drepturilor prevazute de Decretul-lege nr. 118/1990 Decizie nr. 2281/R din data de 26.11.2009
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Prin sentinta nr. 372 din 1 iunie 2007, Tribunalul Mures, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, a admis actiunea formulata de reclamanta K. I. in contradictoriu cu DMIS Mures, a anulat decizia nr. 2905/C/29 decembrie 2008 emisa de parata si a dispus acordarea in favoarea petentei a drepturilor prevazute de Decretul-lege nr. 118/1990.
Instanta de fond a retinut ca petenta a cerut sa i se stabileasca drepturile ce i se cuvin pentru faptul ca a fost persecutat politic si cultural, fiind obligata sa aiba domiciliu obligatoriu in perioada 1947-1958 si ca, cererea acesteia este fondata deoarece s-a dovedit ca aceasta a fost declarata de regimul de opresiune chiabur, adica a suportat privatiuni pe motiv de avere, fara sa fi savarsit vreo fapta de natura penala pentru a fi luata in evidenta politiei.
Instanta a precizat ca din probele administrate este evident ca parata a suferit privatiuni cu privire la dreptul egal la munca si alte privatiuni de natura sociala la care a fost expusa.
Hotararea primei instante a fost atacata cu recurs de parata DMPS Mures care a solicitat modificarea in sensul respingerii cererii petentei, motivand ca s-a facut o gresita aplicare a prevederilor legale deoarece din actele oficiale si din declaratiile martorilor nu rezulta motivul politic, aceasta fiind conditie esentiala pentru ca o persoana sa poata fi considerata persecutata politic, ci reiese doar ca tatal reclamantei a fost considerat chiabur dar nu si faptul ca a avut fixat si domiciliul obligatoriu pe baza unor acte normative din vremea respectiva.
Recurenta a mai precizat ca martorul I. L. avea numai 7 ani la data la care s-ar fi luat masura administrativa impotriva reclamantei si ca, "fixarea de domiciliu obligatoriu" este considerat masura administrativa si constatarea caracterului politic revine instantei conform Legii nr. 221/2009. Aceasta masura administrativa trebuie sa fi fost intemeiata pe acte normative expres prevazute de art. 3 din Legea nr. 221/2009.
In plus, recurenta a invederat faptul ca toate actele doveditoare se refera la situatia parintilor reclamantei, or, aceasta din 13 martie 1954 s-a casatorit cu K. I., dobandind alt statut social si nu a facut dovada ca, incepand cu 29 august 1952 a locuit si gospodarit impreuna cu parintii pana la data incetarii restrictiilor domiciliare pentru tatal sau.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta a constatat recursul este fondat.
Reclamanta K.I. sustine ca a fost persecutata politic si cultural si obligata sa stea la domiciliu obligatoriu in perioada 1947-1958.
In "contestatia" la decizia 2405 din 31 octombrie 2008, aflata la fila 18 dosar fond, precizeaza ca a avut domiciliu obligatoriu in comuna F. , judetul Mures, inainte de casatorie la familia A. si in continuare in satul R. dupa casatorie in familia K.
Martorul I. L., nascut in 1940 si N.I., nascut in 1930, declara ca parintii reclamantei, incepand cu 12 septembrie 1947 au fost declarati chiaburi si ca tatal sau a fost sters de pe lista chiaburilor in 6 martie 1959 si ca li s-ar fi stabilit domiciliul obligatoriu in satul R., judetul Mures, dar tot ei declara extrajudiciar (fila 20 dosar fond) ca reclamanta s-a casatorit la 13 martie 1954 si s-a mutat la adresa din R., mama sotului reclamantei fiind declarata chiabur din 12 septembrie 1947, pana la 6 martie 1959 si familia acesteia avand domiciliul fortat.
Adeverintele eliberate de Primaria comunei Fantanele, judetul Mures, aflate la fila 26 dosar fond, confirma faptul ca in registrul agricol din anul 1951 - 1955 figureaza K. J. cu ultimul domiciliu R. si A. A., cu ultimul domiciliu in Roua nr. 86, cu mentiunea "chiabur" dar in arhiva nu se detine vreun document despre stabilirea domiciliului obligatoriu al chiaburilor. Reclamanta K. J. s-a nascut la 29 august 1934 iar la 13 martie 1954 s-a casatorit si s-a mutat in casa familiei sotului sau. Dupa data casatoriei, mai precis dupa implinirea varstei de 18 ani, nu mai poate invoca faptul ca a suferit persecutii politice alaturi de parinti , iar faptul ca familia sotului sau a fost declarata chiabur si ar fi avut domiciliul obligatoriu, nu prezinta relevanta pentru stabilirea drepturilor solicitate de reclamanta.
In perioada in care se presupune ca a locuit cu parinti iar si pana la varsta majoratului, in afara faptului ca tatal sau a fost declarat chiabur, nu exista suficiente dovezi care sa confirme stabilirea domiciliului obligatoriu, in sensul conferit de art. 1 lit. "d" din decretul-lege nr. 118/1990 coroborat cu prevederile art. 3 din Legea nr. 221/2009.
Dovada calitatii de chiabur in ceea ce-i priveste pe parintii reclamantei si proba testimoniala pentru stabilirea domiciliului obligatoriu, in conditiile in care din adresa oficiala nu rezulta ca sunt documente despre stabilirea domiciliului obligatoriu a chiaburilor in comuna respectiva, nu sunt suficiente pentru admiterea cererii reclamantei. Situatia de persecutie politica nu se deduce automat din situatia de chiabur la vremea respectiva si pentru a deveni incidente prevederile art. 1 lit. "c" din Decretul-lege 118/1990, trebuie dovedita si stabilirea domiciliului obligatoriu, iar aceasta masura administrativa cu caracter politic, asa cum o defineste art. 3 din Legea nr. 221/2009, se stabileste in conditiile legii.
In contextul celor aratate, instanta de fond nu a avut argumente suficiente si dovezi elocvente pentru a anula decizia emisa de parata recurenta, astfel ca, vazand si prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedura civila va fi admis recursul, hotararea va fi modificata in sensul ca se va respinge actiunea reclamantei.