Magistrati. Prescriptia dreptului la actiune privind plata primelor de concediu pe anii 2001-2002
(Decizie nr. 46 din data de 23.02.2007 pronuntata de Curtea de Apel Iasi)2.Magistrati. Prescriptia dreptului la actiune privind plata primelor de concediu pe anii 2001-2002
Dreptul la actiune s-a nascut la data de 01.01.2003, conform Deciziei XIII/2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Orice interpretare contrara a instantelor de judecata incalca dispozitiile imperative ale art. 329 (3) Cod procedura civila.
(Decizia nr. 46/23.02.2007)
Reclamantii P.F.N. s.a. au chemat in judecata paratii Ministerul Justitiei, Tribunalul si Curtea de Apel, solicitand obligarea acestora la plata sumelor de bani cu titlu de prima de concediu pe anii 2001-2004. Actiunea a fost introdusa la instanta de fond la data de 21.06.2006.
Tribunalul Vaslui, prin sentinta nr. 1642/24.08.2006 a admis in parte actiunea sub acest aspect si a dispus obligarea paratilor la plata pentru anii 2001-2002. A respins prima instanta exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru anii 2001-2002, invocata de paratul Ministerul Justitiei, retinand ca intrucat prin Decizia nr. XXIII/2005 Inalta Curte de Casatie si Justitie a recunoscut dreptul magistratilor la aceste sume, potrivit art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 opereaza intreruperea cursului prescriptiei, iar din momentul pronuntarii deciziei, respectiv data de 12.12.2005 incepe sa curga un nou termen de 3 ani.
Recursul declarat de parati este fondat.
Conform art. 19 din Legea nr. 500/2000 privind finantele publice Ministerul Finantelor Publice coordoneaza actiunile care sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar si anume pregatirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului general de executie, nefiind necesar ca hotararile judecatoresti sa-i fie opozabile, cat timp Ministerul Justitiei este cel obligat a executa aceste hotarari si a depune diligentele in vederea solicitarii fondurilor necesare efectuarii platii.
Raportat acestor considerente, instanta a admis in parte actiunea formulata si a dispus obligarea paratilor Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Iasi si Tribunalul Vaslui sa achite cu titlu de prima de concediu de odihna, reactualizata cu indicele de inflatie la data efectuarii platii, urmatoarele drepturi banesti reclamantilor, dupa cum urmeaza: P.F.N., P.C., G.M., M.L. si C.P. numai pentru anii 2001-2002; D.C.V. si F.P. numai pentru anul 2002; A.C., B.N., C.M., I.D., M.E.-L., M.A., V.D. pentru anii 2001,2002,2003,2004 si 2005; L.E.D., numai pentru 2004 -2005, M.V., pentru anii 2001,2002,2003 si 2004, M.A., pentru 2001, 2002 si 2003; N.G.A. pentru anul 2004 si O.I. numai pentru anul 2004.
A fost respinsa actiunea fata de reclamantii B.S. s.a. ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul Ministerul Justitiei, criticand-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prevazute de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
In primul rand, se arata ca in mod gresit a respins prima instanta exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Astfel, desi I.C.C.J. a dispus ca valoare de principiu ca ordonatorilor de credite le revine obligatia de a plati primele de vacanta aferente anilor 2001-2002, aceasta are in vedere actiunile inregistrate la momentul solutionarii recursului in interesul legii.
Insa, in solutionarea problemei de drept cu care a fost investita, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat prin Decizia nr. XXIII/2005 ca dreptul la actiune pentru calculul si plata primei de concediu al magistratilor si celorlalte categorii de personal salarizate in baza Legii nr. 50/1996 s-a nascut la data de 1.01.2003, cand a incetat orice cauza de suspendare a prevederilor art. 411 alin. 1 din Legea 50/1996, modificata si completata prin O.G. 83/2000.
Ca atare, considera recurentul ca orice interpretare contrara celor aratate in Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie este un abuz de drept, avand in vedere dispozitiile art. 329 Cod procedura civila.
In al doilea rand, sustine recurentul ca sentinta este criticabila si in ceea ce priveste acordarea primei de concediu functionarilor publici pentru anii 2001 -2005 deoarece acordarea acestui drept este suspendata si in prezent prin Legea bugetului de stat 379/2005, astfel incat dreptul nu poate fi valorificat.
In al treilea rand, referitor la obligarea paratilor la plata drepturilor solicitate actualizate cu indicele de inflatie, considera recurentul ca, in speta, sunt aplicabile prevederile art. 1088 si 1082 Cod civil.
Pe de alta parte, debitorul - institutie publica este limitat, conform dispozitiilor O.G. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice stabilite prin titluri executorii, la sumele din buget cuprinse in capitolul de cheltuieli ca care se incadreaza obligatia de executat.
Cat timp debitorul nu detine sume de bani alocate cheltuielilor la care se incadreaza obligatia de executat, nu i se poate retine un refuz de neexecutare a obligatiilor legale, fapt care sa atraga raspunderea acestuia sub forma daunelor -interese.
Ori, intrucat Ministerul Justitiei este o autoritate publica, finantata exclusiv din fonduri alocate de la bugetul de stat , unica modalitate legala prin care au fost obtinute resursele financiare necesare in scopul enuntat este solicitarea acestora la momentul elaborarii bugetului anual ori au ocazia rectificarilor bugetare.
Asadar, in situatia spetei in discutie, nu se poate retine ca Ministerul Justitiei se afla in culpa, astfel incat acesta nu poate fi obligat la plata de daune-interese nici sub forma dobanzii legale.
Mai mult, Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. XXIII, pronuntata in dosarul nr.31/2005 de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie in solutionarea recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, a stabilit ca se acorda doar sumele reprezentand prima de concediu aferenta anilor 2001 si 2002, fara a stabili si obligatia de a acorda aceste drepturi in mod actualizat.
In al patrulea rand considera recurentul ca instanta a respins in mod gresit cererea de chemare in garantie cu Ministerul Finantelor Publice, avand in vedere prevederile art. 60-63 Cod procedura civila, art. 155 din H.G. 83/2005, art. 118 din Legea 304/2004, art. 19 din Legea 500/2002 si art. 3 alin. 1 pct.2 din H.G. 208/2005.
Fata de cele aratate, se solicita admiterea recursului si modificarea sentintei in sensul respingerii cererii de chemare in judecata.
Intimatii nu au formulat intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constata ca recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Conform art.1 din Decretul nr.167/1958, privind prescriptia extinctiva, "Dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege", iar potrivit art.7 "Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita".
Potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva "termenul prescriptiei este de 3 ani" daca nu exista alte prevederi legale derogatorii, iar conform art.283 alin.(1) lit. c din Legea nr.53/2003 cererile formulate in materia conflictelor de munca pot fi formulate "in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat".
Prin Decizia nr. XXIII pronuntata in dosarul nr.31/2005 de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in solutionarea recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a stabilit ca magistratii si personalul auxiliar de specialitate sunt indreptatiti la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002, astfel cum a fost reglementata prin art.41 ind.1 din Legea nr.50/1996.
Pentru a se pronunta astfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca "de la 1 ianuarie 2003 cand a intrat in vigoare OUG nr.177/2002, erau abrogate implicit si dispozitiile art.41 alin.(1) din Legea nr.50/1996 referitoare la dreptul magistratilor si al celorlalte categorii de personal salarizate in baza acestei legi la o prima pentru perioada concediului de odihna. In raport de aceasta situatie, dreptul magistratilor si al celorlalte categorii de personal, salarizat in baza Legii nr.50/1996, a incetat sa mai subziste, nemaiputand sa fie pretins cu incepere de la 1 ianuarie 2003".
Insa, in solutionarea problemei de drept cu care a fost investita Inalta Curte, si anume momentul cand s-a nascut dreptul la actiune pentru calculul si plata primei de concediu, aceasta a statuat in sensul ca "dreptul la actiune pentru calculul si plata primei de concediu s-a nascut la data de 1 ianuarie 2003, cand a incetat orice cauza de suspendare ori de neaplicare a prevederilor art.411 alin.1 din Legea nr.50/1996, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr.83/2000".
S-a mai aratat, totodata, ca efectele produse de actele normative de suspendare sau de amanare a punerii in aplicare a dispozitiei legale referitoare la dreptul dobandit trebuie limitate numai la perioada cat a fost in vigoare actul normativ care a prevazut dreptul respectiv. "A considera altfel inseamna sa se prelungeasca valabilitatea dispozitiei de suspendare a aplicarii acestui text de lege si dupa abrogarea lui, ceea ce ar fi de neconceput si inadmisibil".
Ca urmare, avand in vedere dispozitiile Deciziei nr. XXIII/12.12.2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care se statueaza asupra momentului nasterii dreptului la actiune in ceea ce priveste prima de concediu cuvenita magistratilor si celorlalte categorii de personal salarizate in baza Legii 50/1996, respectiv 1.01.2003, precum si dispozitiile art.329 alin.3 din Codul de procedura civila potrivit carora dezlegarea problemelor de drept judecate in recursul in interesul legii este obligatorie pentru instante, Curtea de Apel a constatat ca in raport de data introducerii actiunii -21.06.2006- dreptul la actiune al reclamantilor -magistrati si personal auxiliar - era prescris extinctiv, fiind depasit termenul de 3 ani prevazut de art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii cu referire la art.1 si 7 din Decretul 167/1958.
Dreptul la actiune s-a nascut la data de 01.01.2003, conform Deciziei XIII/2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Orice interpretare contrara a instantelor de judecata incalca dispozitiile imperative ale art. 329 (3) Cod procedura civila.
(Decizia nr. 46/23.02.2007)
Reclamantii P.F.N. s.a. au chemat in judecata paratii Ministerul Justitiei, Tribunalul si Curtea de Apel, solicitand obligarea acestora la plata sumelor de bani cu titlu de prima de concediu pe anii 2001-2004. Actiunea a fost introdusa la instanta de fond la data de 21.06.2006.
Tribunalul Vaslui, prin sentinta nr. 1642/24.08.2006 a admis in parte actiunea sub acest aspect si a dispus obligarea paratilor la plata pentru anii 2001-2002. A respins prima instanta exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru anii 2001-2002, invocata de paratul Ministerul Justitiei, retinand ca intrucat prin Decizia nr. XXIII/2005 Inalta Curte de Casatie si Justitie a recunoscut dreptul magistratilor la aceste sume, potrivit art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 opereaza intreruperea cursului prescriptiei, iar din momentul pronuntarii deciziei, respectiv data de 12.12.2005 incepe sa curga un nou termen de 3 ani.
Recursul declarat de parati este fondat.
Conform art. 19 din Legea nr. 500/2000 privind finantele publice Ministerul Finantelor Publice coordoneaza actiunile care sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar si anume pregatirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului general de executie, nefiind necesar ca hotararile judecatoresti sa-i fie opozabile, cat timp Ministerul Justitiei este cel obligat a executa aceste hotarari si a depune diligentele in vederea solicitarii fondurilor necesare efectuarii platii.
Raportat acestor considerente, instanta a admis in parte actiunea formulata si a dispus obligarea paratilor Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Iasi si Tribunalul Vaslui sa achite cu titlu de prima de concediu de odihna, reactualizata cu indicele de inflatie la data efectuarii platii, urmatoarele drepturi banesti reclamantilor, dupa cum urmeaza: P.F.N., P.C., G.M., M.L. si C.P. numai pentru anii 2001-2002; D.C.V. si F.P. numai pentru anul 2002; A.C., B.N., C.M., I.D., M.E.-L., M.A., V.D. pentru anii 2001,2002,2003,2004 si 2005; L.E.D., numai pentru 2004 -2005, M.V., pentru anii 2001,2002,2003 si 2004, M.A., pentru 2001, 2002 si 2003; N.G.A. pentru anul 2004 si O.I. numai pentru anul 2004.
A fost respinsa actiunea fata de reclamantii B.S. s.a. ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul Ministerul Justitiei, criticand-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prevazute de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
In primul rand, se arata ca in mod gresit a respins prima instanta exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Astfel, desi I.C.C.J. a dispus ca valoare de principiu ca ordonatorilor de credite le revine obligatia de a plati primele de vacanta aferente anilor 2001-2002, aceasta are in vedere actiunile inregistrate la momentul solutionarii recursului in interesul legii.
Insa, in solutionarea problemei de drept cu care a fost investita, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat prin Decizia nr. XXIII/2005 ca dreptul la actiune pentru calculul si plata primei de concediu al magistratilor si celorlalte categorii de personal salarizate in baza Legii nr. 50/1996 s-a nascut la data de 1.01.2003, cand a incetat orice cauza de suspendare a prevederilor art. 411 alin. 1 din Legea 50/1996, modificata si completata prin O.G. 83/2000.
Ca atare, considera recurentul ca orice interpretare contrara celor aratate in Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie este un abuz de drept, avand in vedere dispozitiile art. 329 Cod procedura civila.
In al doilea rand, sustine recurentul ca sentinta este criticabila si in ceea ce priveste acordarea primei de concediu functionarilor publici pentru anii 2001 -2005 deoarece acordarea acestui drept este suspendata si in prezent prin Legea bugetului de stat 379/2005, astfel incat dreptul nu poate fi valorificat.
In al treilea rand, referitor la obligarea paratilor la plata drepturilor solicitate actualizate cu indicele de inflatie, considera recurentul ca, in speta, sunt aplicabile prevederile art. 1088 si 1082 Cod civil.
Pe de alta parte, debitorul - institutie publica este limitat, conform dispozitiilor O.G. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice stabilite prin titluri executorii, la sumele din buget cuprinse in capitolul de cheltuieli ca care se incadreaza obligatia de executat.
Cat timp debitorul nu detine sume de bani alocate cheltuielilor la care se incadreaza obligatia de executat, nu i se poate retine un refuz de neexecutare a obligatiilor legale, fapt care sa atraga raspunderea acestuia sub forma daunelor -interese.
Ori, intrucat Ministerul Justitiei este o autoritate publica, finantata exclusiv din fonduri alocate de la bugetul de stat , unica modalitate legala prin care au fost obtinute resursele financiare necesare in scopul enuntat este solicitarea acestora la momentul elaborarii bugetului anual ori au ocazia rectificarilor bugetare.
Asadar, in situatia spetei in discutie, nu se poate retine ca Ministerul Justitiei se afla in culpa, astfel incat acesta nu poate fi obligat la plata de daune-interese nici sub forma dobanzii legale.
Mai mult, Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. XXIII, pronuntata in dosarul nr.31/2005 de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie in solutionarea recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, a stabilit ca se acorda doar sumele reprezentand prima de concediu aferenta anilor 2001 si 2002, fara a stabili si obligatia de a acorda aceste drepturi in mod actualizat.
In al patrulea rand considera recurentul ca instanta a respins in mod gresit cererea de chemare in garantie cu Ministerul Finantelor Publice, avand in vedere prevederile art. 60-63 Cod procedura civila, art. 155 din H.G. 83/2005, art. 118 din Legea 304/2004, art. 19 din Legea 500/2002 si art. 3 alin. 1 pct.2 din H.G. 208/2005.
Fata de cele aratate, se solicita admiterea recursului si modificarea sentintei in sensul respingerii cererii de chemare in judecata.
Intimatii nu au formulat intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constata ca recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Conform art.1 din Decretul nr.167/1958, privind prescriptia extinctiva, "Dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege", iar potrivit art.7 "Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita".
Potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva "termenul prescriptiei este de 3 ani" daca nu exista alte prevederi legale derogatorii, iar conform art.283 alin.(1) lit. c din Legea nr.53/2003 cererile formulate in materia conflictelor de munca pot fi formulate "in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat".
Prin Decizia nr. XXIII pronuntata in dosarul nr.31/2005 de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in solutionarea recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a stabilit ca magistratii si personalul auxiliar de specialitate sunt indreptatiti la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002, astfel cum a fost reglementata prin art.41 ind.1 din Legea nr.50/1996.
Pentru a se pronunta astfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca "de la 1 ianuarie 2003 cand a intrat in vigoare OUG nr.177/2002, erau abrogate implicit si dispozitiile art.41 alin.(1) din Legea nr.50/1996 referitoare la dreptul magistratilor si al celorlalte categorii de personal salarizate in baza acestei legi la o prima pentru perioada concediului de odihna. In raport de aceasta situatie, dreptul magistratilor si al celorlalte categorii de personal, salarizat in baza Legii nr.50/1996, a incetat sa mai subziste, nemaiputand sa fie pretins cu incepere de la 1 ianuarie 2003".
Insa, in solutionarea problemei de drept cu care a fost investita Inalta Curte, si anume momentul cand s-a nascut dreptul la actiune pentru calculul si plata primei de concediu, aceasta a statuat in sensul ca "dreptul la actiune pentru calculul si plata primei de concediu s-a nascut la data de 1 ianuarie 2003, cand a incetat orice cauza de suspendare ori de neaplicare a prevederilor art.411 alin.1 din Legea nr.50/1996, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr.83/2000".
S-a mai aratat, totodata, ca efectele produse de actele normative de suspendare sau de amanare a punerii in aplicare a dispozitiei legale referitoare la dreptul dobandit trebuie limitate numai la perioada cat a fost in vigoare actul normativ care a prevazut dreptul respectiv. "A considera altfel inseamna sa se prelungeasca valabilitatea dispozitiei de suspendare a aplicarii acestui text de lege si dupa abrogarea lui, ceea ce ar fi de neconceput si inadmisibil".
Ca urmare, avand in vedere dispozitiile Deciziei nr. XXIII/12.12.2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care se statueaza asupra momentului nasterii dreptului la actiune in ceea ce priveste prima de concediu cuvenita magistratilor si celorlalte categorii de personal salarizate in baza Legii 50/1996, respectiv 1.01.2003, precum si dispozitiile art.329 alin.3 din Codul de procedura civila potrivit carora dezlegarea problemelor de drept judecate in recursul in interesul legii este obligatorie pentru instante, Curtea de Apel a constatat ca in raport de data introducerii actiunii -21.06.2006- dreptul la actiune al reclamantilor -magistrati si personal auxiliar - era prescris extinctiv, fiind depasit termenul de 3 ani prevazut de art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii cu referire la art.1 si 7 din Decretul 167/1958.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Plati
Pretentii - Lititgii cu profesionistii - Hotarare nr. 537 din data de 27.06.2017PLATA IN ACORD GLOBAL. SOLICITARE ELIBERARE ADEVERINTA. INADMISIBILITATE. - Sentinta civila nr. 1679/LM/2009 din data de 14.05.2009
2. Plati compensatorii. Conditii de acordare raportat la prevederile Contractului Colectiv de Munca din ramura miniera. - Sentinta civila nr. speta 10 din data de 14.01.2008
LITIGII CU PROFESIONISTI - Sentinta civila nr. 1003 din data de 23.09.2015
Achitare factura neonorata - Sentinta civila nr. 521 din data de 09.06.2010
Pretentii - Sentinta civila nr. 356 din data de 12.05.2010
Pretentii - Sentinta comerciala nr. 50 din data de 15.04.2009
Daca intre data savarsirii unei infractiuni pentru care a fost condamnat la o pedeapsa de 2 ani si 3 luni inchisoare( savarsita la 17.02.2006) si data savarsirii celei de-a doua infractiuni (18.08.2009), a intervenit o hotarare definitiva de condamnare la - Decizie nr. 511/R din data de 28.05.2013
Legea nr. 544/2001. Comunicarea informatiilor de interes public ce au facut obiectul unui eveniment public, neconsemnate in vreun registru al unitatii administrativ teritoriale. - Decizie nr. 2426/R din data de 10.05.2013
Actiunea formulata de un beneficiar al prevederilor Legii nr. 290/2003, plata transelor prevazute de HG nr. 1120/2006 la termen, obligarea ANRP la respectarea prevederilor legale. Admisibilitatea actiunii in conditiile Legii nr. 290/2003, inaplicabilitat - Decizie nr. 1653/R din data de 02.04.2013
Contestarea deciziei de impunere emisa de CASJ B. Decizia de impunere trebuie sa fie emisa in conditiile Legii nr. 95/2006 si a Ordinului nr. 617/2007, cu respectarea stricta a conditiilor legale pentru emiterea si comunicarea acesteia contribuabililor - Decizie nr. 808/R din data de 19.02.2013
Datorie vamala stabilita ca urmare a efectuarii unui control ulterior . Obligare la majorari , dobanzi , penalitati . - Decizie nr. 122/R din data de 27.04.2007
Conform art. 89 din O.G. 92/2003” dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in 5 ani”. - Decizie nr. 264/R din data de 27.10.2006
Plata indemnizatiei de concediu pentru cresterea copilului precum si a decontarii cheltuielilor de transport in temeiul legii 303/2005 . Admisibilitate - Decizie nr. 4 din data de 04.01.2006
Dreptul de a solicita plata taxelor vamale termen de prescriptie - Decizie nr. 18/R din data de 31.01.2006
Vanzare spatii comerciale sau de prestari servicii in baza Legii nr. 550/2002 – natura juridica a litigiilor – nerespectare termen de actionare in judecata – consecinte. - Decizie nr. 8/R din data de 17.01.2006
Bilet la ordin. Transmiterea prin gir. Conditii. Admisibilitatea invocarii exceptiilor procesuale in cadrul actiunilor cambiale. - Decizie nr. 132/Ap din data de 26.07.2005
DREPTURI SALARIALE - Sentinta civila nr. 723/CA din data de 30.06.2009
Dreptul de acordare a compensa?iilor pentru lipsa de folosinta a terenurilor forestiere situate in zone de conservare totala din cadrul Retelei Natura 2000. - Decizie nr. 422 din data de 14.03.2016
Compensa?ii aferente anului 2014. Inciden?a Orientarilor UE 2014/C204/01 privind ajutoarele de stat in sectoarele agricol si forestier si in zonele rurale pentru perioada 2014-2020. - Decizie nr. 322 din data de 26.02.2016