Criterii de individualizare a pedepsei si a modalitatii executarii acesteia.
Reactia autoritatilor in fata savarsirii unor infractiuni trebuie sa fie ferma, dar, pentru a fi eficienta, aceasta reactie trebuie sa intervina imediat dupa momentul incalcarii valorii sociale ocrotite de legea penala, numai in acest fel preventia generala si speciala putand sa devina eficace.
La aproape 10 ani de la savarsirea infractiunii, ruperea inculpatului din mediul social si familial in care s-a implicat si la care s-a adaptat corespunzator si trimiterea lui in mediul carceral pentru, in conditiile in care sunt indeplinite cerintele prescrise de art. 861 C. pen., nu mai are efectul scontat de legiuitor - de reeducare si abia in subsidiar de pedepsire, isi pierde caracterul educativ si constituie mai degraba doar o masura de represiune disproportionata cu realitatile care se desprind din prezenta cauza. Prin sentinta penala nr. 539/17 mai 2011, Judecatoria Tg.-Mures:
-in temeiul art. 345 alin. 2 Cod procedura penala, raportat la art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul R.K. la un an si 6 luni inchisoare cu privare de libertate pentru savarsirea infractiunii de inselaciune.
-in temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal, a dedus din pedeapsa cu inchisoarea aplicata inculpatului, perioada retinerii si arestarii preventive, din 08.10.2003 pana in 10.10.2003 inclusiv.
-in temeiul art. 71 Cod. pen, art. 20 alin 2 din Constitutia Romaniei si art. 1 din Conventia CEDO, i-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, de la data ramanerii definitive pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.
-in temeiul art. 346 alin. 1 Cod de procedura penala, raportat la art. 14 alin 3 lit. b Cod de procedura penala, raportat la art. 998 Cod civil,a admis actiunea civila formulata de partea civila SC S. SA Targu-Mures si l-a obligat pe inculpatul R.K. sa achite partii civile SC S. SA Targu-Mures suma de 8.215, 2083 RON, precum si dobanda legala calculata la aceasta, din 11.02.2002 pana la data platii efective.
-in temeiul art. 346 alin. 1 Cod de procedura penala, raportat la art. 15 Cod de procedura penala, a luat act de renuntarea la actiunea civila formulata de partea civila SC D. SRL Brasov.
-in temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedura penala, l-a obligat pe inculpat sa suporte cheltuielile judiciare avansate de stat in cauza, in suma de 980 lei.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, prima instanta a retinut ca inculpatul R.K. a achizitionat la data 25 ianuarie 2002 partile sociale ale SC R.A.M.G. SRL din Targu-Mures pentru a dobandi aparenta de comerciant si a obtine instrumente de plata, cunoscand ca aceasta are datorii.
Ulterior, la 11 februarie 2002, s-a prezentat la SC S. SA in calitate de administrator al societarii achizitionate si a indus in eroare pe reprezentantii acesteia cu prilejul incheierii unui contract prin care a achizitionat calorifere cu plata pretului la scadenta, in valoare de 82.192.083 ROL prezentand ca adevarata situatia mincinoasa ca va achita produsele achizitionate, solicitand in acest sens expres amanarea platii si emitand totodata o fila cec pe care a mentionat la data emiterii data scadentei obligatiei de plata asumate, cu titlul de instrument de plata.
In aceeasi zi, inculpatul a revandut toate caloriferele pentru suma de 35.000.000 ROL catre martorul R.S., mai putin unul pe care l-a dat in plata pentru achitarea unei datorii martorului S.I..
La 21 februarie 2002, 22 februarie 2002 si 25 februarie 2002 inculpatul s-a prezentat la SC D. SRL de administrator al SC R.A.M.G. SRL si a indus in eroare pe reprezentantii acesteia cu prilejul incheierii unui contract prin care a achizitionat vopsea lavabila, adezivi si alte produse similare cu plata pretului la scadenta, prezentand ca adevarata situatia mincinoasa ca va achita produsele achizitionate, solicitand in acest sens expres amanarea platii si emitand de fiecare data cate un bilet la ordin.
Inculpatul a revandut ulterior vopseaua la un pret cu 30% mai scazut decat pretul pietei catre martorul H.B.C..
De fiecare data cand a cumparat produse prin SC R.A.M.G. SRL inculpatul a stiut ca pentru valorificarea instrumentelor de plata emise nu exista provizia sau acoperirea necesara, deoarece SC R.A.M.G. SRL avea datorii si nu a intentionat sa plateasca pretul acestora ci a cumparat produsele in scopul revanzarii la negru, sub valoarea acestora.
Din punct de vedere al laturii subiective, avand in vedere circumstantele reale ale savarsirii faptelor, acestea au fost ambele comise de inculpat cu intentie directa, in conditiile art. 19 alin. 1 lit.a Cod penal, pentru ca stia nu va putea plati pretul produselor din contul societatii respective, cumparata cu datorii si prin care nu a rulat ulterior cumpararii capital, inducerea in eroare fiind realizata in baza aceleiasi rezolutii infractionale, dedusa din similaritatea modului de operare si in scopul de a obtine pentru sine un folos material injust, constand in achizitionarea produselor fara o contraprestatie.
In drept, fapta inculpatului din 11 februarie 2002, 21 februarie 2002, 22 februarie 2002 si 25 februarie 2002 cand in calitate de reprezentant al SC R.A.M.G. SRL a indus in eroare pe reprezentantii SC S. SA si SC D. SRL din Targu-Mures, in mod repetat si in baza aceleiasi rezolutii infractionale cu prilejul incheierii si executarii contractelor prin care a achizitionat produse de la acestea, prezentand ca adevarata situatia mincinoasa ca le va achita la scadenta, pe care a solicitat-o expres lasand in acest scop cu titlu de instrumente de plata o fila cec postdatata si 3 bilete la ordin, in conditiile in care inculpatul stia ca nu va putea plati pretul produselor din contul societatii, deoarece a cumparat societatea cu datorii si nu a rulat capital prin aceasta, astfel incat fara aceasta eroare societatile comerciale respective nu ar fi incheiat sau executat contractele in conditiile stipulate si in scopul de a obtine pentru sine un folos material injust constand in achizitionarea produselor fara o contraprestatie, pricinuind pagube societatilor vanzatoare beneficiare ale cecurilor, intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune, prevazuta si pedepsita de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
In ce priveste individualizarea aplicarii pedepsei aplicate inculpatului, instanta a tinut seama seama de dispozitiile partii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsa fixate pentru infractiunea in chestiune in partea speciala a acestuia, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Apreciind in concret gradul de pericol social al faptei, instanta a retinut un grad de pericol ridicat al acesteia, rezultat din modul de savarsire, inculpatul achizitionand cu premeditare o societate comerciala pentru a comite infractiuni
In ce priveste persoana infractorului, instanta a apreciat ca acesta prezinta pericol concret pentru ordinea publica din perspectiva trecutului sau infractional, fiind condamnat penal de 3 ori anterior acuzei.
In ce priveste imprejurarile ce agraveaza raspunderea penala a inculpatului, instanta a retinut comiterea acesteia in forma continuata, prevazuta de art. 41 alin.2 Cod penal.
In ce priveste imprejurarile ce atenueaza raspunderea penala a inculpatului, instanta nu a retinut nicio circumstanta atenuanta deoarece in cursul judecatii inculpatul a revenit asupra recunoasterii acuzei.
In ce priveste individualizarea executarii pedepsei, avand in vedere ca acesta a mai fost condamnat anterior de doua ori pentru comiterea de infractiuni de furt calificat (8 luni inchisoare in 1993) si la legea circulatiei (1 an inchisoare in 1998 si 5 luni inchisoare cu suspendare in 1996) instanta a apreciat ca scopul coercitiv si de prevenire a savarsirii de noi infractiuni de catre inculpat nu poate fi atins, decat prin executarea efectiva, cu privare de libertate a pedepsei ce va fi aplicata acestuia.
In ce priveste latura civila a procesului penal, instanta a constatat indeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii civile delictuale a inculpatului si l-a obligat pe acesta sa repare prejudiciul cauzat efectiv partii civile SC S. SA si beneficiul nerealizat de aceasta.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpatul.
In motivarea caii de atac, inculpatul contesta temeinicia hotararii Judecatoriei Tg.-Mures de condamnare a sa pentru savarsirea infractiunii de inselaciune la pedeapsa de un an si 6 luni inchisoare cu executare in detentie. Sustine ca, in raport de gravitatea infractiunii, de persoana sa si perspectivele de reinsertie sociala, se justifica pe de o parte, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevazut de lege, prin retinerea circumstantelor atenuante judiciare prevazute de art. 74 alin. 1 lit. a si c C. pen., iar, pe de alta parte, suspendarea conditionata a executarii pedepsei, masura optima sa garanteze realizarea scopurilor prevazute de art. 52 C. pen., fara sa fie nevoie de executarea sanctiunii in detentie.
Analizand recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 7890./320/2007 al Judecatoriei Tg.-Mures, a motivelor invocate, a sustinerilor si concluziilor recurentului si ale reprezentantului Ministerului Public, precum si din oficiu, in limitele efectelor devolutiv si neagravarii situatiei in propria cale de atac, se retin urmatoarele:
In ceea ce priveste condamnarea inculpatului R.K. pentru comiterea infractiunii de inselaciune, in forma continuata, incadrarea juridica data faptei; analiza detaliata a probelor; natura si durata pedepsei principale aplicate; impunerea si natura pedepsei accesorii; deducerea perioadei retinerii si a arestarii preventive; modalitatea de solutionare a actiunii civile exercitate de partea civila SC S. SA Tg.-Mures; obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare si cuantumul acestor cheltuieli, hotararea in discutie este la adapost de critici. De altfel, aceste aspecte nici nu au fost contestate de inculpat sau de procuror.
Cu toate acestea, recursul promovat de inculpatul R.K. impotriva sentintei penale nr. 539/17 mai 2011 este fondat, iar argumentele expuse in continuare determina, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., admiterea caii de atac, cu consecintele casarii in parte a sentintei penale recurate si rejudecarii in recurs a pricinii, in urmatoarele limite:
Constatam, in primul rand, ca, de la data faptelor si pana in prezent, inculpatul a constientizat implicatiile infractiunilor comise si si-a corectat conduita in societate -a abandonat comportamentul infractional, a intrerupt orice legatura cu prietenii din trecut in anturajul carora a savarsit activitatile ilicite deduse judecatii; s-a angajat la SC G.D.R.C. SRL si dobandeste astfel venituri licite. Totodata, acesta isi asuma responsabilitatea actelor sale si regreta cele intamplate. Este real ca inculpatul a suferit in trecut doua condamnari la pedepsele de 8 luni si 5 luni inchisoare, insa pentru condamnarile din 1993 si 1996 a intervenit demult reabilitarea de drept, iar dupa savarsirea infractiunii de inselaciune care a declansat procedurile in cauza, inculpatul s-a abtinut de la comiterea altor infractiuni. De asemenea, este adevarat ca infractiunea dedusa judecatii este una grava si ca reactia autoritatilor trebuie sa fie ferma in fata unor asemenea fapte, dar, pentru a fi eficienta, aceasta reactie trebuie sa intervina imediat dupa momentul incalcarii valorii sociale ocrotite de legea penala, numai in acest fel preventia generala si speciala putand sa devina eficace.
In acest context si la aproape 10 ani de la savarsirea infractiunii, ruperea inculpatului din mediul social si familial in care s-a implicat si la care s-a adaptat corespunzator si trimiterea lui in mediul carceral pentru un an si 6 luni nu mai are efectul scontat de legiuitor -de reeducare si abia in subsidiar de pedepsire, isi pierde caracterul educativ si constituie mai degraba doar o masura de represiune disproportionata cu realitatile care se desprind din prezenta cauza.
Observam, in al doilea rand, ca, in cauza, sunt indeplinite conditiile prescrise de art. 861 C. pen. si, in raport de elementele invocate mai sus in sprijinul indreptarii inculpatului, aplicarea pedepsei este pentru acesta un avertisment suficient de puternic in vederea reinsertiei sociale, iar scopul sanctiunii privative de libertate poate fi atins si fara executarea efectiva a acesteia, dar supus unor masuri de supraveghere si obligatii. Prin urmare, in rejudecare, vom dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale de un an si 6 luni inchisoare aplicate prin sentinta recurata, pe durata unui termen de incercare de 3 ani si 6 luni. Natura si gravitarea infractiunii savarsite, precum si perspectivele de reeducare a inculpatului sunt criterii in functie de care am determinat masurile si obligatia in sarcina inculpatului, precum si durata termenului de incercare, aceasta din urma in limitele impuse de art. 862 C. pen. la o perioada de 3 ani si 6 luni (compus din un an si 6 luni pedeapsa aplicata, la care se adauga un interval de 2 ani).
In temeiul art. 863 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de incercare, inculpatul trebuie sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:
• Sa se prezinte, periodic, potrivit datelor care se vor fixa, la Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Mures;
• Sa anunte acest Serviciu, in prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
• Sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
• Sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
In baza art. 863, alin. 3 C. pen., pe durata termenului de incercare, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarea obligatie:
• Sa nu schimbe domiciliul sau resedinta, decat dupa o informare a Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Mures, in prealabil cu cel putin 2 saptamani;
Vom desemna Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Mures pentru supravegherea executarii masurilor si obligatiilor instituite in sarcina inculpatului.
Vom atrage atentia inculpatului asupra prevederilor art. 864, alin. 1 si 2 C. pen. cu referire la art. 83 si art. 84 C. pen., privind revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, in cazul comiterii unei noi infractiuni inauntrul termenului de incercare sau al nerespectarii cu rea-credinta a masurilor de supraveghere ori a obligatiilor impuse de instanta, ori al neachitarii obligatiilor civile care i-au fost impusa in prim grad.
Conform art. 71 alin. 5 C. pen., vom constata suspendata executarea pedepsei accesorii aplicate de judecatorie.
Nu vom da curs cererii inculpatului de retinere in beneficiul sau a circumstantelor atenuante judiciare, imprejurarile invocate de acesta nefiind suficiente sa contrabalanseze gradul de pericol social concret al infractiunii continuate de inselaciune savarsite, reflectat in imprejurarile comiterii actelor ilicite, numarul actelor materiale, perioada de timp scursa de la momentul consumarii pana la epuizarea faptei, manoperele utilizate de inculpat, contributia si staruinta lui in producerea rezultatului urmarit si dorit, urmarea de rezultat cauzata si nereparata nici partial pana in prezent. In functie de aceste elemente, pedeapsa de un an si 6 luni inchisoare aplicata inculpatului de catre prima instanta este echilibrata si apta sa duca la realizarea scopurilor prevazute de art. 52 C. pen.