Exceptia de neconstitutionalitate a unui act normativ abrogat, solutionata de instanta de drept comun. Inadmisibilitate
(Decizie nr. 71/C.A. din data de 19.03.2007 pronuntata de Curtea de Apel Iasi)3. Exceptia de neconstitutionalitate a unui act normativ abrogat, solutionata de instanta de drept comun. Inadmisibilitate
Instantele de drept comun nu au in competenta exercitarea controlului constitutional asupra unor acte normative abrogate, atat timp cat conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 47/1992 prevede competenta exclusiva a Curtii Constitutionale in materie, control de altfel imposibil de realizat fata de dispozitiile art. 31 alin. 3 din aceeasi lege.
Mai mult, asupra dispozitiilor in cauza, Curtea Constitutionala se pronuntase in intervalul in care acestea se afla in vigoare
(Decizia nr. 71/CA/19.03.2007)
Prin sentinta civila nr. 166/CA/06.11.2006 a Tribunalului Vaslui a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor normative de suspendare succesiva a primei de vacanta a functionarilor publici in perioada 2003 - 2005, urmand ca dosarul sa fie repus pe rol dupa ramanerea irevocabila a sentintei.
Pentru a se pronunta astfel a retinut instanta de fond ca art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 33/2001 prevede ca: "Aplicarea prevederilor _ art. 33 alin. (2) referitoare la acordarea primei cu ocazia plecarii in concediul de odihna _ din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 600 din 08 decembrie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare, se suspenda pana la data de 01 ianuarie 2002".
Art. 123 alin. (4) din Legea nr.743/2001 prevede ca: "termenele prevazute la art. III din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici _ se prelungesc pana la data de 31 decembrie 2002".
Ulterior aceste termene au fost prelungite prin art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004.
Practic, aplicarea prevederilor privind prima de vacanta este suspendata in fiecare an, dar pe parcurs este fara limita.
In ce priveste nerecunoasterea bugetara a acestor drepturi pana in prezent dispozitiile normative le interzic:
Art. 41 alin. (2) din Constitutia Romaniei prevede ca: "Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege".
Art. 53 din Constitutia Romaniei prevede ca: "Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati
(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduse atingere existentei dreptului sau a libertatii".
Art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei prevede ca: "Egalitatea in drepturi. Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".
Art. 38 din Codul muncii prevede ca: "Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate".
Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/2002: "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.
Deoarece dispozitiile normative invocate in aparare de parat nu mai sunt in vigoare, analiza constitutionalitatii acestora este de competenta instantei judecatoresti.
Din analiza acestor texte se releva ca s-au dat cu incalcarea normelor constitutionale si ale Codului muncii in sensul ca s-au limitat (restrans total) drepturile recunoscute ale functionarilor publici in perioada 2001-2005 desi nu au fost situatiile de exceptie limitativ prevazute de Constitutie si in mod discriminator comparativ cu ceilalti salariati. In plus, aceste dispozitii anuleaza implicit, nepermis drepturi castigate prin art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
In consecinta, a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor de suspendare a aplicarii prevederilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
Impotriva acestei sentinte a formulat cerere de recurs parata Casa Judeteana de Pensii Vaslui, in motivarea careia arata ca in mod nelegal prima instanta s-a considerat competenta a analiza exceptia de neconstitutionalitate a actelor normative succesive prin care s-a suspendat acordarea primei de vacanta functionarilor publici, intrucat nefiind intrunite conditiile de admisibilitate ale unei astfel de exceptii conform art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, - respectiv actele normative vizate nu mai erau in vigoare -, exceptia de neconstitutionalitate trebuie respinsa ca inadmisibila, tribunalul neavand competenta a o analiza pe cale incidenta.
Pe fondul cauzei apreciaza recurenta ca in mod legal a procedat la neacordarea primei de vacanta prevazuta de art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, din moment ce prin acte normative succesive plata acestora a fost suspendata de legiuitor, care la randul sau cunostea dispozitiile art. 38 din Codul muncii.
Directia de Munca, Solidaritate Sociala si Familie Vaslui prin intampinare considera ca in mod legal prima instanta s-a considerat competenta a solutiona exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale incidente, fata de dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conform carora "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante, ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia".
Intrucat acele norme legale contravin art. 41 si 53 din Constitutie, solicita respingerea recursului si mentinerea sentintei Tribunalului Vaslui de solutionare a exceptiei de neconstitutionalitate.
Reclamantii-intimati prin intampinare invoca exceptia de tardivitate a recursului formulat de Casa Judeteana de Pensii Vaslui, cererea de recurs fiind inregistrata in a 16-a zi de la data comunicarii, contrar dispozitiilor art. 301 Cod procedura civila, iar pe fond considera ca fiind legala solutia de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate de instanta de fond, raportat dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, coroborate cu prevederile art. 38 Codul muncii si art. 53 alin. 1 si 41 alin. 2 din Constitutie, solicitand asadar respingerea recursului formulat in cauza.
Curtea, verificand prioritar exceptia dirimanta privind tardivitatea recursului formulat in cauza, constata ca aceasta este nefondata, sentinta de fond fiind comunicata paratei C.J.P.Vaslui la 27.11.2006, iar recursul a fost depus la 13.12.2006, in ultima zi a termenului legal de 15 zile prevazut de art. 301 Cod procedura civila, calculat conform regulilor prevazute in art. 101 din acelasi cod.
In ce priveste competenta tribunalului de a proceda la verificarea exceptiei de neconstitutionalitate a unor acte normative, ce nu mai sunt in vigoare la data sesizarii instantei, intemeiat pe dispozitiile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind Curtea Constitutionala, Curtea constata ca textul sus-evocat nu prevede expres o astfel de competenta a instantelor de drept comun, astfel ca ea nu poate fi "presupusa" de instanta, cum s-a procedat in speta, in conditiile in care art. 1 alin. (2) din acelasi act normativ prevede expres: "Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania", excluzand asadar competenta vreunui alt organ jurisdictional in aceasta materie.
Dar pe langa faptul ca a incalcat in speta raza de competenta exclusiva a Curtii Constitutionale - respectiv cea a controlului constitutionalitatii legilor si ordonantelor, ori a unor dispozitii din acestea - instanta de fond a procedat chiar la extinderea competentei acestei curti, considerandu-se in drept a verifica sub aspectul constitutionalitatii si legi sau ordonante ce nu se mai aflau in vigoare la data sesizarii sale, contrar dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind Curtea Constitutionala.
Nu intamplator insa legiuitorul a limitat in cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 sus-citat controlul neconstitutionalitatii doar asupra legilor si ordonantelor care se afla "in vigoare" la data pronuntarii Curtii, intrucat art. 31 alin. (3) din aceeasi lege prevede drept consecinta a constatarii neconstitutionalitatii unei dispozitii din actele normative enumerate, faptul ca respectivele dispozitii "isi inceteaza efectele juridice la 45 zile de la publicarea deciziei". Asa fiind, consideram ca in mod obiectiv nu poate produce efectele juridice prevazute de text, un control al neconstitutionalitatii unei dispozitii ce nu se afla in vigoare nici la data sesizarii instantei competente.
Mai mult, in speta aceleasi acte normative au facut in fapt obiectul controlului de neconstitutionalitate in intervalul de timp in care s-au aflat in vigoare, Curtea Constitutionala pronuntandu-se constant in sensul respingerii exceptiilor de neconstitutionalitate prin decizia nr. 69/03.02.2005, decizia nr. 96/15.03.2005, decizia nr. 211/14.03.2005, decizia nr. 148/17.03.2005, decizia nr. 278/26.05.2005. In motivarea acestor solutii se arata, de asemenea, in mod expres: "beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este si prima de concediu, nu constituie un drept constitutional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constitutie nu sunt incidente in privinta reglementarii lor. In consecinta, legiuitorul este in drept sa le acorde, sa le modifice ori sa inceteze acordarea lor, precum si sa stabileasca perioada pentru care le acorda".
Asa fiind, instanta de fond, pe langa incalcarea limitelor competentei sale materiale, a procedat in cauza si la schimbarea practicii Curtii Constitutionale, singura instanta competenta a aprecia constitutionalitatea unui act normativ in conditiile legii, astfel cum s-a aratat anterior.
Se impune asadar in cauza, admiterea recursului promovat de parata Casa Judeteana de Pensii Vaslui, cu consecinta casarii sentintei civile nr. 166/CA/2006 a Tribunalului Vaslui si a trimiterii cauzei spre rejudecare, cu abordarea fondului litigios in limitele competentei materiale a instantelor judecatoresti.
Instantele de drept comun nu au in competenta exercitarea controlului constitutional asupra unor acte normative abrogate, atat timp cat conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 47/1992 prevede competenta exclusiva a Curtii Constitutionale in materie, control de altfel imposibil de realizat fata de dispozitiile art. 31 alin. 3 din aceeasi lege.
Mai mult, asupra dispozitiilor in cauza, Curtea Constitutionala se pronuntase in intervalul in care acestea se afla in vigoare
(Decizia nr. 71/CA/19.03.2007)
Prin sentinta civila nr. 166/CA/06.11.2006 a Tribunalului Vaslui a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor normative de suspendare succesiva a primei de vacanta a functionarilor publici in perioada 2003 - 2005, urmand ca dosarul sa fie repus pe rol dupa ramanerea irevocabila a sentintei.
Pentru a se pronunta astfel a retinut instanta de fond ca art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 33/2001 prevede ca: "Aplicarea prevederilor _ art. 33 alin. (2) referitoare la acordarea primei cu ocazia plecarii in concediul de odihna _ din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 600 din 08 decembrie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare, se suspenda pana la data de 01 ianuarie 2002".
Art. 123 alin. (4) din Legea nr.743/2001 prevede ca: "termenele prevazute la art. III din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici _ se prelungesc pana la data de 31 decembrie 2002".
Ulterior aceste termene au fost prelungite prin art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004.
Practic, aplicarea prevederilor privind prima de vacanta este suspendata in fiecare an, dar pe parcurs este fara limita.
In ce priveste nerecunoasterea bugetara a acestor drepturi pana in prezent dispozitiile normative le interzic:
Art. 41 alin. (2) din Constitutia Romaniei prevede ca: "Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege".
Art. 53 din Constitutia Romaniei prevede ca: "Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati
(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduse atingere existentei dreptului sau a libertatii".
Art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei prevede ca: "Egalitatea in drepturi. Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".
Art. 38 din Codul muncii prevede ca: "Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate".
Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/2002: "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.
Deoarece dispozitiile normative invocate in aparare de parat nu mai sunt in vigoare, analiza constitutionalitatii acestora este de competenta instantei judecatoresti.
Din analiza acestor texte se releva ca s-au dat cu incalcarea normelor constitutionale si ale Codului muncii in sensul ca s-au limitat (restrans total) drepturile recunoscute ale functionarilor publici in perioada 2001-2005 desi nu au fost situatiile de exceptie limitativ prevazute de Constitutie si in mod discriminator comparativ cu ceilalti salariati. In plus, aceste dispozitii anuleaza implicit, nepermis drepturi castigate prin art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
In consecinta, a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor de suspendare a aplicarii prevederilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
Impotriva acestei sentinte a formulat cerere de recurs parata Casa Judeteana de Pensii Vaslui, in motivarea careia arata ca in mod nelegal prima instanta s-a considerat competenta a analiza exceptia de neconstitutionalitate a actelor normative succesive prin care s-a suspendat acordarea primei de vacanta functionarilor publici, intrucat nefiind intrunite conditiile de admisibilitate ale unei astfel de exceptii conform art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, - respectiv actele normative vizate nu mai erau in vigoare -, exceptia de neconstitutionalitate trebuie respinsa ca inadmisibila, tribunalul neavand competenta a o analiza pe cale incidenta.
Pe fondul cauzei apreciaza recurenta ca in mod legal a procedat la neacordarea primei de vacanta prevazuta de art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, din moment ce prin acte normative succesive plata acestora a fost suspendata de legiuitor, care la randul sau cunostea dispozitiile art. 38 din Codul muncii.
Directia de Munca, Solidaritate Sociala si Familie Vaslui prin intampinare considera ca in mod legal prima instanta s-a considerat competenta a solutiona exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale incidente, fata de dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conform carora "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante, ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia".
Intrucat acele norme legale contravin art. 41 si 53 din Constitutie, solicita respingerea recursului si mentinerea sentintei Tribunalului Vaslui de solutionare a exceptiei de neconstitutionalitate.
Reclamantii-intimati prin intampinare invoca exceptia de tardivitate a recursului formulat de Casa Judeteana de Pensii Vaslui, cererea de recurs fiind inregistrata in a 16-a zi de la data comunicarii, contrar dispozitiilor art. 301 Cod procedura civila, iar pe fond considera ca fiind legala solutia de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate de instanta de fond, raportat dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, coroborate cu prevederile art. 38 Codul muncii si art. 53 alin. 1 si 41 alin. 2 din Constitutie, solicitand asadar respingerea recursului formulat in cauza.
Curtea, verificand prioritar exceptia dirimanta privind tardivitatea recursului formulat in cauza, constata ca aceasta este nefondata, sentinta de fond fiind comunicata paratei C.J.P.Vaslui la 27.11.2006, iar recursul a fost depus la 13.12.2006, in ultima zi a termenului legal de 15 zile prevazut de art. 301 Cod procedura civila, calculat conform regulilor prevazute in art. 101 din acelasi cod.
In ce priveste competenta tribunalului de a proceda la verificarea exceptiei de neconstitutionalitate a unor acte normative, ce nu mai sunt in vigoare la data sesizarii instantei, intemeiat pe dispozitiile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind Curtea Constitutionala, Curtea constata ca textul sus-evocat nu prevede expres o astfel de competenta a instantelor de drept comun, astfel ca ea nu poate fi "presupusa" de instanta, cum s-a procedat in speta, in conditiile in care art. 1 alin. (2) din acelasi act normativ prevede expres: "Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania", excluzand asadar competenta vreunui alt organ jurisdictional in aceasta materie.
Dar pe langa faptul ca a incalcat in speta raza de competenta exclusiva a Curtii Constitutionale - respectiv cea a controlului constitutionalitatii legilor si ordonantelor, ori a unor dispozitii din acestea - instanta de fond a procedat chiar la extinderea competentei acestei curti, considerandu-se in drept a verifica sub aspectul constitutionalitatii si legi sau ordonante ce nu se mai aflau in vigoare la data sesizarii sale, contrar dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind Curtea Constitutionala.
Nu intamplator insa legiuitorul a limitat in cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 sus-citat controlul neconstitutionalitatii doar asupra legilor si ordonantelor care se afla "in vigoare" la data pronuntarii Curtii, intrucat art. 31 alin. (3) din aceeasi lege prevede drept consecinta a constatarii neconstitutionalitatii unei dispozitii din actele normative enumerate, faptul ca respectivele dispozitii "isi inceteaza efectele juridice la 45 zile de la publicarea deciziei". Asa fiind, consideram ca in mod obiectiv nu poate produce efectele juridice prevazute de text, un control al neconstitutionalitatii unei dispozitii ce nu se afla in vigoare nici la data sesizarii instantei competente.
Mai mult, in speta aceleasi acte normative au facut in fapt obiectul controlului de neconstitutionalitate in intervalul de timp in care s-au aflat in vigoare, Curtea Constitutionala pronuntandu-se constant in sensul respingerii exceptiilor de neconstitutionalitate prin decizia nr. 69/03.02.2005, decizia nr. 96/15.03.2005, decizia nr. 211/14.03.2005, decizia nr. 148/17.03.2005, decizia nr. 278/26.05.2005. In motivarea acestor solutii se arata, de asemenea, in mod expres: "beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este si prima de concediu, nu constituie un drept constitutional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constitutie nu sunt incidente in privinta reglementarii lor. In consecinta, legiuitorul este in drept sa le acorde, sa le modifice ori sa inceteze acordarea lor, precum si sa stabileasca perioada pentru care le acorda".
Asa fiind, instanta de fond, pe langa incalcarea limitelor competentei sale materiale, a procedat in cauza si la schimbarea practicii Curtii Constitutionale, singura instanta competenta a aprecia constitutionalitatea unui act normativ in conditiile legii, astfel cum s-a aratat anterior.
Se impune asadar in cauza, admiterea recursului promovat de parata Casa Judeteana de Pensii Vaslui, cu consecinta casarii sentintei civile nr. 166/CA/2006 a Tribunalului Vaslui si a trimiterii cauzei spre rejudecare, cu abordarea fondului litigios in limitele competentei materiale a instantelor judecatoresti.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Plati
Pretentii - Lititgii cu profesionistii - Hotarare nr. 537 din data de 27.06.2017PLATA IN ACORD GLOBAL. SOLICITARE ELIBERARE ADEVERINTA. INADMISIBILITATE. - Sentinta civila nr. 1679/LM/2009 din data de 14.05.2009
2. Plati compensatorii. Conditii de acordare raportat la prevederile Contractului Colectiv de Munca din ramura miniera. - Sentinta civila nr. speta 10 din data de 14.01.2008
LITIGII CU PROFESIONISTI - Sentinta civila nr. 1003 din data de 23.09.2015
Achitare factura neonorata - Sentinta civila nr. 521 din data de 09.06.2010
Pretentii - Sentinta civila nr. 356 din data de 12.05.2010
Pretentii - Sentinta comerciala nr. 50 din data de 15.04.2009
Daca intre data savarsirii unei infractiuni pentru care a fost condamnat la o pedeapsa de 2 ani si 3 luni inchisoare( savarsita la 17.02.2006) si data savarsirii celei de-a doua infractiuni (18.08.2009), a intervenit o hotarare definitiva de condamnare la - Decizie nr. 511/R din data de 28.05.2013
Legea nr. 544/2001. Comunicarea informatiilor de interes public ce au facut obiectul unui eveniment public, neconsemnate in vreun registru al unitatii administrativ teritoriale. - Decizie nr. 2426/R din data de 10.05.2013
Actiunea formulata de un beneficiar al prevederilor Legii nr. 290/2003, plata transelor prevazute de HG nr. 1120/2006 la termen, obligarea ANRP la respectarea prevederilor legale. Admisibilitatea actiunii in conditiile Legii nr. 290/2003, inaplicabilitat - Decizie nr. 1653/R din data de 02.04.2013
Contestarea deciziei de impunere emisa de CASJ B. Decizia de impunere trebuie sa fie emisa in conditiile Legii nr. 95/2006 si a Ordinului nr. 617/2007, cu respectarea stricta a conditiilor legale pentru emiterea si comunicarea acesteia contribuabililor - Decizie nr. 808/R din data de 19.02.2013
Datorie vamala stabilita ca urmare a efectuarii unui control ulterior . Obligare la majorari , dobanzi , penalitati . - Decizie nr. 122/R din data de 27.04.2007
Conform art. 89 din O.G. 92/2003 dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in 5 ani. - Decizie nr. 264/R din data de 27.10.2006
Plata indemnizatiei de concediu pentru cresterea copilului precum si a decontarii cheltuielilor de transport in temeiul legii 303/2005 . Admisibilitate - Decizie nr. 4 din data de 04.01.2006
Dreptul de a solicita plata taxelor vamale termen de prescriptie - Decizie nr. 18/R din data de 31.01.2006
Vanzare spatii comerciale sau de prestari servicii in baza Legii nr. 550/2002 natura juridica a litigiilor nerespectare termen de actionare in judecata consecinte. - Decizie nr. 8/R din data de 17.01.2006
Bilet la ordin. Transmiterea prin gir. Conditii. Admisibilitatea invocarii exceptiilor procesuale in cadrul actiunilor cambiale. - Decizie nr. 132/Ap din data de 26.07.2005
DREPTURI SALARIALE - Sentinta civila nr. 723/CA din data de 30.06.2009
Dreptul de acordare a compensa?iilor pentru lipsa de folosinta a terenurilor forestiere situate in zone de conservare totala din cadrul Retelei Natura 2000. - Decizie nr. 422 din data de 14.03.2016
Compensa?ii aferente anului 2014. Inciden?a Orientarilor UE 2014/C204/01 privind ajutoarele de stat in sectoarele agricol si forestier si in zonele rurale pentru perioada 2014-2020. - Decizie nr. 322 din data de 26.02.2016