Liberarea conditionata. Revocare.
C. pen., art. 61
Daca inculpatul a comis o noua infractiune in intervalul de timp de la liberarea conditionata si pana la implinirea duratei pedepsei, instanta este obligata sa dispuna fie mentinerea, fie revocarea liberarii conditionate.
Prin sentinta penala nr. 416/1 iunie 2010 pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc, in baza art.215 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul T.L., la pedeapsa de 3 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de "inselaciune".
In baza art.71 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevazute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si b Cod penal.
In baza art. 346 Cod procedura penala raportat la art.14 Cod procedura penala si art. 998-999 Cod civil, a fost admisa in parte actiunea civila a partii civile C.D. si, in consecinta, a fost obligat inculpatul la plata catre acesta a sumei de 15.749,86 lei, cu titlu de despagubiri civile.
In baza art.191 alin.1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotari in acest sens instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
La data de 4 aprilie 2006 partea vatamata C.D., administrator la S.C. C.C. SRL, a solicitat tragerea la raspundere penala a numitului D.P.I., solicitand cercetarea acestuia sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune.
Din cercetarile efectuate in cadrul urmaririi penale incepute ca urmare a plangerii partii vatamate, a rezultat ca faptuitor este inculpatul T.L.. Acesta, la inceputul lunii aprilie 2006, l-a contactat pe partea vatamata C.D., administrator la SC C.C. SRL, solicitandu-i livrarea unei cantitati de material lemnos si prezentandu-se sub numele de D.P.I.
Partea vatamata, fiind de acord cu aceasta tranzactie, in data de 3.04.2006 a incarcat cantitatea de 41,447mc cherestea, in valoare de 15.749,86 lei, intr-un autovehicul tip TIR cu nr. de inmatriculare NT-1250/1251, apartinand unei firme al carei administrator este S.F., iar in noaptea de 03.04.2006, in jurul orelor 22:00 a ajuns cu materialul lemnos in orasul Gheorgheni, unde era asteptat de inculpat.
Aici inculpatul a spus ca TIR-ul cu materialul lemnos urmeaza sa se deplaseze in Miercurea Ciuc, unde va fi descarcat la un uscator. In momentul cand TIR-ul a ajuns in Miercurea Ciuc, acesta a fost condus la sediul firmei SC D.M. SRL din Miercurea Ciuc.
Dupa descarcarea materialului lemnos, care s-a efectuat de catre martorii B.V. si K.Z.L., muncitori la firma SC D.M. SRL, partea vatamata a fost invitat de inculpat in restaurantul "J.C." din Miercurea Ciuc, pentru a servi masa. Pentru a-i castiga increderea, inculpatul i-a spus acestuia ca patronul restaurantului este tatal sau.
Dupa circa 2 ore, inculpatul a spus ca merge in biroul tatalui sau, pentru a aduce banii pentru materialul lemnos. Vazand ca nu se mai intoarce, partea vatamata l-a sunat pe telefonul mobil pe inculpat, dar telefonul era inchis.
Imediat, partea vatamata s-a deplasat la locul unde s-a descarcat materialul lemnos, unde era doar paznicul firmei, care i-a relatat ca materialul lemnos a fost incarcat intr-un alt TIR, fara sa stie incotro a plecat.
In drept, fapta inculpatului T.L. care la data de 4.04.2006 declinandu-si o alta identitate, l-a indus in eroare pe partea vatamata C.D., pe care l-a convins sa-i livreze si sa-i predea spre cumparare, o cantitate de material lemnos in valoare de 15.749,86 lei pe care inculpatul a preluat-o, disparand apoi cu marfa fara sa o plateasca, s-a apreciat ca intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune prevazuta de art.215 alin.1 si 2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat s-au avut in vedere in primul rand criteriile generale de individualizare, prevazute de art.72 Cod penal, respectiv limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege, de gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana inculpatului, care este recidivist si in prezent se afla in executarea altei pedepse cu inchisoarea.
De asemenea, s-a luat in considerare referatul de evaluare intocmit pe seama inculpatului, conform caruia lipsa unui nivel optim al motivatiei pentru schimbare comportamentala si neasumarea responsabilitatii fata de fapta comisa constituie factori negativi, care pot mentine o evolutie comportamentala viitoare negativa in cazul inculpatului.
Impotriva sentintei instantei de fond a declarat in termen legal apel inculpatul iar Tribunalul Harghita prin decizia penala nr.8 din 01.08.2010 a respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunta in acest sens Tribunalul a retinut ca hotararea primei instante este legala si temeinica.
In ce priveste cererea de contopire formulata de inculpat, tribunalul a constatat ca potrivit deciziei LXX/2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursului in interesul legii, contopirea pedepselor nu se poate dispune direct in caile de atac, in cazul in care contopirea nu a fost dispusa de catre prima instanta. Inculpatul condamnat are posibilitatea formularii unei cereri de modificare a pedepsei in temeiul art. 449 Cod procedura penala.
In ce priveste critica parchetului, tribunalul a constatat ca este vorba despre o eroare materiala strecurata in minuta si dispozitivul sentintei primei instante. Nu exista nici un element care sa duca la concluzia ca judecatoria ar fi avut in vedere o alta incadrare juridica a faptei decat cea data prin actul de sesizare.
S-a apreciat ca fiind vorba despre o eroare materiala aceasta se remediaza pe caile procedurale prevazute de lege la art. 195 Cod procedura penala, iar nu in calea de atac a apelului.
Impotriva deciziei Tribunalului a declarat in termen legal recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita, care a invocat cazul de casare prev. art.3859 pct.171 Cod procedura penala sustinand ca instantele in mod gresit nu au facut aplicarea art.61 Cod penal in privinta restului de pedeapsa ramas neexecutat dintr-o pedeapsa anterioara, de 923 zile.
Analizand decizia atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului si lucrarilor din dosarul cauzei, conform art.38514 Cod procedura penala se retin urmatoarele:
Asa cum rezulta din dosarul cauzei, inculpatul a fost condamnat prin sentinta penala nr.416/2010 a Judecatoriei Miercurea Ciuc, sentinta mentinuta prin decizia Tribunalului Harghita si atacata de Parchet, pentru comiterea infractiunii prev. de art.215 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Verificand starea de recidiva a inculpatului se constata ca intr-adevar acestuia ii sunt aplicabile prev. art.37 lit.a Cod penal deoarece la data cand acesta a comis fapta pentru care este cercetat era liberat conditionat, cu un rest de 923 zile, noua fapta fiind comisa inainte de expirarea celor 923 zile ramase neexecutate.
In aceste conditii instantele inferioare trebuiau sa procedeze conform art.61 Cod penal si sa se pronunte cu privire la liberarea conditionata, fie in sensul revocarii, fie in sensul mentinerii beneficiului liberarii conditionate.
Cum nu s-a procedat asa este clar ca s-a facut o gresita aplicare a legii. Ca urmare, apreciindu-se ca in cauza este incident cazul de casare prev. de art.3859 pct.171 Cod procedura penala se va admite recursul Parchetului si in baza art.38515 pct.1 lit.d Cod procedura penala, se va casa partial decizia atacata si desfiinta partial sentinta penala nr.416/2010 a Judecatoriei Miercurea Ciuc si in urma rejudecarii cauzei, in baza art. 61 alin. 1 teza a II-a Cod penal se va revoca liberarea conditionata a inculpatului T.L. si se va dispune contopirea restului de pedeapsa ramas de executat de 923 zile inchisoare cu pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata inculpatului de prima instanta pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal cu aplic. art 37 lit. a Cod penal, aplicand inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare, pe care acesta urmeaza sa o execute.
Se vor mentine celelalte dispozitii din hotararile atacate, care nu contravin prezentei decizii.