Apel. Solutii. Desfiintarea hotararii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
C. proc. pen., art. 379 B. In conditiile in care prima instanta nu a analizat complet obiectul judecatii prin raportare la fapta si persoana asa cum au fost descrise in rechizitoriul procurorului, hotararea pronuntata este desfiintabila, cu trimiterea cauzei spre rejudecare in prim grad. La data de 25 noiembrie 2010, in dosarul nr. 318/102/2010, Tribunalul Mures a pronuntat sentinta penala nr.162 prin care:
A fost condamnat inculpatul V.M., in temeiul art.20 Cod penal, raportat la art.197 alin.1 si 3 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, alin.2 Cod penal si art.76 lit.b Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an si 10 (zece) luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de tentativa de viol;
- in baza art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.d Cod procedura penala, a fost achitat inculpatul V.M. de sub invinuirea comiterii infractiunii de coruptie sexuala, prev. si ped. de art.202 alin.1 Cod penal.
Conform art.71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, pe durata prevazuta de acest articol, exercitiul drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b Cod penal, respectiv:
• a drepturilor de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si
• a dreptului de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat.
In baza art.81 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata termenului de incercare prev. de art.82 Cod penal si anume acela de 3 ani si 10 luni, termen care se compunea din durata pedepsei aplicate, la care s-a adaugat un interval fix de timp de 2 ani.
In temeiul art.359 Cod procedura penala, i s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art.83 si 84 Cod penal, referitoare la cazurile de revocare a beneficiului suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
In baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata termenului de incercare s-a constatat suspendata executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 alin.1 lit.a si b Cod penal, respectiv a drepturilor de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice, precum si a dreptului de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat.
In baza art.346 alin.1 Cod procedura penala, raportat la art.14 alin.3 Cod procedura penala, art.998, art.999 Cod civil, a fost admisa, in parte, actiunea civila formulata de partea civila K.C., prin reprezentant legal d-na KALANYOS MAGDALENA, in calitate de parinte, si, in consecinta, a fost obligat inculpatul sa plateasca acestei parti civile suma de 2.500 (douamiicincisute) lei, cu titlu de despagubiri civile, reprezentand daune morale.
In temeiul art.192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare, partiale au ramas in sarcina statului, iar in baza art.191 alin.1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul sa plateasca in favoarea statului suma de 390, cu titlu de cheltuieli judiciare partiale.
Pentru a adopta o asemenea solutie instanta de fond a retinut urmatoarele argumente faptice si de drept:
In cauza pendinte, existau probe cu privire la faptul ca, in ziua de 04.03.2009, inculpatul a savarsit o infractiune de viol in forma tentativei, asupra minorei K.C., in conditiile in care, din materialul probator administrat, pe parcursul desfasurarii procesului penal, a rezultat, in mod cert, imprejurarea ca inculpatul i-a cerut minorei sa se urce in pat alaturi de el, el s-a dezbracat ramanand in chiloti, iar pe ea a dezbracat-o, total, de la brau in jos. S-a dovedit si faptul ca, dupa ce a ramas numai cu partea vatamata, acuzatul a blocat usa de acces, in locuinta, cu o masa (sau scaun) pe care a impins-o in usa. La scurt timp, dupa acest moment, au aparut la usa locuintei, parintii fetei si ceilalti martori mentionati, care au incercat sa intre in locuinta, carora inculpatul nu le-a deschis usa. Au fortat usa locuintei si, in momentul in care au intrat, i-au gasit pe cei doi in pat, minora fiind dezbracata de la brau in jos si plangea, iar inculpatul in chiloti.
Intentia inculpatului de a intretine raport sexual cu minora a fost dovedita si de faptul ca, ulterior, acesta i-a cerut tatalui minorei sa-l ierte, pentru ca a intentionat sa intretina raporturi sexuale cu fiica lui, motivand prin aceea ca a fost beat. Aceasta intentie nu s-a materializat, tocmai datorita interventiei parintilor fetei, care au fost nevoiti sa intre, cu forta, in locuinta inculpatului, mai ales in contextul in care-si auzisera fata strigand si plangand. Toate actiunile inculpatului, anterioare interventiei persoanelor mentionate, vadeau intentia acestuia de a intretine raport sexual cu minora. In intarirea acestei idei, a venit si faptul ca inculpatul i-a cerut nepoatei sale, martora K.K., sa iasa din casa, dupa care a blocat usa, pentru a ramane singur cu victima.
Asadar, vinovatia inculpatului in cazul acestei infractiuni a fost pe deplin dovedita.
Cu privire la infractiunea de coruptie sexuala, pentru care s-a inceput urmarirea penala si s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului, s-a considerat ca nu sunt indeplinite toate elementele constitutive ale acestei infractiuni, in speta lipsind latura obiectiva a infractiunii analizate.
Pentru a formula aceasta convingere, s-a aratat ca singurele probe care veneau sa sustina acuza, adusa inculpatului, era declaratia partii vatamate si a martorei K.K., din cursul urmaririi penale, in contextul in care acuzatul nu a recunoscut savarsirea acestei infractiuni.
Nici partea vatamata si nici martora, in declaratiile date in fata instantei nu au confirmat cele relatate, in etapa prealabila judecatii, partea vatamata sustinand ca inculpatul a pupat-o doar pe obraz, iar martora nu a facut nici un fel de referire, la elementele relevante ale starii de fapt, din prisma acestei infractiuni, mentionand ca "eu mai mult nu stiu sa spun".
In aceeasi ordine de idei s-a mai mentionat ca, atat partea vatamata K.C., cat si martora K.K., sunt copii care, la data de 04.03.2009 - data la care s-au intamplat cele reclamate - erau in varsta de aproximativ 7 ani si 5 luni si respectiv 7 ani si cele relatate, s-a considerat ca trebuie analizate cu unele rezerve.
Imprejurarea ca inculpatul a pupat-o pe obraz pe partea vatamata nu plasa aceasta conduita, a acuzatului, in sfera infractiunii de coruptie sexuala, reglementata de prevederile art.202 alin.1 Cod penal si in consecinta, s-a retinut ca, in temeiul art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.d Cod procedura penala, se impunea achitarea inculpatului de sub invinuirea comiterii infractiunii mentionate.
Prin urmare, in drept, fapta inculpatului V.M. de a incerca, la data de 04.03.2009, sa intretina, prin constrangere - un raport sexual cu minora K.C., persoana in varsta de 7 ani, actiune nedusa la capat datorita interventiei unor persoane, s-a retinut ca intruneste elementele constitutive ale infractiunii de tentativa de viol, fapta prev. de art.20 rap. la art.197 al.1, al.3 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicata, pentru fapta penala retinuta, au fost urmarite criteriile prevazute de art.72 Cod penal si anume:
- gradul de pericol social concret al infractiunii, concretizat in imprejurarile care compun continutul constitutiv al infractiunii de tentativa la viol, dar si extrinseci acestuia, cum sunt, in esenta: actiunea sustinuta a inculpatului, in realizarea rezultatului dorit, locul savarsirii actiunii infractionale si urmarile cauzate, concretizate in atingerea adusa atat vietii sexuale, cat si drepturilor partii vatamate la o dezvoltare fizica si psihica normala;
- mediul familial si social din care proveneau acuzatul si partea vatamata;
- circumstantele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine, oscilanta, pe parcursul desfasurarii procesului penal, fata de acuzele care i-au fost aduse, insa acest aspect nu a deturnat sub nici o forma cercetarea judecatoreasca, acuzatul se afla la prima confruntare cu legea penala si, potrivit datelor detinute, nu a fost cercetat in alte dosare. Asa cum a rezultat din probatoriul administrat, acesta in momentul savarsirii infractiunii se afla sub influenta bauturilor alcoolice. S-a retinut a fi adevarat ca acest aspect nu reprezenta o scuza plauzibila, in privinta conduitei lui antisociale si nu diminua gradul de pericol social al faptei, sub aspectul comiterii careia a fost deferit justitiei, insa, totusi s-a apreciat ca, in acord cu prevederile art.74 alin.1 lit.a si alin.2 Cod penal, ea putea fi incadrata in sfera circumstantelor atenuante judiciare, considerand ca, chiar daca infractiunea pentru care acuzatul a fost trimis in judecata prezenta o gravitate insemnata, se putea da eficienta juridica prevederilor art.76 lit.b Cod penal, motiv pentru care a fost coborata pedeapsa aplicata, sub minimul special;
- prevederile art.52 Cod penal, in acord cu care scopul pedepsei nu trebuia sa fie doar o masura coercitiva, ci in principal un mijloc de reeducare.
Sintetizand aceste elemente de individualizare, s-a considerat, ca o pedeapsa de 1,10 ani inchisoare, pentru comiterea infractiunii de tentativa la viol prev. si ped. de art.20 Cod penal, raportat la art.197 alin.1 si alin.3 Cod penal, aplicata inculpatului V.M., va reprezenta un tratament penal just, in contextul dat, realizandu-se totodata si scopul sanctiunii penale inserat in economia art.52 Cod penal, fiind respectat si principiul proportionalitatii, referitor la gravitatea faptelor penale oglindita in cuantumul pedepsei stabilite.
Conform art.71 Cod penal, i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, pe durata prevazuta de acest articol, exercitiul drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b Cod penal, respectiv:
• a drepturilor de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si
• a dreptului de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, in aprecierea instantei scopul sanctiunii penale putea fi atins si fara executarea pedepsei in regim de detentie, raportat si la mediul familial, din care provenea inculpatul, motiv pentru care in temeiul art.81 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate pe durata termenului de incercare, prev. de art.82 Cod penal, si anume acelea de 3 ani 10 luni, termen care s-a compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adaugat un interval fix de timp de 2 ani.
In baza art.359 Cod procedura penala, i s-a atras atentia inculpatului asupra cazurilor de revocare a beneficiului suspendarii conditionate a executarii pedepsei, in acord cu art.83 si 84 Cod penal.
In baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata termenului de incercare s-a constatat suspendata executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 alin.1 lit.a si b Cod penal, respectiv a drepturilor de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice, precum si a dreptului de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, s-a retinut ca partea vatamata K.C., prin reprezentant legal, la termenul de judecata, din data de 11.06.2010, s-a constituit parte civila in cauza, solicitand obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.
In ceea ce priveste aceasta solicitare, s-a apreciat ca determinarea intinderii prejudiciului moral, ar insemna aprecierea multilaterala a tuturor consecintelor negative ale prejudiciului si a implicatiilor acestuia, pe toate planurile vietii sociale ale persoanei vatamate.
Trebuia sa se aprecieze ce a pierdut persoana vatamata pe plan fizic, psihic, social, profesional si familial in ceea ce ar insemna o viata normala, pentru aceasta, in momentul savarsirii faptei penale, dar si in viitor.
In lumina celor anterior expuse, raportat la contextul in care au fost comise faptele penale, la circumstantele personale ale partii vatamate, precum si la prejudiciul moral suferit de aceasta parte civila si tinand cont de suferintele cauzate, s-a apreciat ca solicitarea acesteia, din punct de vedere al cuantumului daunelor morale era exagerata, suma de 2.500 lei fiind in masura sa constituie o reparatie justa si echitabila a suferintelor provocate.
Asadar, in baza art.346 alin.1 Cod procedura penala, raportat la art.14 alin.3 Cod procedura penala, art.998, art.999 Cod civil, s-a admis, in parte, actiunea civila formulata de partea civila K.C., prin reprezentant legal d-na K.M., in calitate de parinte si, in consecinta, s fost obligat inculpatul sa plateasca acestei parti civile suma de 2.500 (douamiicincisute) lei, cu titlu de despagubiri civile, reprezentand daune morale.
Pornind de la solutia pronuntata in cauza, in temeiul art.192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare, partiale, au ramas in sarcina statului si in temeiul art.191 alin.1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul sa plateasca in favoarea statului suma de 390, cu titlu de cheltuieli judiciare partiale.
Aceasta solutie a instantei de fond, in termen legal, a fost atacata cu apel, de catre Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Mures , care a inteles sa o critice pentru netemeinicie. S-a solicitat ca, in urma admiterii acestei cai de atac si a reformarii partiale a sentintei penale criticate, prin rejudecare, sa se dispuna condamnarea inculpatului V.M. si pentru comiterea infractiunii incriminate de prev.art.202 alin.1 Cod penal. In motivarea acestei cai de atac au fost invocate urmatoarele argumente:
In mod special, din probele administrate, in faza de urmarire penala (procesul verbal de constatare a efectuarii actelor premergatoare, raportul de constatare medico-legala, declaratia partii vatamate K.C. si declaratia martorei K.K.), mentinute de prima instanta de judecata ca fiind legal administrate a rezultat ca, in fapt, la 2.03.2009, in jurul orei 19, aflandu-se in locuinta martorului K.G. (tatal partii vatamate K.C.), situata in localitatea Sarateni nr_., inculpatul V.M. i-a cerut partii vatamate, minore, sa se dezbrace, iar apoi a inceput sa o mangaie si sa o sarute pe tot corpul, in prezenta martorei - de asemenea minore - K.K.. Caracterul obscen al actelor savarsite de inculpat era dat, cu predilectie, de varsta foarte frageda a minorei asupra careia ele - actele - au fost efectuate.
Situatia de fapt prezentata pe scurt se incadra juridic in infractiunea de coruptie prevazuta de art. 202 alin. 1 Cod penal.
Unul dintre argumentele folosite de prima instanta de judecata pentru a motiva solutia a fost modificarea, in cursul judecatii, a declaratiilor date in faza de urmarire de catre partea vatamata K.C. si martora K.K.. Aceasta justificare nu era una corecta. Simpla si singura imprejurare ca aceste persoane au revenit asupra declaratiilor, date in faza de urmarire penala, negandu-le continutul, nu era suficienta, prin ea insasi, pentru a exclude, din materialului probator administrat, declaratiile respective. Nu exista vreun temei pentru a crea o preferinta a declaratiilor, in sensul retinerii celor date in faza de judecata, in detrimentul celor date in faza de urmarire penala (care, in egala masura, pot servi ca fundament pentru a dispune inclusiv condamnarea, si nu doar trimiterea in judecata). Iar elementele de fapt, pe care partea vatamata si martora, le-au relevat in cursul urmaririi penale ar fi trebuit sa fie valorificate, cu referire la partea vatamata, in limitele prev.de art.69 Cod procedura penala, pentru a se retine, in sarcina inculpatului V.M. si a savarsirii infractiunii de coruptie sexuala, prev. de art.202 alin.1 Cod penal.
Analizand apelul astfel declarat prin prisma prev. art.370-374, 378 Cod procedura penala se constata ca acesta are caracter fondat impunandu-se a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Inculpatul V.M. a fost trimis in judecata sub acuza savarsirii, in conditiile concursului ideal de infractiuni a faptelor penale incriminate de disp.art.202 alin.1 Cod penal si de disp. art.20 rap.la art.197 alin.1 si 3 Cod penal. La fila 4, din actul de sesizare a instantei, in alineatele antepenultim si ultim, este realizata nu doar descrierea faptica a infractiunilor retinute in sarcina inculpatului, dar si incadrarea juridica a acestora. Din penultimul alineat si din probatoriul administrat in faza urmaririi penale rezulta ca inculpatul ar fi comis faptele cu caracter obscen in prezenta a doua minore K.C. si K.K.. Ultima minora indicata ce este in rudenie de gradul II cu inculpatul a figurat in cauza ca martora, ea fiind audiata, in aceasta calitate de catre instanta de fond la termenul de judecata din 04.10.2010. Daca s-ar fi apreciat cu maxima atentie continutul actului de investire al instantei se putea constata, cu usurinta, faptul ca minora K.K., date fiind rudenia sa cu inculpatul (este nepoata acestuia) si circumstantele atenuante retinute drept cadru al activitatii infractionale desfasurate de inculpat, trebuia sa aiba calitatea de parte vatamata in cauza. Minora K.K. care in luna martie a.c. a implinit varsta de 8 ani trebuia sa fie reprezentata in cauza de o persoana (parinte sau tutore) care sa nu se afle intr-un evident conflict de interese cu inculpatul (pe baza relatiilor de rudenie sau afinitate) si in cazul acesteia actiunea civila ce era probabil a se exercita in cauza trebuia sa se circumscrie prev. art.17 Cod procedura penala. Aceste aspecte nu au fost lamurite de catre instanta de fond in contextul in care aceasta avea obligatia nu doar sa verifice regularitatea actului de sesizare, dar trebuia sa si determine in mod just calitatea partilor in prezenta cauza, pe baza circumstantelor reale retinute. Nici acuza si nici instanta de fond nu au analizat omisiunea procurorului de caz de a preciza in actul de inculpare calitatea corecta a partilor vatamate, imprejurarea ca acestea datorita varstei si gradului redus de instruire, trebuiau sa fie audiate si in prezenta unui psiholog din cadrul Directiei pentru Protectia Copilului (daca se aprecia necesar) si cu privire la cea de-a doua minora trebuia sa se analizeze asa cum s-a mai aratat in mod corespunzator incidenta, in cazul dansei, a prev. art.17 Cod procedura penala.
La termenul de judecata din 06.05.a.c. cand cauza a ramas in pronuntare pentru prima data reprezentantul Ministerul Public a formulat o cerere de schimbare a incadrarii juridice a celei de-a doua acuze retinute in sarcina inculpatului in sensul de a se proceda la constatarea faptului ca inculpatul se face vinovat de savarsirea infractiunii prev. de art.202 alin.3 Cod penal si nu de disp. art.202 alin.1 Cod penal asa cum s-a retinut in rechizitoriu. Aceasta instanta de control judiciar pe baza considerentelor retinute in alineatul precedent, apreciaza ca nu poate da curs in prezenta cauza a acestei cereri de schimbare a incadrarii juridice a uneia dintre acuze, cat timp in contextul real a celei de-a doua acuze, nu a fost dezlegat la prim grad jurisdictional. Instanta de fond nu a analizat decat presupusa fapta de coruptie sexuala pe care inculpatul ar fi savarsit-o asupra partii vatamate K.C. (a se vedea alineatele 3 si 4 ale filei 6 din sentinta criticata), cat timp in actul de investire al instantei, la descriere in fapt si in drept, a infractiunii de coruptie sexuala retinuta in sarcina inculpatului erau retinute doua victime minore. Instanta de fond trebuia sa lamureasca aceste aspecte care privesc atat latura penala cat si latura civila ale cauzei, in contextul, in care, daca aceasta instanta de control judiciar ar pasi la corijarea acestor scapari ale instantei de prim grad jurisdictional ar incalca triplul grad jurisdictional ce trebuie parcurs de astfel de cauze. Aceasta instanta de control judiciar manifestand un evident rol activ, conform art.4 Cod procedura penala si dand eficienta ce se impune, in cauza, prev. de art.378 alin.1, 2 Cod procedura penala, constata ca se impune desfiintarea hotararii criticate prin prisma prev. art.379 pct.2 lit.b Cod procedura penala si trimiterea cauzei la Tribunalul Mures pentru rejudecarea pe fond a acesteia.
Va admite apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Mures impotriva sentintei penale nr.162/16.11.2010 pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr.318/102/2010.
Va desfiinta integral hotararea judecatoreasca criticata si va dispune rejudecarea cauzei pe fond de catre Tribunalul Mures.
Nota: Necesitatea, rezultand din imperativele unui proces echitabil, tinand de solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil a schimbat considerabil optica legiuitorului roman asupra strictetii parcurgerii obligatorii de catre o cauza penala a unui triplu grad de jurisdictie. Astfel, prin Legea nr. 356/2006, a fost pusa cu adevarat in valoare natura judecatii in apel ca a doua si ultima judecata de fond si au fost semnificativ reduse cauzele de desfiintare cu trimitere spre rejudecare doar la imposibilitatea partii de a se infatisa, la vicii de drept date de citarea partilor si de existenta vreunui caz de nulitate absoluta dintre cele expres prevazute de art. 197 alin. 2 C. pr. pen. S-a instituit astfel obligativitatea remedierii in apel a tuturor celorlalte vicii de fapt si de drept pe care hotararea primei instante poate sa le contina.
In spetele expuse mai sus, niciunul din motivele pentru care s-a dispus desfiintarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Mures nu se incadreaza intre cele enumerate in art. 379 pct. 2 lit. b C. pr. pen., iar neregulile constatate puteau sa fie corectate in fata instantei de al doilea grad.