si 9 Cod procedura civila si in baza art.312 teza II Cod procedura civila va respinge recursul declarat de D.F. si a mentinut sentinta recurata.