Stabilire linie de hotar.
Prin sentinta civila nr. 340/18 martie 2009, Judecatoria Reghin a admis exceptia autoritatii de lucru judecat si, drept consecinta, a respins actiunea civila formulata de reclamantii P.A. si P.E. in contradictoriu cu paratii K.A. si K.R.
De asemenea, a obligat reclamantii sa achite paratilor cheltuieli de judecata in cuantum de 1000 lei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatoria a retinut ca prin sentinta civila nr. 779/24 mai 2007 a aceleiasi instante, devenita irevocabila, s-a admis actiunea civila formulata de K.A. si R. ( paratii din prezenta cauza ) si P.A. si C. (reclamantii in cauza) si s-a stabilit linia de hotar intre proprietatile acestora, fiind lamurita si situatia unei fasii de teren cu o latime de 29 cm si o lungime de 15 m, care formeaza obiectul prezentei dispute, alaturi de o noua actiune in granituire.
Prin urmare, s-a apreciat ca in cauza este intrunita cerinta triplei identitati - de parti, obiect si cauza - pretinsa de art. 1201 Cod civil, pentru existenta autoritatii de lucru judecat.
Apelul declarat de reclamanti impotriva acestei hotarari a fost admis de Tribunalul Mures prin decizia civila nr. 301/23 decembrie 2009, in sensul desfiintarii partiale a sentintei atacate si trimiterii cauzei spre rejudecare primei instante, in ceea ce priveste petitul nr. 1 al actiunii, avand ca obiect revendicarea unei suprafete de cca. 4 mp. teren, respectiv de 29 cm latime si 15 m lungime.
In adoptarea acestei solutii, tribunalul a apreciat ca exceptia autoritatii de lucru judecat opereaza doar cu privire la cererea prin care s-a solicitat stabilirea liniei de hotar intre proprietatile partilor, deoarece acestea au in prezentul litigiu calitati inverse, nefiind stabilit cu certitudine faptul ca terenul revendicat este cel cu privire la care s-a dispus definitiv si irevocabil prin sentinta civila nr. 779/24 mai 2007.
Impotriva acestei ultime hotarari au declarat recurs ambele parti, invocand motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Reclamantii au solicitat modificarea partiala a deciziei atacate, in sensul de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond si cu privire la stabilirea liniei de hotar, sustinand ca sub acest aspect s-a retinut in mod gresit exceptia autoritatii de lucru judecat, deoarece prin sentinta civila nr. 779/2004, terenurile partilor au fost delimitate doar pe o portiune din lungimea laturii comune, iar in prezenta cauza au solicitat stabilirea liniei de hotar pe toata intinderea acesteia, de aproximativ 180 m lungime.
In ceea ce ii priveste pe parati, acestia au solicitat modificarea integrala a deciziei atacate, in sensul respingerii apelului declarat de reclamanti impotriva hotararii primei instante, sustinand ca si cu privire la actiunea in revendicare opereaza exceptia autoritatii de lucru judecat, reclamantii fiind obligati prin sentinta civila nr. 779/2004 si la respectarea dreptului lor de proprietate, in limitele liniei de hotar stabilite prin hotararea mentionata.
Fata de recursul acestora din urma, paratii au formulat intampinare, prin intermediul careia au solicitat respingerea lui ca nefondat.
Examinand recursurile deduse judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
In cadrul actiunii solutionate prin sentinta civila nr. 779/24 mai 2004, reclamantii K.A. si K.R. (parati in prezentul litigiu) au solicitat, in contradictoriu cu paratii P.A. si P.E. (reclamanti in prezentul litigiu), stabilirea liniei de hotar intre proprietatile partilor si obligarea paratilor la respectarea dreptului lor de proprietate, invocand faptul ca acestia din urma le-au ocupat - prin construirea unui gard din beton - o fasie de teren cu o latime de 29 cm si o lungime de 15 m.
Din cuprinsul considerentelor hotararii mentionate, ca si din cel al expertizei tehnice prin care s-a propus linia de hotar stabilita in final pe aliniamentul 15 - 29a - 30a - 31a - 63 - 43, rezulta ca aceasta a reprezentat singura zona de conflict, partile nedisputandu-si vreo alta portiune a granitei dintre cele doua imobile, respectiv in zona ocupata de gradini, pe aliniamentul 43 - 49 - 50 - 51 - 58.
Prin urmare, linia de hotar a fost stabilita in conformitate cu raportul de expertiza efectuat in cauza, retinandu-se, totodata, ca acesta face parte integranta din hotarare, iar paratii P. au fost obligati sa respecte dreptul de proprietate astfel delimitat al reclamantilor K., sa demoleze constructia din beton aflata pe terenul proprietatea acestora si sa mute gardul despartitor pe noua linie de hotar.
In cadrul prezentei actiuni, reclamantii P. au solicitat - prin intermediul primului capat de cerere, obligarea paratilor K. la predarea in posesie a aceleiasi suprafete de teren, respectiv de 29 cm latime si 15 m lungime, sustinand ca acestia din urma au obtinut-o in mod nelegal prin procesul anterior de granituire, intrucat prin obligarea lor la mutarea gardului despartitor li s-a diminuat proprietatea cu 4 mp.
Prin urmare, este evident faptul ca in ambele cauze partile si-au disputat dreptul de proprietate asupra aceleiasi suprafete de teren, sub acest aspect instanta de apel apreciind in mod gresit ca nu opereaza exceptia autoritatii de lucru judecat, reglementata de art. 1201 Cod civil.
In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect granituire, Curtea constata ca prin noul demers juridic initiat, reclamantii contesta chiar linia de hotar stabilita prin sentinta civila nr. 779/2004, iar sustinerea conform careia in litigiul anterior ar fi fost avuta in vedere doar o portiune din latura comuna a celor doua imobile, nu poate fi primita, intrucat pe planul de situatie anexa la raportul de expertiza topografica intocmit in cauza si in baza caruia s-a procedat la delimitarea terenurilor din litigiu, linia de hotar este marcata inclusiv pe zona aferenta gradinilor, prin urmare, pe toata lungimea laturii comune a acestora.
Imprejurarea ca in cuprinsul dispozitivului hotararii mentionate s-a facut referire doar la aliniamentul marcat de bornele 15 - 29a - 30a - 31a - 63 - 43, este lipsit de relevanta sub aspectul mentionat, deoarece raportul de expertiza face parte integranta din hotarare, impreuna cu planul de situatie anexa. Pe de alta parte, atat din considerentele hotararii, cat si din raportul de expertiza, rezulta faptul ca aliniamentul mentionat vizeaza doar zona aflata in conflict la acel moment, or, reclamantii contesta si in prezentul litigiu aceeasi portiune din linia de hotar, neinvocand incalcarea acesteia de catre parati in alta zona, respectiv pe aliniamentul marcat pe acelasi plan de situatie prin bornele 43 - 49 - 50 - 51 - 58.
In contextul celor anterior relevate, Curtea constata ca in mod gresit se sustine de catre reclamanti ca in cauza nu sunt intrunite cerintele pretinse de art. 1201 Cod civil, pentru retinerea autoritatii de lucru judecat, aceeasi eroare savarsind-o si instanta de apel cu referire la capatul de cerere avand ca obiect revendicarea suprafetei de teren pe care paratii au dobandit-o in cadrul litigiului anterior.
Pentru considerentele expuse, fiind identificat motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, instanta va admite recursul declarat de parati si va modifica in tot decizia atacata, in sensul respingerii apelului declarat de reclamanti impotriva hotararii primei instante, a carei solutie se constata a fi in acord cu prevederile art. 1201 Cod civil.
De asemenea, va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanti, iar in temeiul dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila, acestia vor fi obligati la cheltuieli de judecata in favoarea paratilor. (onorariu avocatial si taxa timbru, pentru apel si recurs).