refuzul de acordare a unor drepturi de natura salariala Decizie nr. 1119/R din data de 16.11.2009
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Prin Sentinta nr.139/27.02.2009 a Tribunalului Mures s-a respins exceptia lipsei procedurii prealabile, intrucat s-a apreciat ca actiunea a fost formulata impotriva refuzului de acordare a unor drepturi de natura salariala care nu sunt prevazute de O.G. nr. 6/2007, astfel ca procedura reglementata de art. 31 nu se aplica, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Institutului National de Statistica, retinandu-se ca aceasta parte are calitatea de ordonator secundar de credite precum si obligatiei de a cuprinde in bugetul propriu si al institutiilor subordonate, fondurile banesti necesare platii drepturilor salariale.
S-a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru perioada ianuarie 2005 - 25.11.2005, intrucat actiunea a fost formulata dupa implinirea termenului de prescriptie de 3 ani, prevazut de art. 166 alin.1 din Codul Muncii; fiind respinsa exceptia prescriptiei pentru restul pretentiilor.
A fost respinsa asadar ca prescrisa actiunea reclamantilor pentru perioada ianuarie 2005 - 25.11.2005, si ca nefondata pentru restul pretentiilor.
In considerentele hotararii atacate, s-au retinut urmatoarele:
Reclamantii au calitatea de functionari publici, fiind angajati ai Directiei Judetene de Statistica Mures, iar drepturile salariale cuvenite functionarilor publici sunt reglementate de O.G. nr. 6/2007, care prevede ca sporul de confidentialitate se acorda numai functionarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului. Pe de alta parte, in raport de O.U.G. nr. 25/2007, Institutul National de Statistica in subordinea caruia se afla Directia Judeteana de Statistica Mures, nu se numara printre structurile ce compun acest aparat.
In aceste conditii, s-a apreciat ca legea nu prevede acordarea acestui spor de confidentialitate pentru reclamanti, ale caror drepturi salariale nu pot fi negociate, acestea fiind determinate potrivit sistemului unitar de salarizare, chiar daca si reclamantilor, functionari publici, le este instituita obligatia de a pastra confidentialitatea in legatura cu activitatea depusa. In aceeasi ordine de idei, s-a aratat ca aplicarea acestui spor si reclamantilor ar fi contrara dispozitiilor Deciziei nr. 819/2008 a Curtii Constitutionale, pentru ca altfel s-ar accepta principiul potrivit caruia instantele judecatoresti ar desfiinta, substitui sau crea norme juridice, incalcand separatia puterilor in stat.
Impotriva acestei sentinte au declarat, in termen legal recurs reclamantii, criticand hotararea atacata ca nelegala, sustinand in esenta ca, desi au calitatea de functionari publici, fiind numiti in functie si semnand angajament de confidentialitate, nu beneficiaza de sporul aferent, contrar dispozitiilor art. 1 pct. 12 din O.G. nr. 71/2004 pentru modificarea si completarea O.G. nr. 9/1992, completat prin art. 31 alin.2, art. 46 din Legea nr. 188/1999.
S-a mai aratat ca, potrivit art. 15 alin.1 din O.U.G. nr. 25/2007 raportat la art. 1 alin.1 lit. b si art. 23 alin.1 din O.U.G. nr. 25/2007, sporul de confidentialitate ar fi trebuit acordat si reclamantilor, care functioneaza in cadrul Institutului National de Statistica, aflat in subordinea Guvernului, coordonate de secretarul general al Guvernului.
Prin intampinare, Institutul National de Statistica Bucuresti, a solicitat respingerea recursului, si mentinerea hotararii atacate ca legala si temeinica, sustinand in esenta, reclamantii n u fac parte din structurile care compun aparatul de lucru al Guvernului, neputand asadar beneficia de sporul de confidentialitate prevazut de art.15 din O.U.G. nr. 6/2007; ca acordarea acestui spor ar reprezenta o incalcare a dispozitiilor deciziei nr. 819/2008 a Curtii Constitutionale, si ca acordarea si cuantificarea acestui spor ar reprezenta o ingerinta a puterii judecatoresti in atributiile puterii legislative si ale puterii executive.
Examinand hotararea atacata, prin prisma acestor considerente, precum si din oficiu, potrivit art. 304 Cod procedura civila, Curtea a constatat urmatoarele:
Potrivit O.G. nr. 9/1992, obligatia de confidentialitate a fost instituita in sarcina reclamantilor, dupa cum prevede art. 5 alin.1 si 3, data fiind calitatea acestora de functionari publici ai Directiei Judetene de Statistica Mures, acestia fiind asadar circumscrisi notiunii de personal statistic, in intelesul art. 5 alin. 3 din ordonanta. Aceeasi obligatie este prevazuta, pentru respectarea principiului confidentialitatii inscris in art. 5 alin.1 din ordonanta, si in cuprinsul dispozitiilor art. 18 alin.2 din ordonanta. De altfel, acestia au si semnat un angajament de confidentialitate, astfel ca interesul acordat de legiuitor principiului confidentialitatii este unul major, acestuia fiindu-i consacrat un intreg capitol - cap. IV - dar demn de remarcat este ca obligatia legala de confidentialitate instituita in sarcina angajatilor nu are corespondent in actul normativ in ceea ce priveste contraprestatia paratei, in calitate de angajatoare.
In aceste conditii, in opinia Curtii, prin neacordarea sporului de confidentialitate sunt incalcate principiile constitutionale privind nediscriminarea, dreptul la plata egala pentru munca egala, dreptul la salariu pentru munca depusa, coroborate cu reglementarile internationale in materie, respectiv art. 7 si 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Pe de alta parte, sporul de confidentialitate nu a fost acordat in baza actelor normative incidente in materie, prin raportare la reclamanti, de vreme ce acesta nu a fost nici macar prevazut in aceste acte, dar nu poate fi acordat nici in baza actelor normative specifice care prevad acordarea acestui spor personalului din alte institutii si autoritati publice care gestioneaza secrete de stat si secrete de serviciu.
Insa, nu exista nici o justificare legitima, obiectiva si rezonabila ca doi salariati ce nu se gasesc in situatii juridice identice, sau macar similare, sub aspectul posturilor ocupate, atributii de serviciu sau raspundere, etc; dar care lucreaza in aceeasi masura, in aceleasi conditii deosebite de munca, grele, periculoase sau vatamatoare, numai unul dintre ei sa primeasca sporul corespunzator, iar cel de-al doilea sa nu-l primeasca pentru motivul ca legea sau ordonanta in baza caruia este instituit, nu prevede acordarea acestui spor.
Legiuitorul poate stabili drepturi de salarizare diferite pentru anumite categorii de personal, fara ca prin aceasta sa aduca vreo atingere egalitatii de drepturi prevazute de art. 16 din Constitutie, insa acest tratament diferentiat trebuie sa se refere doar la stabilirea salariului, a indemnizatiei cat si a adaosurilor la salariul de baza, acordate pentru performantele individuale.
In ceea ce priveste insa sporurile la salariul de baza, acestea trebuie sa fie acordate tuturor salariatilor, indiferent de posturile si functiile ocupate si de domeniul in care isi desfasoara activitatea, atata timp cat lucreaza efectiv in conditiile premise de legea care reglementeaza plata sporurilor respective. Acest lucru se refera si la sporul de confidentialitate care trebuie acordat tuturor celor ce gestioneaza secrete de stat si secrete de serviciu, indiferent ca lucreaza in administratia publica centrala sau locala, justitie, aparatul Parlamentului sau al Guvernului.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat ca intemeiat recursul promovat in cauza, si potrivit art. 312 alin.1, 3 Cod procedura civila, l-a admis, cu modificarea in consecinta a hotararii atacate, in sensul admiterii actiunii reclamantilor si obligarea paratilor la plata sporului de confidentialitate catre reclamanti, cu incepere din ianuarie 2005 si pana la data platii efective, actualizat cu rata inflatiei pana la data platii efective, precum si obligarea paratilor sa cuprinda in bugetele proprii a sumelor de bani necesar acestor plati, actualizat cu indicele de inflatie, la data platii efective, pentru a se acorda in acest fel o reparatie integrala a prejudiciului incercat.