Arestare preventiva. Procedura.
C. pr. Pen., art. 1491
Omisiunea audierii inculpatului de catre procuror in prezenta aparatorului, anterior formularii propunerii de arestare preventiva, atrage nulitate absoluta a propunerii, in conformitate cu dispozitiile art. 197 alin. 2 Cod procedura penala. Prin incheierea penala nr.90/2 mai 2010 pronuntata de Tribunalul Harghita, s-a respins cererea formulata de aparatorul inculpatului D.M. privind luarea masurii obligarii inculpatului de a nu parasi localitatea de domiciliu.
S-a admis propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Harghita si, in consecinta:
In baza art. 136 alin. 5, art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedura penala, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului D.M. pentru 29 de zile, incepand cu data de 2 mai 2010 si pana la data de 30 mai 2010, inclusiv.
In baza art.191 alin.1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul sa plateasca statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare Tribunalul Harghita a retinut urmatoarele:
Prin propunerea inregistrata la aceasta instanta sub. 189/96 din 2 mai 2010, Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita a solicitat arestarea preventiva a inculpatului D.M. cercetat pentru savarsirea infractiunii de omor calificat, prev. de art. 174 al. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
In motivarea propunerii s-a apreciat ca sunt intrunite conditiile cerute de art. 143 si art. 148 alin. 1 lit. f C. procedura penala.
Tribunalul a mai retinut ca prin Ordonanta din 2 mai 2010 in dosarul nr. 240/P/2010, s-a pus in miscare actiunea penala fata de inculpatul D.M., pentru savarsirea infractiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
Inculpatul a fost retinut pe 24 de ore, incepand din 2 mai 2010, orele 02,00.
Din actele dosarului a rezultat ca in seara zilei de 1 mai 2010, inculpatul i-a aplicat lovituri cu un cutit victimei G.St., cauzandu-i acesteia leziuni traumatice corporale care au avut ca urmare decesul subiectului pasiv.
Potrivit concluziilor provizorii medico-legale, moartea victimei a fost cauzata de stop cardiac dupa plaga impunsa-penetranta a hemitoracelui stang cu lezarea cordului si tanatogenerant pericardic consecutiv imediat. Leziunea de violenta constatata s-a putut produce prin lovire directa cu un instrument taietor-intepator. Moartea victimei a fost violenta, intre leziunile traumatice si decesul victimei exista legatura directa de cauzalitate.
Inculpatul a recunoscut savarsirea infractiunii, sustinand ca a fost atacat de victima, care l-a lovit de mai multe ori cu o creanga si a actionat in aparare.
Din datele dosarului a rezultat ca locul faptei se afla pe raza comunei Soimosu Mic, jud. Harghita, pe drumul public.
Sustinerea inculpatului ca a actionat in aparare este infirmata de declaratia unui martor, care a vazut cele intamplate din geamul locuintei sale, dar si de faptul ca victima era in varsta de 77 de ani.
Pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este mai mare de 4 ani inchisoare, respectiv de la 15 ani la 25 ani inchisoare.
Lasarea in libertate al inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica. Inculpatul nu are antecedente penale, insa modalitatea comiterii indica un grad de pericol social sporit, astfel prezenta acestuia in comunitate ar putea genera alte incidente.
Pentru aceste motive, luarea unei alte masuri preventive, tribunalul a considerat ca nu s-ar justifica.
Vazand circumstantele faptei, urmarile produse si pericolul concret ce o reprezinta, instanta a apreciat ca subzista temeiul de arestare prevazut de art. 148 alin. 1 lit. f C. procedura penala.
In consecinta, cererea a fost admisa si s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului D.M., pe o perioada de 29 zile.
Impotriva acestei hotarari, in termenul legal prevazut de art.1491 alin.13 Cod procedura penala a declarat recurs inculpatul, care solicita sa fie cercetat in stare de libertate.
Examinand legalitatea si temeinicia hotararii atacate sub aspectul motivelor de recurs si in conformitate cu art.3856 alin.3 Cod procedura penala, Curtea apreciaza ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
Arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului in cursul urmaririi penale este reglementata de art.146, respectiv de art.1491 Cod procedura penala.
Potrivit acestor texte de lege, daca sunt intrunite conditiile prevazute de art.143 si exista vreunul dintre cazurile prevazute de art.148 Cod procedura penala, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, cand considera ca in interesul urmaririi penale este necesara arestarea invinuitului sau inculpatului, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului, intocmeste propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive.
In speta, din actele dosarului rezulta ca in data de 1 mai 2010, orele 21,30 s-a inceput urmarirea penala impotriva invinuitului D.M., pentru savarsirea infractiunii de omor calificat, prevazute de art.174 alin.1, art.175 lit. i Cod penal, retinandu-se in rezolutie ca, in seara de 1 mai 2010, dupa orele 19,00, cu ajutorul unui cutit i-a aplicat mai multe lovituri in zona abdomenului victimei G.St., ce se afla in fata locuintei sale din comuna Sacel, pe drumul public, in urma carora a decedat.
In data de 2 mai 2010, ora, 02,00 s-a dispus retinerea invinuitului D.M. pentru savarsirea infractiunii de omor calificat prevazute de art.174 alin.1, art.175 lit. i Cod penal.
Inainte de a fi retinut, invinuitul a fost audiat. Cu toate ca in declaratia luata se indica ca a fost data in calitate de inculpat, din continutul declaratiei rezulta ca audierea a inceput la ora 1,00 si s-a finalizat la ora 1,30 in data de 2 mai 2010, iar ordonanta de retinere a fost emisa in data de 2 mai 2010, orele 2,00, asadar D.M. a fost audiat in calitate de invinuit, in conformitate cu art.143 Cod procedura penala.
Ulterior retinerii invinuitului, s-a pus in miscare actiunea penala impotriva acestuia, tot in data de 2 mai 2010, pentru savarsirea infractiunii de omor calificat prevazute de art.174 alin.1, art.175 lit. i Cod penal, invinuitul dobandind de la aceasta data calitatea de inculpat.
Din actele dosarului nu rezulta ca, dupa ce s-a pus in miscare actiunea penala impotriva inculpatului i s-a adus la cunostinta acest lucru si nici nu rezulta ca inculpatul a fost audiat in prezenta aparatorului asa cum prevad in mod expres dispozitiile art.1491 alin.1 Cod procedura penala, ci doar faptul ca procurorul a formulat propunere de arestare preventiva.
Avand in vedere ca inculpatul nu a fost audiat in prezenta aparatorului inainte de a se formula propunerea de arestare preventiva, in conformitate cu art.1491 alin. 1 Cod procedura penala, propunerea este lovita de nulitate absoluta potrivit art.197 alin.2 Cod procedura penala.
Ascultarea inculpatului in prezenta aparatorului este obligatorie intrucat textul de lege prevede in mod expres acest lucru, astfel ca, neprocedand in acest fel procurorul a formulat o propunere care nu respecta dispozitiile legale si care trebuia sanctionata de catre judecatorul care a analizat propunerea de arestare preventiva.
Prin urmare, avand in vedere ca neascultarea inculpatului in prezenta aparatorului este sanctionata cu nulitatea absoluta nu se mai impune examenul celorlalte conditii privind arestarea preventiva, intrucat dupa ce aceste acte vor fi refacute, daca va fi cazul, ele pot fi analizate in cadrul altei propuneri de arestare preventiva facuta in conformitate cu dispozitiile legale aplicabile in materie.
Mai trebuie avut totusi in vedere faptul ca declaratiile martorilor sunt luate de catre organele de politie cu toate ca in cazul de fata urmarirea penala trebuie efectuata in mod obligatoriu de catre procuror si nu s-a dispus prin ordonanta ca anumite acte sa fie efectuate de catre organele politiei judiciare, in conformitate cu disp.art.217 alin.4 Cod procedura penala, iar daca se aprecia ca suntem in situatia reglementata de art.213 Cod procedura penala, nu exista la dosar adresa prin care aceste declaratii au fost trimise procurorului.
De asemenea, unele declaratii de martori nu cuprind ora inceperii si ora incheierii ascultarii, in conformitate cu dispozitiile art.86 alin.3 raportat la art.73 alin.1 Cod procedura penala.
Fata de considerentele expuse, Curtea in baza art.1491 alin.13 Cod procedura penala a admis recursul inculpatul D.M., a casat integral incheierea atacata si in urma rejudecarii cauzei, a respins propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Harghita privind arestarea preventiva a inculpatului D.M. si a dispus punerea de indata in libertate a inculpatului daca acesta nu este arestat in alta cauza, precum si anularea mandatului de arestare preventiva nr.5 din 2 mai 2010.
Nota: In aceeasi maniera, s-a pronuntat Curtea de Apel Tg.-Mures prin inch. pen. nr. 199/R/7 mai 2010.
a) Arestarea preventiva a unei persoane trebuie sa intervina ca o masura procesuala exceptionala pe parcursul procesului penal, numai cu respectarea stricta a cerintelor de forma si de fond impuse de lege si in cazurile in care desfasurarea in bune conditii a formelor procesuale impune privarea de libertate a acuzatului.
Asupra cerintelor de forma, procedura arestarii preventive se declanseaza, in faza de urmarire penala, potrivit prevederilor art. 1491 C. pr. Pen., in fata procurorului care supravegheaza sau efectueaza personal urmarire penala. Alineatul 1 al textului legal aratat obliga procurorul ca, anterior prezentarii dosarului cu propunerea de arestare preventiva, sa asculte inculpatul, cu exceptia cazului cand arestarea se propune in contumacie. In timp, ascultarea trebuie sa aiba loc dupa punerea in miscare a actiunii penale si inainte de prezentarea dosarului impreuna cu propunerea de arestare preventiva, presedintelui instantei. Exprimarea folosita de legiuitor (“numai dupa ascultarea_") indreptateste interpretarea dupa care dispozitia privind ascultarea acuzatului este imperativa, iar sanctiunea omisiunii ascultarii inculpatului dupa formularea acuzei este nulitatea absoluta prevazuta de art. 197 alin. 2 C. pr. Pen., aceasta intrucat ascultarea presupune prezenta celui ascultat la efectuarea actului, asistat de un avocat.
In cauzele enuntate anterior, o ascultare a avut loc, dar anterior punerii in miscare a actiunii penale si legat de o alta procedura si alte aspecte, impuse de retinerea invinuitului si nu de formularea propunerii de arestare preventiva. In aceste imprejurari, fiind consecinta unei nulitati absolute, la randul sau propunerea procurorului este lovita de nulitate absoluta si l-a luat prin surprindere pe inculpat, procurorul recurgand la tehnici contrare legii si loialitatii, fapt care nu poate fi tolerat.
Totodata, o hotarare de arestare preventiva data in urma unei proceduri lovite de nulitate absoluta, este la randul sau nula absolut.
b) Arestarea preventiva a unui inculpat trebuie sa aiba la baza probe care, pe de o parte, duc la banuiala rezonabila ca acuzatul si nu o alta persoana a comis fapta care formeaza obiectul procedurilor, iar, pe de alta parte, sustin cel putin unul din temeiurile de drept ale privarii de libertate prevazute in mod limitativ de art. 148 C. pr. pen. Asemenea dovezi, desi nu trebuie sa aiba forta probanta a unei hotarari de condamnare, ele trebuie culese cu respectarea stricta a legalitatii.
In cazul infractiunilor de omor, urmarirea penala este proprie a procurorului, ceea ce inseamna ca toate actele specifice fazei prealabile judecatii trebuie efectuate de acesta, sub sanctiunea nulitatii absolute. De la aceasta regula, doua exceptii sunt permise si privesc actele procedurale si nu pe acelea procesuale: este vorba de indeplinirea actelor care implica urgenta, potrivit art. 213 C. pr. pen., si delegarea.
In cele doua cauze care au determinat admiterea recursurilor inculpatilor impotriva incheierilor de arestare preventiva, probele, cu exceptia declaratiei de invinuit, au fost stranse cu incalcarea regulilor privind competenta dupa materie, de catre organul de cercetare penala, fara ca ele sa reclame urgenta si in absenta unei dispozitii exprese de delegare emanand de la procurorul competent.