Parte care nu a declarat apel. Recurs. Admisibilitate.
C. pr. pen., art. 3851 alin. 4
Potrivit art. 3851 alin. 4 teza a II-a C. pr. pen,, persoanele care nu au uzat de calea de atac a apelului, pot sa declare recurs impotriva deciziei pronuntate in apel, daca prin aceasta din urma a fost modificata solutia din sentinta si numai cu privire la aceasta modificare. Prin sentinta penala nr.1.282 din 23.11.2010, pronuntata de Judecatoria Tg.Mures, instanta de fond a dispus urmatoarele:
In temeiul art. 345 alin. 1 si 2 Cod procedura penala a fost condamnat inculpatul B.R.A.I. la pedeapsa de 9 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 6 din Legea 241/2005, cu retinerea art. 41 alin. 2 Cod penal, a art. 74 alin. 1 lit. a,b si c Cod penal si a art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal.
In temeiul art. 71 Cod penal a fost interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. art. 64 lit. a teza II si b Cod penal.
In baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate pe durata termenului de incercare de 2 ani si 9 luni, calculat conform dispozitiilor art. 82 Cod penal.
In baza art. 359 Cod procedura penala a fost atrasa atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
In temeiul art. 71 alin. 4 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii prevazuta de art. 64 lit. a teza II si b Cod penal pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
In temeiul art. 346 Cod procedura penala, art. 14 Cod procedura penala a fost admisa in parte actiunea civila formulata de ANAF - DGFP Mures si a fost obligat inculpatul la plata sumei de 29 lei - reprezentand diferente de dobanda neachitata la debitul principal reprezentand contributia de asigurari sociale retinute de la salariati si la debitul principal reprezentand contributia individuala de asigurari pentru somaj retinuta de la salariati).
In baza art. 191 al. 1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, in cuantum de 230 lei, din care suma de 100 lei, provine din faza de urmarire penala.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
Inculpatul B.R.A.I. in perioada 31.12.2004-25.04.2008 detinea, in fapt, functia de administrator al societatii comerciale S.C. P.V. S.R.L. Targu-Mures astfel cum rezulta din declaratiile asociatilor acestei societati comerciale (sotia respectiv copii inculpatului) ce au fost audiati in calitate de martori in cursul urmaririi penale.
La data de 26.05.2008 s-a constatat de catre organele fiscale, in urma verificarii si consultarii documentelor apartinand societatii comerciale, precum si din analiza fisei sintetice, ca in perioada 31.12.2004-25.04.2008, desi contributiile au fost retinute la momentul achitarii obligatiilor salariale, nu s-a indeplinit obligatia legala in ceea ce priveste virarea acestor sume catre bugetul consolidat al statului, in termen de 30 de zile de la retinere. S-a procedat la sesizarea Parchetului de pe langa Judecatoria Targu-Mures cu privire la savarsirea infractiunii prevazute de art. 6 din Legea 241/2005 in forma continuata.
S-a precizat in cuprinsul sesizarii penale ca obligatiile fiscale sunt in cuantum total de 15.734 lei.
Audiat fiind in cursul urmaririi penale, inculpatul a aratat ca in perioada supusa inspectiei fiscale, respectiv decembrie 2004 - aprilie 2008 sumele ce se constituie prin stopaj la sursa au fost retinute in momentul achitarii obligatiilor salariale, dar acestea nu au fost virate intotdeauna catre bugetele statului in termenul prevazut de lege. Inculpatul a precizat ca nerespectarea termenului de 30 de zile s-a datorat necesitatii efectuarii unor plati necesare pentru continuarea activitatii societatii. Inculpatul a mai aratat faptul ca in toata aceasta perioada a efectuat mai multe plati catre bugetul statului in contul sumelor datorate insa aceste sume de bani au fost depuse intr-un cont unic de trezorerie, cont din are sumele au fost directionate de catre organele fiscale pentru stingerea altor obligatii, dupa criteriile avute in vedere de acestea.
Si in cursul cercetarii judecatoresti, inculpatul si-a reiterat acelasi punct de vedere, precizand in plus ca suma pe care organele fiscale au precizat-o ca fiind datorata nu o recunoaste ca fiind datorata intrucat nu i se poate imputa - intrucat este culpa organelor fiscale faptul ca sumele platite nu au fost distribuite corespunzator.
Analizand documentele financiar-contabile ale societatii comerciale S.C. P.V. S.R.L. Targu-Mures instanta de fond a constatat urmatoarele:
- la data de 31.12.2004 societatea comerciala datora bugetelor de stat suma totala de 250.107 lei (din care 207.321 lei datorii curente). La aceeasi data societatea comerciala a inregistrat un profit de 627.782 lei (f. 319 dosarul instantei); diferenta in plus de 377.675 lei
- la data de 30.06.2005 societatea comerciala datora bugetelor de stat suma totala de 213.129 lei (din care 164.131 lei datorii curente). La aceeasi data s-a inregistrat un profit de 107.867 lei (f. 328 dosarul instantei); diferenta in minus de 105.262 lei;
- la data de 31.12.2005 societatea comerciala datora bugetelor de stat suma totala de 33.173 lei (din care 23.714 lei datorii curente), la aceeasi data inregistrand un profit de 39.027 lei (f. 334 - dosarul instantei); diferenta in plus de 6541 lei;
- la data de 30.06.2006, societatea comerciala datora bugetelor de stat suma totala de 34.173 lei (din care 24.542 lei datorii curente), la aceeasi data inregistrand un profit de 36.887 lei (f. 342 dosarul instantei); diferenta in plus de 2714 lei;
- la data de 31.12.2006, societatea comerciala datora bugetelor de stat suma totala de 36.544 lei (din care 27.816 lei datorii curente), la aceeasi data inregistrand un profit de 81.423 lei (f. 349 - dosarul instantei); diferenta in plus de 44.879 lei;
- la data de 30.06.2007, societatea comerciala datora bugetelor de stat suma de 50.597 lei (din care 27.722 lei datorii curente), la aceeasi data inregistrand un profit de 19.821 lei (f. 362 - dosarul instantei); diferenta in minus de 30.776 lei;
- la data de 31.12.2007, societatea comerciala datora bugetelor de stat suma de 73.546 lei (din care 35.112 lei datorii curente), la aceeasi data inregistrand un profit de 16.004 lei (f. 369 - dosarul instantei); diferenta in minus de 57.542 lei;
- la data de 30.06.2008, societatea comerciala datora bugetelor de stat suma de 65.111 lei (din care 39.531 lei datorii curente), la aceeasi data inregistrand un profit de 22.471 lei (f. 384 - dosarul instantei). diferenta in minus de 42.640 lei;
A rezultat deci ca in perioada supusa controlului fiscal inculpatul, in calitatea sa de administrator al societatii comerciale, desi a dispus retinerea sumelor cu retinere la sursa, acesta nu a dispus virarea acestora catre bugetele speciale ale statului.
Inculpatul a aratat, asa cum s-a retinut, faptul ca sumele nu au fost virate catre bugetele statului deoarece in calitatea sa de administrator, a considerat ca este prioritara plata acelor obligatii care decurgeau din activitatea curenta a societatii comerciale.
Potrivit dispozitiilor art. 6 din Legea 241/2005 "constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda retinerea si nevarsarea, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa", cu alte cuvinte legea sanctioneaza inactiunea - de nedepunere a sumelor retinute la sursa.
Instanta de fond a constatat ca potrivit textului legal se instituie obligatia administratorului societatii comerciale ca, dupa retinerea sumelor cu retinere la sursa, in termen de 30 de zile, de a dispune virarea acestora catre bugetele de stat. Ca urmare, simpla trecere a termenului prevazut de lege, neurmata de virarea sumelor catre bugetele de stat, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 6 din Legea 241/2005.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat apel inculpatul B.R.A.I., iar in inscrisul depus la dosarul cauzei in motivarea caii de atac declarate a solicitat achitarea, in temeiul art.10 lit.b1 C.pr.pen., in conditiile in care pe parcursul desfasurarii procedurilor a achitat contravaloarea prejudiciului cauzat, iar cu ocazia acordarii cuvantului in dezbateri judiciare aparatorul inculpatului a solicitat achitarea acestuia, in temeiul art.10 lit.d C.pr.pen., deoarece faptei ii lipseste unul dintre elementele constitutiv si anume intentia.
Examinand apelul promovat, prin prisma materialului aflat la dosarul nr.10.765/320/2009 al Judecatoriei Tg.Mures, a motivelor invocate, potrivit dispozitiilor art.371 Cod pr. penala, art. 378 Cod pr. penala, Tribunalul Mures a gasit calea de atac declarata a fi fondata, cu mentiunea ca aspectele care le-a semnalat impun admiterea acesteia, cu consecinta reformarii hotararii judecatoresti analizate in urmatoarele limite.
In cauza de fata, inculpatul B.R.A.I. - care in urma intocmirii procurii speciale nr.2223 din 29.07.2008 a dobandit puteri depline pentru administrarea SC P.V. SRL - a fost trimis in judecata pentru comiterea infractiunii de retinere si nevarsare, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa, in forma continuata, prev. si ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., deoarece a retinut de la salariatii societatii, in mod repetat si in baza aceleiasi rezolutii infractionale, sumele datorate bugetului de stat (impozite sau contributii cu retinere la sursa), in cuantum de 11.228 lei si nu le-a virat in termenele prevazute de lege, pe destinatiile legale, in perioada 31.12.2004 - 25.04.2008.
Referitor la motivele de apel invocate de titularul caii ordinare de atac, s-a considerat ca solicitarea acuzatului privind achitarea lui, deoarece nu sunt indeplinite toate elementele constitutive ale infractiunii deduse judecatii, nu poate fi primita, in conditiile in care reanalizand intreg materialul probator administrat, s-a apreciat ca se confirma, pe deplin, angajarea inculpatului in campul infractional, in modalitatea descrisa.
In consecinta, prin prisma acestei imprejurari, criticile aduse de inculpatul-apelant hotararii instantei de prim - grad s-au apreciat ca nu sunt intemeiate, probele administrate in cauza conducand la concluzia ca inculpatul este cel care a savarsit fapta retinuta in sarcina lui in actul de inculpare, fapta care exista in materialitatea ei si nu se poate sustine ca nu ar fi indeplinite toate elementele constitutive ale infractiunii analizate, fiind imposibila prin urmare achitarea acuzatului in temeiul prevederilor art.10 lit.d Cod procedura penala.
Motivele pentru care Tribunalul Mures a considerat ca apelul declarat de inculpat este intemeiat se bazeaza pe urmatoarele argumentatii.
Pe parcursul desfasurarii procesului penal, inculpatul a achitat o parte din cuantumul prejudiciului datorat bugetului de stat si asa cum rezulta din actele dosarului si sintetizate in considerentele sentintei penale atacate, la data de 08.01.2010, cuantumul debitului ramas restant era in valoare de 29 de lei.
In fata Tribunalului Mures la termenul de judecata din 09.03.2011, inculpatul a depus chitanta seria TS7 nr.7287040 din data de 16.02.2011 care atesta plata debitului restant in cuantum de 29 de lei.
Prin Legea nr.202/2010, privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor (mica reforma), intrata in vigoare la data de 25.11.2010, s-au modificat, printre altele, si dispozitiile Codul penal.
S-a remarcat faptul ca in cazul infractiunii de retinere si nevarsare, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa, care intra in categoria infractiunilor economice, in ipoteza recuperarii prejudiciului in cuantum de pana la 50.000 euro, in echivalentul monedei nationale, dispozitia legala mai sus aratata prevede o cauza de nepedepsire.
Raportat la cuantumul prejudiciului total cauzat de inculpat, in cauza dedusa judecatii, s-a observat ca acesta se situeaza sub limita de 50.000 euro, prejudiciu care a si fost achitat in intregime, asa cum rezulta din chitantele mai sus aratate, situatie in care in cauza de fata sunt aplicabile prevederile art.741 alin.2 teza finala C.pen., care nu lasa loc la interpretari, stipuland expres ca in asemenea situatii se aplica o sanctiune administrativa.
Este adevarat ca prin decizia nr.573 din 03.05.2011 Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.741 C.pen., insa in conditiile in care aceasta hotarare inca nu a fost publicata in Monitorul Oficial, azi data de 19.05.2011 aceste prevederi isi produc pe deplin efectele juridice. Potrivit dispozitiilor din economia art.147 alin.1 din Legea fundamentala efectele juridice ale prevederilor art.741 C.pen., vor fi suspendate de drept pe durata unui termen de 45 de zile doar de la data publicarii deciziei mai sus aratate in Monitorul Oficial.
Asadar, sintetizand cele mai sus aratate si in contextul mentionat in temeiul art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen., s-a admis apelul declarat de apelantul-inculpat B.R.A.I., impotriva sentintei penale nr.1.282 din 23.11.2010, pronuntata de Judecatoria Tg.Mures, in dosarul nr.10.765/320/2009 si in consecinta:
S-a desfiintat partial hotararea atacata si rejudecand cauza:
In temeiul art.741 alin.2 teza finala C.pen., coroborat cu art.11 pct.2 lit.b, raportat la art.10 lit.i1 C.pr.pen, s-a incetat procesul penal pornit impotriva inculpatului B.R.A.I. sub aspectul comiterii infractiunii de retinere si nevarsare, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa, in forma continuata, prev. si ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen..
In baza art.741 alin.2 teza finala C.pen., raportat la art.91 lit.c C.pen., i s-a aplicat inculpatului sanctiunea amenzii administrative, in cuantum de 200 lei.
Potrivit art.741 alin.2 teza finala C.pen., sanctiunea amenzii administrative se va inregistra in cazierul judiciar al inculpatului.
S-a luat act ca inculpatul a achitat in intregime prejudiciul cauzat partii civile A.N.A.F.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs DGFP MURES in numele STATULUI ROMAN prin ANAF.
In motivarea recursului, DGFP MURES solicita obligarea inculpatului la plata integrala a despagubirilor si a accesoriilor pana la achitarea efectiva a sumei.
Inculpatul a invocat inadmisibilitatea recursului, pe considerentul ca recurenta nu a atacat cu apel hotararea primei instante.
Examinand recursul promovat, din prisma dispozitiilor art. 3858, art. 3859 rap. la art. 52 si art. 62-68 C. pr. pen, instanta de control judiciar il gaseste nefondat, pentru urmatoarele considerente.
Sub aspectul starii de fapt, care a fost corect retinuta - pornind de la continutul materialului probator administrat pe parcursul desfasurarii procesului penal - hotararea instantei de apel nu comporta nici un fel de critica, fiind justa solutia la care s-a oprit tribunalul, inclusiv la constatarea ca inculpatul a achitat in intregime prejudicial cauzat partii civile.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a calculat in mod corect diferenta ramasa de achitat de catre inculpat catre partea civila in suma de numai 29 lei, suma la care acesta a fost obligat.
De subliniat faptul ca partea civila nu a contestat aceasta suma, respectiv nu a atacat cu apel sentinta pronuntata la 23.11.2010.
Apoi si Tribunalul a pronuntat o solutie temeinica si legala, luand act ca inculpatul a achitat in intregime diferenta ramasa de 29 lei.
In aceste conditii, motivele de recurs invocate de partea civila apar ca fiind nefondate, atata vreme cat aceasta nu a atacat cu apel hotararea primei instante, iar in apel inculpatul a achitat in intregime diferenta de 29 lei. Invocarea anumitor adrese nu poate fi retinuta, deoarece partea civila nu a avut calitatea de apelanta si nu putea solicita alte sume decat cele stabilite de prima instanta.
Analizand exceptia inadmisibilitatii recursului formulat de partea civila, exceptie invocata de inculpat, aceasta apare ca fiind nefondata.
Este adevarat ca potrivit disp. art. 3851 alin. 4 teza I C. pr. pen, persoanele care nu au atacat cu apel o sentinta, nu mai pot exercita calea de atac a recursului impotriva deciziei pronuntate in apel. Insa in prezenta cauza devin incidente disp. art. 3851 alin. 4 teza a II-a C. pr. pen, potrivit carora respectivele persoane pot declara recurs impotriva deciziei pronuntate in apel, chiar daca nu au folosit apelul, daca prin decizia pronuntata in apel a fost modificata solutia din sentinta si numai cu privire la aceasta modificare.
In cazul pendinte, solutia din sentinta de obligare a inculpatului la plata sumei de 29 lei catre partea civila a fost modificata in apel, prin constatarea Tribunalului ca inculpatul a achitat integral pretentiile partii civile.
Recursul este insa nefondat, asa cum am aratat mai sus, dar nu inadmisibil. Spre exemplu, ar fi fost fondat daca inculpatul ar fi achitat o suma mai mica de 29 lei, iar Tribunalul ar fi luat act ca suma a fost achitata integral. Din acest exemplu este evident ca recursul nu poate fi respins ca inadmisibil.
Asadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, recursul declarat de DGFP MURES in numele STATULUI ROMAN prin ANAF impotriva deciziei penale nr. 1688/A/19.05.2011 pronuntata de Tribunalul Mures este nefondat, motiv pentru care, in baza art 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen, urmeaza a fi respins.