Inselaciune. Elemente constitutive.
C. pen., art. 215 alin. 1 si 3, art. 41 alin. 2
Activitatea inculpatului de a induce si de a mentine in eroare pe reprezentantul partii vatamate, cu prilejul incheierii si al executarii unui contract privind achizitionarea de cabluri electrice, in mod repetat, prin patru acte materiale, dar in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, in scopul de a obtine pentru sine un folos material injust, producand o paguba societatii parte vatamata, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune, prev. de art. 215 alin. l si 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin sentinta penala nr. 1397/23 octombrie 2007 pronuntata de Judecatoria Tg. Mures, in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b din Codul de procedura penala, s-a dispus achitarea inculpatului T.C.I., de sub acuza savarsirii infractiunii de inselaciune in forma continuata - prevazuta si pedepsita de art. 215 alin. 1 si 3 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, intrucat fapta de care este acuzat acesta nu este prevazuta de legea penala.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, inculpatul T.C.I. a fost administrator al S.C. M.S. S.R.L., societate care avea ca principal obiect de activitate efectuarea si comercializarea de instalatii electrice, si care se afla, in prezent, in stare de lichidare judiciara.
La inceputul lunii noiembrie 2004, inculpatul a luat legatura telefonic cu administratorul S.C. F.C. S.R.L., cunoscandu-l pe acesta prin intermediul tatalui sau, si a comandat de la societatea mentionata cabluri electrice.
La data de 12 noiebrie 2004, inculpatul s-a deplasat personal la Tg-Mures si, in baza intelegerii cu reprezentantul S.C. F.C. S.R.L., a ridicat cabluri electrice in valoare de 13.248,61 RON. S-a convenit ca plata sa fie efectuata in termen de 30 de zile de la livrare, pe baza unui bilet la ordin. Biletul la ordin a fost emis in ziua livrarii marfurilor avand inscris numarul contului si banca la care era deschis contul.
Inculpatul a dat asigurari administratorului S.C. F.C. S.R.L. ca, la data scadentei, va avea disponibilul necesar in contul bancar pentru decontarea biletului la ordin, spunandu-i totodata ca societatea sa este profitabila.
In acelasi mod, inculpatul a achizitionat ulterior, in trei randuri, marfuri de la S.C. F.C.S.R.L., respectiv la datele de 17 noiembrie 2004, 3 decembrie 2004 si 16 decembrie 2004, de fiecare data prezentandu-se personal pentru a ridica marfa si emitand de fiecare data cate un bilet la ordin cu scadenta la 30 de zile de la livrare, dand din nou asigurari ca biletele la ordin vor fi onorate la scadenta.
Prin modalitatile mentionate mai sus, inculpatul a achizitionat de la S.C. F.C. S.R.L., marfuri in valoare totala de 39.808,75 RON.
Cand au devenit scadente biletele la ordin, acestea au fost refuzate la plata din cauza lipsei partiale sau totale a disponibilului din contul societatii cumparatoare.
In cursul urmaririi penale, inculpatul a declarat ca a folosit produsele aprovizionate de la S.C. F.C. S.R.L. in procesul de productie si a valorificat produsele finite catre clientii firmei sale, insa acestia nu i-au achitat contravaloarea produselor livrate, motiv pentru care, la randul sau, nu a reusit asigurarea disponibilului in cont necesar decontarii celor patru bilete la ordin. Inculpatul a mai mentionat ca nu a avut intentia de a-l insela pe reprezentantul S.C. F.C. S.R.L., ca l-a anuntat pe acesta ca nu si-a incasat sumele cuvenite de la clientii sai si ca nu poate sa-i onoreze biletele la ordin.
Prin adresa nr. 3815 din data de 11 mai 2006, RB R. BANK - Sucursate Cluj-Napoca a comunicat faptul ca S.C. M.S. S.R.L. a fost declarata in interdictie bancara la data de 7 noiembrie 2003, pentru o perioada de un an, din cauza lipsei totale de disponibil in cazul emiterii unui cec barat si prezentarii acestuia la plata inainte de expirarea termenului de prezentare, si ca aceasta interdictie a fost adusa la cunostinta reprezentantei firmei la aceeasi data. In somatia trimisa de banca firmei inculpatului nu se mentioneaza decat de interdictia de a mai emite file cec.
In rechizitoriu s-a retinut faptul ca inculpatul nu a efectuat nici o plata catre S.C. F.C. S.R.L. desi in conturile S.C. M.S. S.R.L. au intrat unele sume de bani, precum si faptul ca inculpatul ar fi prezentat administratorului firmei pagubite o situatie financiara eronata a societatii pe care o administra, pretinzand ca aceasta este profitabila, desi stia ca situatia reala era cu totul alta, conform bilantului contabil intocmit de inculpat la data de 30 iunie 2004, data la care societatea administrata de inculpat inregistra pierderi.
In raport de starea de fapt prezentata asa cum a rezultat din probele administrate, prima instanta a apreciat ca fapta de care este acuzat inculpatul nu este probata suficient, cel putin din punctul de vedere al laturilor obiectiva si subiectiva.
Faptul ca inculpatul a dat asigurari reprezentantului legal al firmei pagubite ca va exista disponibilul necesar pentru decontarea biletelor la ordin si ca, in realitate, nu s-a intamplat asa la scadente, nu reprezinta o manopera de inducere in eroare ci, cel mult, o incalcare a obligatiilor comerciale asumate, incalcare care era sanctionata prin perceperea de penalitati de intarziere conform conventiei dintre parti.
Desi se face vorbire in actul de sesizare al instantei ca inculpatul ar fi prezentat administratorului societatii comerciale pagubite o situatie nereala a firmei sale, acest fapt nu este dovedit, insasi reprezentantul legal al partii vatamate a aratat in declaratia sa data in fata instantei ca inculpatul, la data comandarii marfurilor, nu i-a facut o prezentare a firmei sale. Acelasi reprezentat legal al persoanei vatamate a aratat ca a acceptat plata marfurilor livrate cu bilete la ordin datorita uzantelor comerciale si datorita increderii pe care o avea in tatal inculpatului, caruia i-a livrat, de asemenea, marfuri, si care i le-a achitat la timp.
Totodata, sunt adeverite intr-un fel sustinerile inculpatului potrivit carora l-ar fi rugat pe reprezentantul partii vatamate sa nu introduca biletele la ordin in banca pentru decontare intrucat nu are inca disponibilul necesar pentru aceasta, chiar prin declaratia reprezentantului legal al firmei pagubite, acesta afirmand ca, inainte de data scadenta pentru primul bilet la ordin, a fost rugat, intr-adevar, de catre inculpat in acest sens, si acesta este motivul pentru care a introdus primul bilet la ordin doar dupa cateva zile de la data scadentei.
Faptul ca inculpatul a facut promisiuni reprezentantului legal al firmei pagubite ca va onora plata biletelor la ordin in urma derularii unor operatiuni comerciale, chiar de natura compensarilor, iarasi nu poate fi considerata o manopera de inducere in eroare de natura celor reclamate de existenta infractiunii de inselaciune in conventie, neonorarea promisiunii putand reprezenta doar o nerespectare a obligatiilor comerciale asumate.
Producerea pagubei a fost posibila si datorita neefectuarii unor verificari de catre reprezentantul legal al firmei pagubite, la banca clientului sau sau in alte evidente legale la care avea acces, aceasta "delasare" datorandu-se increderii pe care acesta o avea in tatal inculpatului. Inculpatul nu avea cum sa ascunda situatia reala a firmei sale din moment ce a intocmit si depus un bilant contabil la data de 30.06.2004, iar acel bilant contabil putea fi solicitat expres de reprezentantul persoanei vatamate inainte de incheierea contractului si de livrare a marfurilor.
Nici chiar interdictia bancara in care s-a aflat o perioada societatea inculpatului nu reprezinta o manopera de inducere in eroare, la data emiterii primului bilet la ordin interdictia nemaifiind in vigoare.
Fata de toate aspectele mentionate mai sus, instanta a apreciat ca litigiul ivit intre cele doua societati comerciale este unul de natura pur comerciala si consta in neonorarea obligatiilor asumate prin contract, lipsind cu desavarsire manoperele dolosive de inducere in eroare specifice unei infractiuni de inselaciune.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Mures.
Prin decizia penala nr.172/A/8 mai 2009, Tribunalul Mures, in conformitate cu art.379 pct. 2 litera a C. pr. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Targu-Mures impotriva sentintei penale nr.1397 din 23 octombrie 2007 pronuntate de Judecatoria Tg.-Mures si, in consecinta:
A desfiintat integral sentinta atacata si in rejudecare:
In baza art. 345 alin. l si 2 C. pr. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.C.I., la 6 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de inselaciune in forma continuata prev. de art.215 alin. 1 si 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Conform art. 71 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului, ca pedeapsa accesorie, pe durata prevazuta de acest articol, exercitiul drepturilor prevazute de art. 64, lit. a teza a doua si lit. b Cod penal.
Potrivit art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate pe durata termenului de incercare prevazut de art. 82 Cod penal, respectiv 2 ani si 6 luni.
A atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 si art. 84 Cod penal, privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a constatat suspendata executarea pedepsei accesorii aplicate.
In temeiul art. 346 alin. l C. pr. pen., a admis actiunea civila formulata de partea civila S.C. F.C. S.R.L. si, potrivit art. 14 alin. 3 lit. b C. pr. pen., art. 998-999 Cod civil, l-a obligat pe inculpat sa plateasca partii civile suma de 39.808,7547 lei, cu titlu de daune materiale.
Pentru a pronunta aceasta decizie Tribunalul Mures a constatat ca, in ceea ce priveste expunerea starii de fapt, hotararea in discutie este la adapost de critici.
Cu toate acestea, apelul promovat in cauza impotriva sentintei penale nr. 1397/23 octombrie 2007 a Judecatoriei Tg.-Mures este fondat, fiind admis, in temeiul art. 379, pct. 2, lit. a C. pr. pen., cu consecintele desfiintarii integrale a sentintei si rejudecarii in apel a pricinii, in urmatoarele limite:
Dupa cum a rezultat din declaratia reprezentantului partii civile R.I., inculpatul l-a asigurat ca biletele la ordin emise vor avea acoperirea necesara, intarindu-i astfel increderea in justetea relatiilor comerciale pe care urmau sa le intreprinda. Aceasta incredere i-a fost intarita reprezentantului partii vatamate chiar si de tatal inculpatului, imprejurarea ca dupa emiterea primului bilet la ordin din 12 noiembrie 2004, inculpatul l-a rugat sa nu-l depuna la scadenta pe motiv ca nu are inca bani constituie un motiv in plus pentru a demonstra activitatea de mentinere in eroare a reprezentantului partii civile pe durata executarii conventiei si de a-i intari acestuia increderea in "buna credinta" a inculpatului.
In plus, inainte de data emiterii primului bilet la ordin societatea inculpatului inregistra pierderi, conform bilantului contabil intocmit la 30 iunie 2004, iar din data de 7 noiembrie 2003 S.C. M.S. S.R.L a fost declarata in interdictie bancara, aspect adus la cunostinta inculpatului de reprezentanta R.Bank - Sucursala Cluj Napoca.
Cu toate acestea, inculpatul a dat asigurari reprezentantului partii vatamate ca va avea disponibil suficient si a continuat astfel, ascunzand situatia reala a firmei sale, sa emita alte bilete la ordin la datele de 17 noiembrie 2004, 3 decembrie 2004, 16 decembrie 2004 cu scadenta la 30 de zile de la emitere si pe baza carora a achizitionat marfa in valoare de 39.808,75 lei de la partea civila S.C. F.C. SA. Tg-Mures. Situatia financiara dezastruoasa prin care trecea societatea inculpatului pana la urma a si dus la lichidarea judiciara a acesteia in luna ianuarie sau februarie 2005, asa cum a declarat chiar inculpatul in faza de urmarire penala, intrucat in faza cercetarii judecatoresti, nu s-a mai prezentat in instanta pentru audiere, desi a dat asigurari ca se va prezenta dupa ce isi va angaja un avocat. Sustinerile aceluiasi inculpat din faza de urmarire penala ca avea de incasat sume de bani de la alti clienti nu sunt probate in niciun fel, astfel ca nu pot fi luate in considerare.
Motivarea instantei de fond ca cel indrituit sa faca verificari cu privire la firma inculpatului era reprezentantul partii civile este doar partial fondata si, oricum, desi era necesara o minima diligenta din partea reprezentantului societatii comerciale, absenta acesteia nu inlatura vinovatia inculpatului. Acesta din urma era animat de credinta ca acuzatul a actionat cu buna-credinta. Din moment ce anterior avusese relatii comerciale optime cu tatal inculpatului, iar acuzatul si tatal sau i-au dat asigurari ca marfa livrata va fi achitata, ascunzandu-i realitatea cum ca societatea lor avea pierderi mari.
Elementele expuse au demonstrat atat latura obiectiva a infractiunii de inselaciune, constand in inducerea si mentinerea in eroare a reprezentatului partii vatamate in mod repetat, cu ocazia incheierii si apoi a derularii conventiilor comerciale, cat si intentia directa a inculpatului de a-l induce in eroare pe reprezentantul partii civile in scopul de a obtine un folos material injust. Intentia nu era sub nicio forma aceea de a-si redresa situatia financiara a firmei prin crearea unor lichiditati in urma valorificarii instalatiilor electrice, intrucat nu rezulta ca inculpatul ar fi folosit marfa cumparata in interesul firmei, cu atat mai mult cu cat societatea sa a intrat in lichidare judiciara. Reaua credinta a inculpatului este cu atat mai evidenta cu cat nu a acoperit nici macar partial paguba produsa, desi in faza de urmarire penala s-a angajat sa o acopere pana la data de 2 octombrie 2006.
In consecinta, in raport de specificul cauzei asa cum a fost expus in fapt de prima instanta si reanalizat in drept de catre instanta de apel, activitatea inculpatului T.C.I. de a induce si de a mentine in eroare pe reprezentantul partii vatamate S.C. F.C. S. A. cu prilejul incheierii si al executarii unui contract privind achizitionarea de cabluri electrice, in mod repetat, prin patru acte materiale, dar in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, in scopul obtinerii pentru sine a unui folos material injust, producand o paguba subiectului pasiv, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune, prev. de art. 215 alin. l si 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. Astfel, la speta sunt indeplinite conditiile impuse de art. 345 alin. l si 2 C. pr. pen., privind existenta infractiunii, savarsirea ei de catre inculpatul T.C.I. si comiterea ei cu vinovatia ceruta de art. 215 alin. l si 3 Cod penal, cu retinerea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, Tribunalul a tinut seama de dispozitiile art. 72 Cod penal si, in egala masura, de regula neagravarii situatiei in propria cale de atac, avand in vedere ca pricina se rejudeca in apel ca urmare a admiterii recursului formulat doar de inculpat impotriva primei decizii pronuntate in apel. Pornind de la gradul de pericol social al infractiunii de inselaciune, concretizat in modul si mijloacele comiterii actelor care compun elementul material al infractiunii de inselaciune; activitatea sustinuta a inculpatului in realizarea rezultatului dorit si urmarit, perioada de timp scursa de la momentul consumarii si pana la cel al epuizarii infractiunii, urmarea de rezultat produsa, staruinta de care a dat dovada inculpatul pe parcursul efectuarii activitatii infractionale, numarul actelor materiale, timpul scurs de la consumarea si pana la epuizarea faptei, prejudiciul insemnat cauzat subiectului pasiv, in acest context, nu poate fi ignorata usurinta cu care reprezentantul partii vatamate s-a lasat indus si mentinut in eroare, fara sa efectueze un minim de verificari ale situatiei financiare a societatii administrate de acuzat; persoana inculpatului, care se afla la prima confruntare cu legea penala, dar si comportamentul sau manifestat pe durata procedurilor, manifestat in lipsa totala de interes cu privire la cauza derulata impotriva lui si cu privire la repararea prejudiciului, imprejurarea ca inculpatul a declarat in cursul urmaririi penale intr-un sens care nu a fost retinut de instanta nu este de natura sa-i creeze o situatie mai grea sub aspect sanctionator, fiind interpretata ca o modalitate de exercitare a apararii si nu ca o incercare de tergiversare a solutionarii cauzei si ingreunare a aflarii adevarului; dispozitiile art. 41 alin. 2 Cod penal si ale art. 42 Cod penal, privind definirea si indicarea tratamentului sanctionator al infractiunii continuate; limitele de pedeapsa prevazute de art. 215 alin. 1 si 3 Cod penal.
Impotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs inculpatul, in termenul prevazut de art. 3853 Cod pr.penala, insa acesta nu a fost motivat.
Examinand legalitatea si temeinicia hotararii atacate Curtea apreciaza ca recursul nu este fondat pentru urmatoarele considerente:
Inculpatul nu si-a motivat recursul asa cum prevad dispozitiile art.38510 alin.2 Cod pr.penala, astfel ca instanta va analiza cauza doar prin prisma dispozitiilor art.3859 alin. 3 C. pr. pen.
Astfel, avand in vedere ca niciunul din cazurile prevazute de art. 3859 alin.1 pct. 1-7, 10, 13, 14, 19 si 20 Cod pr.penala, care pot fi luate in considerare de instanta din oficiu, nu sunt incidente in cauza, pentru ca s-au respectat toate dispozitiile legale privind competenta, compunerea si sesizarea instantei, publicitatea sedintei, participarea procurorului, dreptul la aparare, fapta este prevazuta de legea penala, individualizarea pedepsei s-a facut cu respectarea disp.art.72 Cod penal, Curtea apreciaza ca hotararea atacata este legala si temeinica.
Fata de considerentele expuse, instanta in baza art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.penala, a respins recursul inculpatului ca nefondat.