Inselaciune. Elemente constitutive.
C. pen., art. 215
Cu toate ca incertitudinea asupra provenientei unui ordin de plata fals utilizat de inculpat cu prilejul incheierii unei conventii naste o suspiciune asupra sinceritatii acuzatului, singura aceasta suspiciune, in absenta oricaror probe din care sa rezulte cu certitudine ca acesta stia ca ordinul de plata este fals si ca a efectuat manopere de inducere in eroare a partii vatamate, nu este suficienta pentru a trage concluzia indeplinirii elementelor constitutive ale infractiunii de inselaciune.
Prin sentinta penala nr.511/29.06.2010, pronuntata de Judecatoria Miercurea-Ciuc, in baza art.11 pct.2 lit. a C.pr.pen. raportat la art.10 lit. d C.pr.pen. s-a dispus achitarea inculpatului S.D., pentru comiterea infractiunilor de inselaciune prevazuta de art. 215 al.1 si 2 C.pen. si uz de fals prevazuta de art.291 al.1 C.pen.
S-a constatat ca prejudiciul in suma de 6.500 lei, cauzat partii civile SC V. SRL din M-Ciuc a fost recuperat integral.
Pentru a pronunta aceasta hotararea, prima instanta a retinut urmatoarele:
La data de 22.02.2007, dupa ce inculpatul S.D. i-a solicitat martorei M.M. sa se intereseze cu privire la preturile unui televizor tip LCD, s-a prezentat impreuna cu martora la magazinul S.C. V. S.R.L. ocazie cu care a fost intocmita factura fiscala seria HR WCF nr.8954312 pentru cumpararea televizorului DLT 3212 marca DAEWO in valoare de 6.500 lei. La rubrica cumparator pe factura a fost mentionata firma administrata de inculpat, respectiv S.C. S.D. ASIG SR.L. Bucuresti.
A doua zi in data de 23.02.2007 inculpatul impreuna cu martora M.M. s-au prezentat la sediul magazinului S.C. V. S.R.L. si a inmanat vanzatoarei un ordin de plata cu nr.313 pentru suma de 6.500 lei. Pe acest ordin de plata la rubrica platitor figureaza S.C. I. ROM S.R.L. Bucuresti.
In urma cercetarilor efectuate in faza de urmarire penala s-a ajuns la concluzia ca inculpatul a comis infractiunile de inselaciune si uz de fals deoarece societatea S.C. I. ROMI GRUP S.R.L. Bucuresti inscrisa pe ordinul de plata ca platitor, in realitate nu exista iar cetateanul strain R.R. care i-a inmanat inculpatului ordinul de plata nu figureaza in baza de date ca fiind inregistrat in traficul de frontiera cu drept de sedere pe teritoriul Romaniei sau in categoria strainilor fata de care au fost dispuse masuri de indepartare de pe teritoriul tarii.
Inculpatul a declarat ca cetateanul israelian R.R. are incheiata in Romania o polita de asigurare la A. Asigurari si ca, avand o datorie de 2.000 Euro i-a propus sa i-o plateasca prin cumpararea de bunuri. Astfel, conform declaratiei olografe a inculpatului data in faza de urmarire penala, inculpatul i-a telefonat acestei persoane pentru a-i comunica datele firmei V., iar pe data de 23.02.2007 in jurul orei 10:30 - 11:30, in P-ta Victoriei din Bucuresti R.R. i-a dat copia ordinului de plata gata completat, dupa care la ora 16:00 a ajuns la Miercurea Ciuc si a inmanat ordinul de plata la magazin.
S-a dovedit ca firma inscrisa ca platitor pe biletul la ordin exista, dar se numeste S.C. I. R...M GRUP S.R.L. si nu S.C. I. R_MI GRUP S.R.L. (sau ... R_NI ...) dupa cum gresit s-a citit de pe ordinul de plata. Drept urmare, s-a emis o adresa catre aceasta firma care insa a raspuns ca ordinul de plata in cauza, nr.313, exista in evidentele contabile ale firmei dar este emis la data de 29.06.2007 catre un angajat al societatii si reprezinta plata lichidarii pe luna iunie 2007. De asemenea, s-a comunicat ca cetateanul israelian R.R. nu a reprezentat niciodata interesele firmei. S-a anexat raspunsului copia ordinului de plata respectiv care nu are nicio asemanare cu ordinul de plata din prezentul dosar.
De asemenea, din raspunsul dat instantei de catre BRD G.S.G., rezulta ca in baza de date a bancii nu figureaza contul inscris pe ordinul de plata si ca aceasta plata nu a fost efectuata prin intermediul Agentiei D. a bancii.
Din raspunsurile S.C. I. R_.M GRUP S.R.L. si al BRD se poate trage concluzia ca intr-adevar ordinul de plata in cauza este fals, cu toate ca poarta stampila bancii.
Cu privire la aceasta persoana, despre care inculpatul sustine ca i-ar fi dat ordinul de plata, din adresa Fundatiei C. din Bucuresti, depusa la dosar de inculpat rezulta ca cetateanul israelian R.R. cu domiciliul in Israel a sprijinit direct actiunile fundatiei prin sprijin financiar. Totodata se precizeaza ca, in conformitate cu acordurile interstatale dintre Romania si Israel, identitatea cetatenilor israelieni aflati pe teritoriul Romaniei este protejata din motive de securitate. Intr-o adresa ulterioara a fundatiei, aceasta a comunicat ca nu detine date despre faptul daca R.R. s-a aflat pe teritoriul Romaniei in perioada comiterii faptei. De asemenea, din adresa Compartimentului pentru straini a Ministerului Internelor si Reformei Administrative rezulta ca cetateanul israelian R.R. nu figureaza in baza de date a Autoritatii pentru Straini cu drept de sedere pe teritoriul Romaniei si nu este inregistrat in traficul de frontiera in perioada comiterii faptei.
Motivul pentru care ordinul de plata a fost considerat fals, adica acela ca societatea platitoare nu exista, s-a dovedit a fi eronat, firma respectiva existand si raspunzand la adresa instantei. In aceste conditii, desi datele inscrise pe ordinul de plata nu privire la data emiterii si contul bancar nu corespund adevarului, nu rezulta nici din probe nici din raspunsul bancii daca stampila acesteia aplicata pe ordinul de plata este adevarata sau contrafacuta.
Nu s-a afirmat in actul de sesizare al instantei sau in alt inscris din materialul de urmarire penala si nici nu rezulta din probele administrate ca inculpatul ar fi stiut ca ordinul de plata este fals. Faptul ca cetateanul israelian R.R., despre care inculpatul afirma ca i-a dat ordinul de plata, nu este inregistrat in traficul de frontiera in perioada comiterii faptei creeaza o suspiciune asupra veridicitatii afirmatiei inculpatului conform careia ordinul de plata i-a fost inmanat de R.R. in ziua comiterii faptei. Totusi, in lipsa recunoasterii faptei de catre inculpat, aceasta suspiciune nu este suficienta deoarece nu se coroboreaza cu alte probe pentru a dovedi intentia frauduloasa a inculpatul in sensul ca a folosit inscrisul stiind ca este fals, indiferent de unde ar proveni.
Posibilitatea ca insusi inculpatul sa fi falsificat ordinul de plata este putin probabila datorita faptului ca acesta prin declaratia data in cursul urmaririi penale a indicat chiar el ca firma platitoare S.C. I. R_NI GRUP S.R.L. citind eronat litera "M" de pe ordinul de plata care e scrisa asemanator cu grupul "NI".
Rezulta astfel ca, desi nedovedirea provenientei ordinului de plata fals naste o suspiciune asupra sinceritatii inculpatului, din probele administrate nu rezulta cu certitudine ca acesta stia ca ordinul de plata este fals si ca prin urmare l-a folosit, comitand infractiunea de uz de fals, si a indus in eroare partea civila cu ocazia cumpararii televizorului tip LCD, comitand infractiunea de inselaciune prin folosirea de mijloace frauduloase.
De asemenea, nu poate fi omis faptul ca la producerea evenimentului a avut o contributie insemnata si personalul societatii parte civila care prin acceptarea ca mijloc de plata a unei copii a ordinului de plata si verificarea superficiala a autenticitatii acestuia, au dat impresia ca plata este corecta.
Probele administrate nu s-a dovedit vinovatia inculpatului pentru infractiunile pentru care a fost trimis in judecata, faptei lipsindu-i astfel unul din elementele constitutive ale infractiunii, respectiv latura subiectiva.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel, Parchetul de pe langa Judecatoria M-Ciuc, solicitand admiterea apelului declarat, desfiintarea sentintei penale atacate si pronuntarea unei hotarari legala si temeinica.
In motivele de apel, s-a aratat ca instanta de fond in mod eronat a interpretat adresele de la S.C. I. R_NI SRL in sensul ca acesta a raspuns la solicitarile instantei si ca exista aceasta societate. Ordinul de plata in litigiu nu exista in evidentele contabile ale acestei societati si deci nu a fost inmanat de R.R.,aceasta persoana nereprezentand interesele acestei societati.
De asemenea a mai invocat si faptul ca din informati a transmis instantei de catre Fundatia C. a rezultat ca nu poate fi dezvaluita identitatea cetatenilor israelieni din motive de securitate si totodata ca aceasta fundatie nu detine date din care sa rezulte daca cetateanul R.R. s-a aflat pe teritoriul Romaniei in perioada comiterii faptei.
Verificand actele si lucrarile dosarului, instanta de control considera ca apelul declarat nu este fondat, hotararea pronuntata de prima instanta este legala si temeinica.
Din probele administrate in cauza, prima instanta in mod corect a stabilit ca desi nedovedirea provenientei ordinului de plata fals naste o suspiciune asupra sinceritatii inculpatului din probele administrate in cauza nu a rezultat cu certitudine ca aceasta stia ca ordinul de plata este fals si ca prin urmare l-a folosit, comitand infractiunea de uz de fals si ca a indus in eroare partea civila cu ocazia cumpararii televizorului tip LCD, comitand infractiunea de inselaciune prin folosirea de mijloace frauduloase.
Astfel, fata de considerentele mai sus prezentate, instanta de control in baza art. 379 pct.1 lit.b C.pr.pen. a respins ca nefundat apelul declarat de catre Parchetul de pe langa Judecatoria M-Ciuc, impotriva sentintei penale nr.511/29.06.2010, pronuntata de Judecatoria M-Ciuc.
Impotriva acestei hotarari, PARCHETUL DE PE LANGA TRIBUNALUL HARGHITA a declarat recurs.
In motivarea recursului, procurorul a sustinut ca solutia data de prima instanta si mentinuta de Tribunal se bazeaza pe aprecierea eronata a probatoriului din care rezulta cu certitudine ca, inculpatul a actionat in cunostinta de cauza prin folosirea mijlocului de plata fals, a realizat o activitate de inducere in eroare atata vreme cat a stiut ca bunul va fi instrainat la scurt timp. Marfa a fost comercializata imediat catre o alta persoana, a fost introdus la amanet, iar suma obtinuta a fost folosita in scopuri personale. Asadar, nu se poate discuta de legalitate, de consecinte juridico - comerciale ce deriva din incheierea unui contract obisnuit, de detinerea valabila cu titlu oneros a unor astfel de bunuri. Faptul ca, valoarea bunului a fost achitata ulterior sesizarii faptei nu poate fi apreciata ca lipsa a vinovatiei, ci doar avuta in vedere la aprecierea pedepsei ca o eventuala circumstanta a faptei.
Motivele de recurs au fost suplimentate de procurorul de sedinta, constand in gresita incadrare juridica data faptei, solicitandu-se schimbarea acesteia din infractiunea de inselaciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 C. pen in aceeasi infractiune prev. de art. 215 alin. 1, 2, si 3 C. pen.
Examinand recursul promovat de Parchet, din prisma dispozitiilor art. 3859 pct. 18 rap. la art. 52 si art. 62-68 C. pr. pen, instanta de control judiciar il gaseste nefondat, pentru urmatoarele considerente.
Sub aspectul starii de fapt, care a fost corect retinuta de catre tribunal - pornind de la continutul materialului probator administrat pe parcursul desfasurarii procesului penal - hotararea instantei de apel nu comporta nici un fel de critica, fiind justa solutia la care s-a oprit tribunalul, respectiv la respingerea ca nefondat a apelului declarat de procuror.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanta de control judiciar, considera ca din continutul materialului probator administrat, rezulta fara putinta de tagada faptul ca inculpatul nu se face vinovat de comiterea faptelor penale, deoarece acestora le lipseste unul din elementele constitutive cerute de art. 215 alin. 1, 2 si art. 291 alin. 1 C. pen.
Criticile aduse de parchet sunt nefondate, deoarece, asa cum s-a retinut, nu s-a dovedit fara putinta de tagada ca inculpatul ar fi cunoscut despre ordinul de plata ca ar fi fals.
Este dovedita existenta persoanei care i-a inmanat inculpatului ordinul de plata, iar intr-o prima faza banca a confirmat legalitatea instrumentului de plata.
Faptul ca inculpatul a amanetat televizorul imediat dupa ce l-a achizitionat nu este un argument care sa dovedeasca intentia infractionala cu care ar fi actionat inculpatul, iar faptul ca acesta a acoperit prejudiciul imediat ce a aflat ca este cercetat penal, denota mai degraba buna intentie a inculpatului care a constientizat ca s-a produs o paguba si pe cale de consecinta a procedat la acoperirea acesteia, asa cum ar face orice om de buna-credinta.
Asupra schimbarii incadrarii juridice solicitate de procuror, Curtea constata ca, nefiind indeplinite elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune, si aceasta cerere apare ca fiind nefondata.
Asadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LANGA TRIBUNALUL HARGHITA impotriva deciziei penale nr. 141/16.11.2010 pronuntata de Tribunalul Harghita este nefondat, motiv pentru care, in baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen, urmeaza a fi respins.